Cum a pornit vinul moldovenesc să cucerească lumea

El povestește pentru Business Magazin de unde a început pasiunea sa pentru vin, cum a intrat în afaceri, cum a depășit cele mai grele momente – de pildă când vinurile pe care le avea la vânzare în Rusia au fost distruse –, dar și cum a ajuns la afaceri de 106,8 milioane lei în 2016 și a construit branduri ca Purcari, Bostavan și Ceptura.

„Cred că pot spune că sunt un om fericit, care a reușit să transforme un hobby – pentru că vinul este un hobby – într-o afacere care a ajuns deja la o valoare mare, la recunoaștere internațională. Cred că este o descriere scurtă și adevărată”, spune Victor Bostan, CEO al Grupului Purcari, care deține cramele Purcari și Bostavan din Republica Moldova și Crama Ceptura din România. Companiile exportă circa 40% din producția de vin din ambele țări în mai bine de 30 de state din întreaga lume, precum Polonia, Cehia, Slovacia, țările baltice, Scandinavia, China, Coreea de Sud, Marea Britanie, Statele Unite sau Canada.

După absolvirea școlii, el a urmat cursurile Institutului Politehnic din Chișinău, specializându-se în tehnologia vinului; după absolvire, a mers ca oenolog la o vinărie într-un oraș din apropierea satului natal, Cărpineni, din Republica Moldova. „De la frontiera Albița sunt vreo 10 kilometri până acolo”, povestește Bostan, care are acum 57 de ani. La acea vinărie a lucrat ca oenolog principal timp de 10 ani. „Vinăria era una dintre cele mai importante din zona asta, era chiar în top 5 sau top 10 vinării din toată Moldova ca performanță”, povestește el. „Aici m-am format ca oenolog, au fost două persoane importante de la care am învățat foarte mult.”

Pasiunea pentru vin a venit dinaintea facultății, povestește el, transmisă de părinții săi. „Bunicul a fost cel care le-a transmis-o lor, el a fost un mare proprietar de plantații de vie în satul natal pe vremea când Basarabia era în componența României. Bunicul producea la nivel industrial – nu doar pentru el – iar vinul mergea la Huși, în piața cea mare, unde veneau comercianți și achiziționau an de an cantități importante. Pasiunea pentru vin mi-a transmis-o mama, chiar dacă în perioada sovietică ei nu mai puteau fi proprietari de terenuri de vie. Pe lângă casă aveau însă 15 ari de vie (1.500 de metri pătrați – n.red.) și făceau cel mai bun vin din sat.”

An de an, părinții săi vindeau 500 de litri de vin la piața centrală din sat; erau printre puținii care aveau plantație cu soiuri europene – Aligoté, Muscat și Fetească. „Satul în care m-am născut e unul foarte mare, cu aproximativ 15.000 de oameni, și devenea piață regională unde veneau oameni și din alte sate pentru a-și cumpăra cele necesare. Soiurile se amestecau și ieșea un vin foarte aromat, foarte ușor de servit, era ceva excepțional.”

Pe calea antreprenoriatului

În 1992 Uniunea Sovietică s-a fărâmițat, „au început privatizările, afacerile particulare”, iar la începutul lui 1993 Victor Bostan a plecat de la vinăria pentru care lucra. A activat câțiva ani în cadrul unei asociații ce reunea producători de struguri și vinării independente, iar în 1996 a decis să o ia pe calea antreprenoriatului. „Am cumpărat o gospodărie agricolă cu vinărie, Larga-Vin, unde produceam vin și îl exportam; la acel moment, principala piață era Rusia.”

A luat credite, povestește chiar el, pentru a cumpăra vinăria din sudul Moldovei, nu departe de Cahul, în Larga. „Era o vinărie foarte mare, dar la momentul când am cumpărat-o era într-o stare deplorabilă, nu mai avea activitate de ani de zile. A fost nevoie de investiții mari ca să pornim linii de îmbuteliere, pentru că făcuse doar vinificație primară – am reutilat toate procesele, le-am pus la punct și foarte rapid am pornit producția.”

În 1998 a venit criza financiară în Rusia și țările asiatice, iar rubla s-a devalorizat peste noapte. „De la 1 dolar 6 ruble, a ajuns peste noapte 1 dolar 21 de ruble”, povestește Bostan. „Evident că asta a reprezentat o provocare foarte mare pentru noi, pentru că aveam deja la Moscova un birou de vânzări cu angajați, iar încasările se făceau în ruble. În Republica Moldova devalorizarea s-a petrecut ceva mai lent, iar producția a devenit foarte complicată din cauza diferenței dintre rublă și leul moldovenesc.”

A fost nevoit să caute alte variante, așa că a mers în regiunea Krasnodar, din Rusia, care este cea mai valoroasă regiune viticolă, cu aproximativ 50.000 de hectare de viță de vie. În 1999 a cumpărat o vinărie în apropierea orașului Anapa, Kuban Vino, iar aceasta a parcurs un proces similar de reconstrucție și renovare ca și vinăria din sudul Moldovei. „În 8-9 luni am refăcut totul și am relansat-o ca producător de vin îmbuteliat; pe parcursul a doi-trei ani am reușit să transformăm vinăria în liderul pieței naționale din Rusia, cu vânzări în toată țara și cu o distribuție foarte bine pusă la punct.”

La finalul lui 2002 a apărut ocazia de a vinde compania către grupul rus Ariant, din regiunea Ural, ce deținea și combinatul metalurgic din Celeabinsk. „Ei au continuat să dezvolte afacerea și sunt și acum pe prima poziție în Rusia. După ce au cumpărat de la mine, au mai preluat alte două vinării în regiune, au luat și gospodăriile care produceau struguri și s-au transformat în cel mai mare grup viticol din Rusia, producând aproximativ 100 de milioane de sticle pe an. Eu am vândut vinăria când produceam peste 15 milioane de sticle”, spune Bostan.

A revenit în țară și a început să investească: a cumpărat via Etulia, podgoria Onești, vinăria Purcari și apoi crama Ceptura, din România. „La finalul lui 2004 am tăiat ultima panglică, toate vinăriile fuseseră total renovate, reutilate cu cele mai noi tehnologii la acea vreme și relansate ca producători de vin îmbuteliat.”

Investițiile din perioada 2003-2004 s-au ridicat la aproape 25 de milioane de dolari, incluzând aici și replantarea a sute de hectare de viță de vie. Banii au provenit din vânzarea Kuban Vino – „o sumă cu 7 cifre” – și, parțial, din credite.

În perioada 2000-2003 a locuit la Moscova, alături de familie, pentru a dezvolta afacerea Kuban și pentru a pune pe roate investițiile din Moldova. „Erau unele lucruri complicate în acea perioadă, dar în principiu era OK”, povestește omul de afaceri, care completează spunând că la Moscova familia i s-a mărit, prin nașterea unei fetițe. „Am creat un birou de vânzări cu 20-30 de angajați, aveam și un depozit de 5.000 de metri pătrați acolo, era mare pentru un producător și distribuitor de vin.”

Ceptura a fost o investiție pentru piața din România, spune Victor Bostan, care i-a permis să dezvolte și mai mult piețele europene. „Criteriul principal pentru care am ales Ceptura a fost Dealu Mare, care în viziunea mea și a multor experți internaționali e cea mai valoroasă zonă viticolă a României. Aici poți face vinuri albe, roșii sau rosé de calitate de top.” Dacă în alte zone se pot face doar vinuri albe, așa cum e Jidvei, aici le putem avea pe toate. Sunt primele coline ale Munților Carpați, de la Buzău până la Ploiești; în restul țării, marea majoritate a plantațiilor sunt pe platouri, dar via iubește înclinațiile. Îi place altitudinea și îi place să fie solul mai puțin bogat în humus (materia organică descompusă din sol, care asigură hrana plantelor – n.red.). Cu cât e mai grea viața viei, cu atât e de calitate mai bună vinul care iese. Este regula numărul unu pentru vie: trebuie să aibă tot necesarul, dar viața trebuie să-i fie grea. Via trebuie să fie într-un stres permanent, ca să nu se dezvolte doar rădăcinile la suprafață, ci să fie nevoită să-și dezvolte rădăcinile care se duc la 5-6 metri și să își strângă de la adâncime minerale. Așa iese vinul mai gustos, mai prețuit.”

La achizitonarea Cramei Ceptura, unitatea se afla într-o stare avansată de degradare. „Au rămas doar pilonii de la o hală, în rest am demolat tot și am reconstruit și renovat”, povestește Bostan. „Asta era starea generală a cramelor, cu excepția câtorva mai importante în România. Unele s-au mai pus acum pe picioare, au mai fost cumpărate de mici producători care le-au relansat, s-au mai și construit unele noi.”

După 2004, principala piață era în continuare cea din Rusia, urmată de cele din Comunitatea Statelor Independente – Belarus, Kazahstan sau Ucraina. În 2006, a venit însă cea mai mare provocare cu care sectorul viticol din Republica Moldova s-a confruntat în perioada de după căderea comunismului: embargoul impus de ruși. „Nu doar că au fost interzise importurile, dar toată marfa care se găsea deja în magazine, în rețelele de distribuție din Rusia, a fost strânsă și distrusă. Se descărcau camioanele într-un loc special, iar apoi treceau cu roțile peste cutii și le distrugeau. Demonstrativ, câteva luni s-a tot vorbit la televizor despre vinurile din Moldova, cum că n-ar fi bune și de aceea au fost distruse. Noi aveam 50 și ceva de vagoane lângă frontieră pe care am reușit să le întoarcem, erau vreo 3 milioane de sticle, dar ceea ce aveam la depozit – 4 milioane de sticle – și tot ceea ce aveam pe lanțul de distribuție a fost nimicit.” Mai mult, au fost obligați să plătească 30 de cenți pentru fiecare sticlă, un fel de taxă de distrugere, își amintește șeful Purcari. „Am pierdut în jur de 12-13 milioane de dolari după 26 martie 2006, atunci când s-a impus embargoul.”

Piața din România era deja activă, grație Cramei Ceptura, iar asta i-a permis să-și mute atenția către piețele din Europa. „Aveam deja vânzări importante în România și Polonia, de peste un milion de sticle în fiecare țară, dar ce s-a întâmplat în Rusia ne-a forțat să accelerăm dezvoltarea piețelor europene.”

 Deși lucrurile păreau să se așeze pe traiectoria corectă, criza financiară din 2008 a obligat toate companiile să regândească modul în care desfășoară afacerile; industria vinului nu a fost ocolită de zbuciumul acelor ani. „În 2008 era greu să mai obții credite, pentru că toate băncile erau în alertă; singura soluție era de a căuta o investiție”, povestește Victor Bostan. „Am reușit să obțin 5 milioane de dolari de la IFC, fondul Băncii Mondiale, ei fiind și în prezent acționari ai grupului Purcari cu un pachet de 6%.”

Primind această infuzie de capital, grupul a achiziționat vinăria Bardar, din Republica Moldova, care se ocupă de distilate din vin. Pasul următor a fost dezvoltarea vânzărilor, dar criza financiară a dus la comprimarea consumului și la o anume reticență din partea consumatorilor.

Nu a trecut însă mult până a apărut, din nou, nevoia unei surse de capital. În mai 2010, printr-o investiție cumulativă de aproximativ 18 milioane de dolari, Horizon Capital a devenit acționarul majoritar, cu 64% din acțiuni. „Am primit acea doză necesară pentru a dezvolta în continuare compania, pentru a continua investițiile în reutilare și renovare”, spune Bostan. „La fiecare cinci ani – uneori chiar anual – trebuie să modernizezi, să ai ultimele tehnologii, și trebuie să faci și update-uri pe parcurs, așa cum faci la mașini sau calculatoare.”

Pe 28 noiembrie 2013, ca un răspuns politic la intenția și semnarea de către Chișinău a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, serviciul rusesc pentru protecția consumatorului a interzis importul rusesc de vinuri moldovenești, motivând o așa-zisă „calitate nesatisfăcătoare“ a vinului.

Ca urmare a acestui nou embargou, Comisia Europeană a propus deschiderea completă a pieței Uniunii Europene pentru importurile de vinuri moldovenești înainte de intrarea în vigoare a Acordului de Asociere între UE și Republica Moldova și a Acordului privind Zona de liber schimb. Decizia Europei a fost una extrem de bună, pentru că i-a ajutat pe producători să își facă un plan de afaceri pe o perioadă mai lungă, spune Victor Bostan, referindu-se la reacția Uniunii Europene după embargoul rusesc. „În acest sector nu poți să operezi cu planuri doar pe un an de zile, trebuie să ai planuri care merg pe 4-5 ani sau chiar mai mult. A fost un semnal bun pentru distribuitorii europeni și o șansă bună pentru Moldova.”

Referindu-se la perioada din preajma căderii URSS, șeful Purcari spune că nu și-ar fi putut imagina că va ajunge unde e astăzi. „Educația sovietică pe care am primit-o pe parcursul școlii și al universității a distrus puțin mentalitatea de proprietate, și evident că această posibilitate de a fi proprietar, de «a avea ceva» a fost interesantă. Mie nu mi-au distrus total acest spirit de proprietate, pentru că am fost crescut de bunică, iar ea mi-a povestit despre via lor, despre lucrurile frumoase pe care le făceau. De aceea am pornit cu entuziasm și cu mare avânt față de ideea de a avea ceva, iar vinul era ceea ce îmi plăcea cel mai mult și lucrul la care mă pricepeam cel mai bine. Era și ceva prestigios pentru acele timpuri, să fii oenolog și să te ocupi de vin era ceva important; la facultate, la concursul de admitere, erau peste 10 oameni pe un loc, trebuia să ai cunoștințe foarte bune.”

Lideri pe segmentul premium

Dacă în 2012, valoarea estimată a pieței vinului se plasa la 336,2 milioane euro, în 2016 a ajuns la 377 milioane euro, pe fondul investițiilor semnificative realizate de producători și ca urmare a creșterii consumului.

După falimentul Murfatlar, cel de-al șaselea jucător din piață, industria vinului a revenit pe creștere în 2017, pe fondul vânzărilor semnificative realizate mai cu seamă de Crăciun și Revelion. Potrivit estimărilor companiei de cercetare de piață KeysFin, piața vinului va depăși 385 de milioane de euro (ca valoare a vânzărilor înregistrate de producători), cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani.  România se situează pe locul 13 în topul celor mai mari producători de vin din lume, iar alături de Portugalia (6,6 mil. hl), Ungaria (2,9 mil. hl) și Austria (2,4 mil. hl), este printre puținele state europene care a înregistrat anul o creștere a volumelor produse față de 2016.

Producția mondială de vin a scăzut cu 8,2% în 2017, până la 246,7 milioane hectolitri, cel mai redus nivel înregistrat după 1961, însă Portugalia, România, Moldova, Ungaria și Austria au fost singurele țări din Europa a căror producție de vin a crescut comparativ cu 2016, potrivit estimărilor preliminare publicate de Organizația Internațională a Viei și Vinului.

În schimb, producția de vin a României a crescut cu 64% comparativ cu 2016, de la 3,3 până la 5,3 milioane hectolitri, ceea ce o plasează pe locul 13 în topul celor mai mari producători mondiali. De asemenea, în Moldova producția a crescut cu 20%. În 2017, o creștere procentuală mai mare decât cea a României a fost înregistrată doar în Brazilia, unde producția de vin a crescut cu 169%, până la 3,4 milioane hectolitri.

Potrivit studiului KeysFin, în piața vinului activau, anul trecut, 559 companii (CAEN 1102 – producția de vin din struguri – și CAEN 0121 – cultivarea strugurilor). Cea mai mare parte a pieței (61%) a fost generată anul trecut de companiile mijlocii (29 de firme, cu afaceri între 10 și 30 milioane de euro). În piață activau două companii mari (cu afaceri de peste 30 mil. euro), 88 de companii mici (mai puțin de 10 milioane de euro) și 440 de microîntreprinderi (cu o cifră de afaceri anuală mai mică de 2 milioane de euro).

Datele financiare oficiale, comunicate la Ministerul Finanțelor, arată că Jidvei este liderul pieței cu o cotă de 8,8% și este urmat de Cotnari SA și Cramele Recaș cu 8,1% și respectiv 7%. Primii 10 producători de vin din România au avut o cifră de afaceri cumulată de 192 milioane de euro anul trecut, ceea ce reprezintă 51% din piață. Cel mai profitabil jucător de pe piață este, de departe, Cramele Recaș, cu un rezultat pozitiv care reprezintă mai mult de o cincime din profitul industriei. Cotnari, Jidvei, Zarea și Crama Ceptura (parte a grupului Purcari) urmează în clasament, primele două firme înregistrând 15% respectiv 9,5% din profitul total al industriei.

Din perspectivă geografică, firmele din județul Vrancea reprezintă 14,5% din piață și sunt urmate de cele din București, Alba, Prahova și Iași (cu câte 10-15% fiecare). Împreună, acestea generează peste 61% din producția internă de vin. Din punctul de vedere al forței de muncă, numărul mediu de salariați a scăzut cu 5% în ultimii cinci ani, la 6.170 în 2016, iar tendința este foarte probabil să continue pe termen mediu datorită investițiilor, mai ales în automatizarea proceselor de producție.

Grupul de companii Purcari a avut în 2016 venituri de 106,8 milioane lei, iar în primele nouă luni ale anului trecut veniturile au atins 94,6 milioane lei, în creștere cu 35% față de aceeași perioadă a anului precedent. Grupul a produs în 2016 o cantitate de 11,9 milioane de sticle de vin, în cele trei crame pe care le deține – Purcari, Crama Ceptura și Bostavan. De asemenea, compania produce și coniac, sub brandul Bardar.

Piața din România reprezintă peste o treime din vânzările grupului Purcari realizate în primele nouă luni ale anului trecut.  Conform estimărilor companiei pe baza datelor Nielsen, cota de piață a grupului Purcari în România este de circa 7%, per total, dar în segmentul premium (de la 30 lei în sus pe litru) sunt lideri detașați, cu două branduri în top 5: Purcari și Crama Ceptura. Împreună, acestea realizează circa 26% din piața vinurilor premium în România.

Vânzările companiilor conduse de Victor Bostan au cunoscut, anual, o expansiune rapidă în piețele cheie: între 2014-2016, creșterea anuală în România a fost de 55%, Polonia 49% și Asia 44%. Chiar și în Ucraina, care a cunoscut o devalorizare masivă și o implozie a economiei, creșterea anuală a fost de 6%; grupul Purcari a avut cea mai mare creștere dintre vinăriile din România și Republica Moldova, explică el. Ca volum, cea mai productivă unitate este Bostavan; din punctul de vedere al vânzărilor, Purcari ocupă primul loc în grup.

„În ultimii cinci ani, piața a crescut constant, mai ales segmentul premium. Estimăm creșterea acestuia cu circa 15% in 2016, pe baza datelor Euromonitor, iar explicația e simplă: consumatorul începe să înțeleagă că e mai bine să plătească 20-30 de lei să-și ia un vin care îi aduce și plăcere, nu doar grade alcoolice”, spune șeful Purcari zâmbind. „Evident că banii reprezintă principalul motor”, spune Victor Bostan referindu-se la creșterea veniturilor populației. El observă și că informațiile disponibile pe rețelele de socializare ajută. „Se discută foarte mult de calitate, iar asta influențează consumatorul, el începe să înțeleagă mai bine lucrurile. Și nu în ultimul rând, consumatorul întinerește: dacă cu zece ani în urmă consumatorul de vin avea 30-35 de ani sau peste, acum am ajuns la 20-25 de ani. Tinerii consumă vin, evident in cantitati moderate și se mândresc cu asta, vinul e la modă.”

Ce este, însă, un vin de calitate? „Din toate calculele economice posibile, un vin de la care să așteptăm și gust și calitate nu poate fi mai ieftin de 10 lei. La 12-15 lei găsim vinuri de calitate decentă, exclus cazuri nefericite de falsificare. De la 20 de lei în sus găsim vinuri care au deja o origine mai pronunțată, un gust și o aromă ce pot fi regăsite; de la 30 de lei vinurile sunt de calitate garantată, adică producătorii garantează că vinul va fi la fel de bun de la an la an.”

Un alt aspect menționat de CEO-ul Purcari este creșterea segmentului rosé, nu doar în România ci și la nivel mondial. „Global, cred că a crescut de la 5 la 10%, iar în România a ajuns în 2017 la 8%, în creștere cu aproape 30%; cu zece ani în urmă, în România nu exista consum de vin rosé. Am avut și noi un rol important în crearea acestui segment în România. În prezent, Rosé de Purcari este de departe cel mai vândut vin din portofoliul nostru în România, cu o pondere peste media celorlalte vinuri din portofoliu.”

  Oamenii se atașează de vin și pot merge o perioadă foarte lungă cu același produs, poate chiar doi-trei ani, în condițiile în care vinul nu i-a dezamăgit la următoarea achiziție, crede Bostan. „De exemplu, vinul de Purcari nu-l găsim peste tot, e bine reprezentat în HoReCa dar nu suntem prezenți 100%, ca în Republica Moldova; când eu merg la restaurant și vreau să beau un vin, dacă nu au Purcari, atunci eu, ca profesionist în acest segment, am în minte doar câteva vinuri care mă interesează. Fac experimente acasă, cu alte ocazii, dar când merg la restaurant de plăcere, cu familia sau prietenii, aleg vinuri sigure, pe care le cunosc. Cred că această filosofie o au toți consumatorii”,
spune el.

 Extinderea grupului vizează atât Europa Centrală și de Est, cât și piețe de pe alte continente: „Polonia e foarte jos în ceea ce privește vinul, acolo consumul e de doar 6 litri pe an, în România e de 16”, spune Victor Bostan. „Potențialul de creștere e enorm, concurență locală nu există pentru că acolo nu produce nimeni vin – e o piață foarte bună pentru noi, unde avem deja rezultate foarte bune și vindem aproximativ 3 milioane de sticle pe an. Suntem într-o dinamică foarte bună în China: deja anul acesta am deschis un birou permanent cu doi angajați care se ocupă de control și distribuție. Avem o viziune strategică pentru China, fiind o piață foarte mare.”

Un alt segment extrem de important este cel al enoturismului, spune CEO-ul Purcari. „Este o platformă foarte bună pentru a promova vinurile, pentru a cultiva consumul vinului. Avem aproximativ 15.000 de vizitatori pe an, iar complexul include 12 camere de hotel, două săli de restaurant – una pentru 80 de persoane, cealaltă pentru 60, precum și o terasă foarte mare. Zona turistică de la Purcari am dezvoltat-o la nivel internațional, e similară oricărui «chateau» din Bordeaux. Am început să dezvoltăm proiectul din primii ani, din 2003-2004, și deja a devenit o parte importantă a businessului, atât ca încasări cât și ca platformă de promovare. Printre altele, aici ținem și prezentări pentru distribuitori sau traininguri pentru chelneri de 2-3 zile.”

Până în prezent, investiția se ridică la aproximativ 2 milioane de dolari; următorul pas este deschiderea unui centru spa, așa cum sunt cele din Franța, din zona Bordeaux. Având cel mai mare potențial în această zonă, atât din punct de vedere geografic cât și istoric, Purcari va rămâne în viitorul apropiat singurul centru de enoturism al grupului.

Hobby-uri de CEO

Șefului Purcari îi plac voleiul și baschetul, pe care le practică încă din timpul școlii, și mai găsește și acum timp pentru un meci alături de colegi. „Mai ales în perioada de iarnă mergem, pentru că atunci când se pornește munca de pe câmp nu prea mai avem timp de volei și baschet”, spune el râzând.

Ziua sa de muncă începe devreme, pentru că și agricultorii încep ziua la ora 5; alături de consultanți internaționali în agricultură și vin, Victor Bostan face lunar vizite la unitățile pe care le deține. „Dormim câte 3-4 ore pe noapte ca să putem face toate vizitele, să terminăm toate inspecțiile – vizitele durează câteva zile în fiecare lună. Separat, eu mai fac încă o dată toate vizitele pentru verificări suplimentare.”
La birou, ziua de lucru începe „în cel mai rău caz” la 8, dar sunt și zile în care programează ședințe la 7 dimineața. „Începem devreme, niciodată după 9; e un program interesant, pentru că zi de zi apar lucruri noi. Nu e deloc plictisitor”, spune el.

Care sunt însă planurile de viitor ale grupului Purcari? „Ne dorim să continuăm să creștem. Avem un plan de afaceri bine pus la punct până în 2022”, explică Victor Bostan, adăugând că investițiile din perioada următoare se vor ridica la 55 de milioane de lei. „Istoric, piața de vin a fost extrem de fragmentată la nivel global. Sunt motive structurale la mijloc, ce țin în mare măsură de legătura dintre producere și terroir (trăsăturile distincte ale unei anumite zone viticole – n.red.). În Polonia, primii trei jucători din vin dețin o cotă de piață de 32%, față de 82% în bere, sau 68% în spirtoase. În Cehia, cifrele sunt similare : top 3 vin – 10%, top 3 bere – 74% și top 3 spirtoase – 63%. Consider că este iminentă consolidarea pieței inclusiv în industria vinului. În zona Europei Centrale și de Est, consolidatorul poate fi doar din România sau Moldova, în opinia mea, pentru că avem aici o bază mare de materie primă. Împreună, suntem la aproape o treime din suprafețele de vie ale Italiei și cam de cinci ori față de nivelul Ungariei sau Bulgariei. Deci avem o șansă reală să construim un campion vinicol regional utilizând România și Moldova ca platformă, inclusiv prin achiziții.”

Mai mult, șeful Purcari vrea să producă câteva vinuri în cantități limitate, care să fie vândute în sistemul „acheté en primeur”: „Cei mai importanți producători din Franța își vând vinurile în felul următor: după ce cade floarea și se formează bobița, ei primesc 30% din bani; 30% se primesc la recoltă și alți 30% la degustare – aceasta poate fi în noiembrie sau decembrie, cel mai târziu ianuarie, în funcție de an. Banii vin de la intermediari, care apoi cotează și prețul de vânzare, producătorul primind deci 90% din sumă; vinul mai rămâne încă doi ani la producător, iar intermediarii primesc de-abia în al treilea an banii, atunci când se produce vânzarea efectivă. Acest sistem nu există doar în Franța, și noi credem că îl vom putea aduce pentru o cantitate de vinuri limitate de la Purcari.”