Cum a furat "Balena de la Londra" două miliarde de dolari

Directorul general executiv al băncii, Jamie Dimon, spune că pierderile ar putea ajunge la 3 miliarde de dolari, pe măsură ce banca va închide, în următoarele luni, pozițiile angajate de biroul londonez de tranzacții cu instrumente financiare derivate. Pierderea nu este mică, dar nu va clătina situația financiară a gigantului american, una dintre cele mai profitabile bănci ale momentului, cu un rezultat net de aproape 19 miliarde de dolari anul trecut, urmat de un câștig de 5,4 miliarde de dolari în primele trei luni din 2011. De altfel, JPMorgan Chase se poate lăuda cu performanțe chiar și în timpul crizei creditelor ipotecare subprime și crizei financiare mondiale, când s-a numărat printre (foarte) puținele bănci care au reușit să rămână profitabile.

Mai greu de exprimat în cifre sunt daunele de reputație și prestigiu atât pentru JPMorgan Chase, cât și pentru Jamie Dimon. Totodată, pierderea înregistrată pe poziții de risc ce nu ar fi trebuit să treacă în cel mai bun caz de controalele interne ale băncii, sau în cel mai rău caz pe sub radarul autorităților, oferă “muniție” politicienilor, analiștilor și exponenților societății civile care insistă destul de gălăgios, de la criza financiară încoace, pentru înăsprirea și consolidarea reglementărilor și mecanismelor de supraveghere care guvernează industria financiară.

JPMorgan Chase este cea mai mare bancă americană după active și capitalizare, creditată în industria financiară cu “inventarea” managementului riscului. După cum sublinia recent și președintele Statelor Unite, Barack Obama, JPMorgan este una dintre cel mai bine administrate bănci, iar Jamie Dimon este unul dintre cei mai “deștepți” bancheri ai generației sale. Cum a ajuns o instituție cu o asemenea reputație într-o astfel de situație rușinoasă pare greu de explicat. Investigațiile declanșate în urma incidentului – de către bancă, autoritățile financiare din SUA, justiție (prin FBI) și acționari – sunt abia la început, iar anchetatorii se confruntă cu o cauză destul de complexă.

Pariurile balenei

La începutul lunii aprilie, în presa internațională au apărut informații potrivit cărora Bruno Michel Iksil, un trader de origine franceză al JPMorgan, cunoscut drept “Balena de la Londra”, a făcut pariuri uriașe pe piața derivatelor de credit, unde fondurile de hedging și băncile joacă pe șansa de intrare în default (incapacitate de plată) a companiilor. Surse din piață – traderi rivali “arși” de strategia Balenei – au afirmat atunci că Bruno Iksil a acumulat poziții atât de mari încât provoacă mișcări de preț pe o piață de 10.000 de miliarde de dolari.

Conducerea JPMorgan a încercat să găsească justificări pentru situație, afirmând că tranzacțiile au un rol de hedging. La scurt timp, Wall Street Journal scria, citând parcă aceleași surse – traderi de la fonduri de hedging – că Bruno Iksil a încetat să efectueze astfel de tranzacții, însă rivalii săi din piață și-au asumat colectiv poziții împotriva pariurilor traderului JPMorgan, căutând să-l “scufunde” și să se răzbune pentru durerile de cap provocate de strategia sa.

La 13 aprilie, JPMorgan Chase a prezentat raportul financiar pentru primul trimestru, iar în cadrul evenimentului directorul financiar executiv al băncii, Doug Braunstein, a declarat că instituția nu are motive de îngijorare privind pozițiile asumate pe piața derivatelor de Chief Investment Office – biroul londonez de trading cu derivate unde activa Iksil. Tot atunci, Jamie Dimon a calificat dezbaterile din presă privind situația drept “o furtună într-un pahar cu apă”.

->>> CONTINUAREA – vezi pag. a 2-a