Cum a fost transformat un produs simplu, pe care bunicile îl făceau pe timpul comunismului, într-o afacere profitabilă, unde stau clienții la coadă, deschisă în centrul Bucureștiului

Dacă mergi agale pe Calea Victoriei, la intersecția cu Lipscani vei găsi, chiar pe colț, Scovergăria Micăi. În urmă cu câțiva ani scovergile se vindeau aici prin geamurile aburite, dar acum spațiul s-a mărit, în urma unei investiții de peste 200.000 de euro. Ce rezultate i-au adus antreprenorului Mircea Ion produsele copilăriei, gătite după rețeta bunicii?

Am deschis Scovergăria Micăi în 2014. Am văzut că peste tot în țară și în București sunt fast-fooduri cu mâncare orientală, cu shaorma, dar nimic românesc. M-am gândit cum să promovez, în regim de fast-food, un produs românesc cunoscut. Eram pe stradă în ziua în care mi-a venit ideea cu scovergile, am avut un declic”, povestește Mircea Ion, un tânăr de 36 de ani, fondator al companiei.  

De loc din Teleorman, antreprenorul spune că afacerea sa are rădăcini în copilărie, în scovergile pe care i le găteau mama și bunica sa. „Scovergile au origine românească. În diverse zone ale țării au diverse denumiri – scovergi, turte, se aseamănă și cu langoșul unguresc, dar nu sunt la fel, pentru că bunicile noastre când făceau pâine, le rămânea puțină cocă, pe care o rumeneau, o întindeau în untură și ne dădeau să mâncăm cu miere, dulceață, zahăr.”

Rețeta după care a preparat primele scovergi vândute, și pe care încă o folosește, e tot a Micăi – a mamei, care la rândul său o are de la mama sa. „La început am angajat două persoane și eu, împreună cu Mica, am produs primele scovergi. Aveam două geamuri, că așa am plecat, cu două vitrine. Oamenii nu se opreau, iar maică-mea striga după ei și după două zile, aveam la un moment dat cam 50 de oameni la coadă încontinuu”, își amintește el.

Înainte de a porni afacerea a fost însă o provocare să găsească spațiul potrivit. „O lună de zile am tot căutat un spațiu comercial. Mergeam cu mașina, pe jos, cu metroul, ieșeam la gurile de metrou și, într-o seară, când mergeam spre casă cu un taximetrist, l-am întrebat dacă știe vreun spațiu bun, cu trafic pietonal. Și mi-a spus că dacă vreau ceva bun să merg în Centrul Istoric. Am căutat și l-am găsit pe acesta. Nu avea poze, nu avea nimic. Am venit să îl văd, am stat, am numărat potențialii clienți vreo trei zile – oamenii care treceau pe stradă – și după aceea am hotărât să rămânem aici.”

A pornit la drum cu o investiție inițială de 20.000 de euro, fonduri proprii, dar a continuat să extindă spațiul și gama de produse permanent. „Noi am plecat de la două geamuri, două vitrine. Pe urmă am avut trei vitrine și am făcut și patiserie cu plăcinte – mai mult plăcintărie. Mama avea rețetele de plăcinte, bunica – pe cele de scovergi. După aceea am reușit să preluăm tot spațiul și să facem o  investiție de 200.000 de euro, să arate ca acum. Avem și cofetărie artizanală, și patiserie, și scovergile, și zona de băcănie.”

În 2020, compania a avut o cifră de afaceri de 2,22 de milioane de lei, în creștere de la 1,8 milioane, rezultat înregistrat în 2019. „Noi cu investiția pe care am făcut-o trebuia să dublăm cifra de afaceri, ăsta era targetul nostru, trebuia să ajungem la 3,6 milioane de lei, dar a venit pandemia. Anul acesta sperăm să ajungem la 2,6 milioane de lei cel puțin, dar nu mai putem să facem estimări.”

Pauză și de la capăt

În prezent, businessul funcționează cu o singură locație, iar anul trecut, din februarie, după ce au deschis și în interior, rezultatul noii investiții nu a întârziat să apară. Astfel, deși februarie spune că nu e o lună foarte bună, creșterea a fost dublă, iar numărul clienților a înregistrat o evoluție importantă. „Noi aveam undeva la 300-400 de clienți pe zi, și am ajuns la 500-600 în februarie.” Când a venit pandemia, a fost însă nevoit să închidă o vreme. „Am închis de tot timp de două săptămâni, pentru că s-a speriat toată lumea, angajații erau un pic speriați să vină la muncă, așa că am luat decizia să închidem. După ce am închis au început să sune clienții, să ne întrebe de ce nu facem cozonacii, de ce nu ținem deschis, când alte patiserii sunt deschise, și atunci am luat decizia să redeschidem. După toată investiția am revenit nu la două geamuri, ci la un singur geam. Când s-au ridicat restricțiile am avut un boom, au venit foarte mulți clienți. Toată vara am vândul la o vitrină, ne-am conformat regulilor.”

În curând, compania urmează să se extindă cu o nouă unitate. „Asta am avut în plan și anul trecut, dar a venit pandemia. Pe noi ne-a prins după o lună în care reinvestisem 200.000 de euro în afacere. Și am cam așteptat un pic anul ăsta, pentru că nu am știut încotro să o luăm. Acum urmează să mai facem încă un punct de lucru și după aceea să francizăm.”

Investiția pentru următorul punct de lucru este undeva la 250.000 – 300.000 de euro. „Asta avem în plan, iar acum urmează să mai căutăm încă un spațiu, să mutăm o parte din producție și să facem încă un spațiu comercial.” Următoarele unități spune că ar vrea să le deschidă tot în București, având ca țintă zona Dorobanți, Nord, poate și capătul Căii Victoriei. „Zona de birouri Pipera nu. Am vrut la birouri dar acum este incertă întoarcerea angajaților la birou. În plus, noi avem nevoie de șapte zile de vânzare, nu de cinci, iar la birouri vinzi cinci zile, în weekend nu.”

Legat de francizare, cereri spune că primește săptămânal, dar nu știe încă ce investiție va presupune o unitate deschisă în acest regim. „Încă nu am stabilit cum va funcționa franciza, dar pentru a-și păstra calitatea noi vrem să produce toată gama și să livrăm francizorului, care doar să se ocupe de spațiu, ca și când ar avea un mini-market, cumpără și revinde. Nu m-am gândit la o investiție minimă pentru franciză, dar doar investiția în spațiu depășește 100.000 de euro. E și un business sigur, nu suntem pe restaurante, nu ne mai afectează nici pandemia. Viitorul ce va fi? IT și mâncare, acesta e viitorul”, susține el.

În ceea ce privește investițiile, acestea – mai mici sau mai mari – se fac permanent. „Noi tot timpul reinvestim. Luna asta am investit 5.000 de euro în terasă. Luna trecută am cumpărat un aparat care îți reduce bacteriile din produse, din cofetărie. A fost și acela vreo 10.000 de euro. Banii trebuie reinvestiți. Eu nu am avut niciodată o problemă cu a reinvesti. Reinvestind, vei avea clienți. Nu dai bani, nu câștigi.”

Un salt în ambele extreme

Față de perioada prepandemie, „când nu știu dacă aveam un procent de 2%”, și livrările au înregistrat o creștere accelerată, în momentul de față acoperind o treime din vânzări. Pe acest segment compania a intrat de când a apărut pentru prima oară Uber Eats în România. „Apoi am intrat pe Glovo și după aceea pe Bolt, Tazz și Bringo. Am fost și pe Foodpanda, dar nu am fost mulțumiți de serviciile lor și am renunțat.” Au, de asemenea, un parteneriat și cu platforma de livrări rapide BeeFast. „Nu avem propria linie de livrări, e foarte greu și, decât să dai greș mai bine așa.”

O scădere importantă a venit însă din rândul turiștilor și a clădirilor de birouri din apropiere. „Înainte de pandemie aveam undeva la 30-35% clienți turiști și numărul era în creștere. Acum avem cam un turist pe săptămână. În timpul Campionatului European am avut o mică creștere, de 2-3%. Înainte veneau grupuri de turiști, era o întreagă nebunie. Erau și multe birouri, o clădire de lângă noi avea 1.500 de angajați. Era un flux continuu toată ziua. Acum mai avem noroc, ca să zic așa, că se închide Calea Victoriei și oamenii ies la promenadă, vin să mănânce o scovergă, o prăjitură, stau la terasă la o cafea și se relaxează.”

Lecția pandemiei, spune Mircea Ion, „a fost că trebuie să ne păstrăm angajații pe care-i avem, să nu ne speriem așa de tare și să ne adaptăm situației, să găsim soluții pentru a merge înainte, orice situație de criză ar veni. Să ne schimbăm, să vindem altceva. Noi ne-am adaptat, de exemplu, să vindem online, din ce în ce mai mult.” În prezent, compania acoperă, prin livrări, undeva la 8 kilometri față de locație. „Acum vrem să avem propriul nostru magazin virtual, după care vom livra în tot Bucureștiul și Ilfovul.”

De la doi angajați, echipa companiei s-a extins până în prezent la 12 persoane. „În februarie (2020 – n. red.) eram 12 și, cu toate că trebuia să creștem echipa, să fim vreo 15, ne-am redus o vreme la șapte și acum am revenit la numărul inițial.”

Tradițional, dar și instagramabil

Portofoliul companiei numără circa 200 de categorii de produse, care se încadrează într-o marjă de preț de la 6 lei (o scovergă simplă) la 230 de lei (un tort de mango). „Noi scovergilor le spunem «locomotiva», iar restul sunt «vagoanele», care vin bine, ba chiar foarte bine, din spate. De Sărbătorile Pascale, de Crăciun se vând foarte bine produsele de patiserie, cozonacii. Iarăși, în perioadele de post avem multe produse vegane care merg foarte bine.” O vreme, a încercat și cu sandvișuri, dar odată cu pandemia, când angajații au migrat spre munca remote, nu mai e un interes atât de mare pentru produse asociate micului dejun. „Noi avem scovergile care acoperă tot micul dejun. Avem scovergi cu carne, cu brânză de burduf, carne la garniță și ceapă roșie. Avem și plăcintă cu carne. Avem produse și pentru mic dejun, și pentru prânz, și pentru cină și desert. Asta a fost ideea, să acoperim toate perioadele zilei, toate gusturile. Cu cât am avut mai multe produse, cu atât a crescut valoarea per client, și pe noi asta ne interesează.” Antreprenorul spune că s-au adaptat cerințelor pieței și, în paralel cu produsele tradiționale, acum au și game „fashion, noi, instagramabile”, începând cu mousse-uri speciale. „Nu făcea bunica tort de mango într-o formă specială”, spune el amuzat.

Potrivit lui Mircea Ion, la scovergărie se găsesc produse pentru toate veniturile, cu care acoperă toate bugetele. „În general clienții noștri sunt din toate categoriile, și cu venituri medii, și cu venituri mici. Nu avem clienți care nu-și permit să cumpere de la noi. Avem și clienți care merg la secțiunea de cofetărie, care este o variantă premium și, acolo sunt puțin mai scumpe produsele, dar raportul calitate preț este foarte echilibrat.”

Obiceiul de consum al românilor s-a schimbat de-a lungul anilor, remarcă el. „Noi încercăm să promovăm produsele 100% naturale, fără conservanți, fără aditivi, fără E-uri, iar partenerii ni-i alegem după același criterii – să facă produse naturale, de calitate, fără niciun adaos, fără potențiatori de gust, fără margarină. Ideea e că oamenii au început să nu mai mănânce orice, să fie mai atenți. Mai citesc și etichete, mai verifică și locația de unde cumpără și sunt mai selectivi. Iar zona pe care suntem noi a început să crească de la an la an, de aceea apar din ce în ce mai multe băcănii, unde găsești produse de calitate, dar și zona asta de patiserie-cofetărie artizanală. Lucrăm în general cu firme românești, încercăm să găsim produse românești de calitate. Ce nu găsim, înlocuim din import. Dar în general folosim făină românească 100% naturală, dulcețuri românești, brânză și smântână românească, cum sunt cele de la Lăptăria cu Caimac”. Mircea Ion s-a gândit inclusiv să deschidă o linie de producție proprie, ba chiar, într-o vreme, au și produs dulcețurile folosite în produse. „Acum nu ne mai permite spațiul și timpul. Mai avem încă un mix de anul trecut, și asta vrem să facem, inclusiv să lărgim producția. Vrem să facem și înghețată pentru anul viitor, este în planul nostru. Urmează să facem un laborator separat de unde să ne ducem către punctele care vor fi deschise și către viitorii francizori.”

Despre competiție, Mircea Ion spune că „dacă zic că nu am un competitor, nu e ok, dar noi, pe domeniul de scovergărie, nu avem competitori, nu există așa ceva în București. Eu consider că e loc pentru toată lumea. Dacă faci un lucru bun fă-l până la capăt, fă-l calitativ, fii serios și clienții vor veni.”

Pe viitor, în maxim 5 ani, antreprenorul își dorește să iasă și în afara granițelor. „Am văzut că prind, că sunt produse românești căutate și în afară, dar nu doar pentru că sunt românești, ci pentru că gogoșile, prăjiturile, plăcintele întotdeauna au fost preferate de către clienți. Ne-am îndrepta în primul rând către țările pline de români – Spania, Italia, Anglia.” Acest pas va veni însă după ce va acoperi orașele mari din România cu viitorii parteneri, asta dacă nu va găsi o soluție pentru a avea un bun control, „caz în care probabil că ne vom extinde doar noi”. De-a lungul timpului, Mircea Ion spune că cele mai mari provocări au fost reprezentate de lipsa personalului și a personalului de calitate. Din acest motiv, la începuturile businessului a și lucrat, multe ore pe zi, cot la cot cu angajații la pregătirea scovergilor. În general, noii angajați învață cam într-o săptămână rețeta de scovergi, dacă respectă gramajele și pașii. „La cofetărie și patiserie am căutat întotdeauna oameni cu experiență, pentru că nu putem instrui noi oamenii, acolo trebuie să ai o școală, experiență, să faci cofetărie sau patiserie. Fără studii nu prea ies produsele.”

Pregătit pentru business încă din clasele primare

Absolvent al seminarului teologic și al Facultății de Marketing, dar și cu Facultatea de Teologie începută dar nefinalizată, Mircea Ion nu e la prima experiență antreprenorială. „Am avut și alte businessuri. Primul business a fost la 21 de ani. M-am ambiționat și m-a ajutat cineva să fac două credite – și am avut un pub în Teleorman. Apoi am avut un magazin alimentar, iar apoi am avut niște săli de pariuri, și în final am renunțat la tot și am venit în București. Nu am lucrat niciodată ca angajat.” De altfel, pasiunea pentru afaceri a avut-o încă din copilărie. „Eu am crescut în business din clasa a șaptea, în magazinul mamei –acolo am și învățat vânzări. Prima mea vânzare am făcut-o în clasa a patra. Puneam o ladă într-o piață și vindeam ardei cu coadă. Ai mei se ocupau atunci de asta, cumpărau legume și le vindeau în piață”, povestește el.

Înclinația spre zona spirituală, care se reflectă și în business, pentru că din scovergărie nu lipsesc câteva icoane aninate pe pereți, o are tot din familie. „Socrul meu e preot, nașul meu e tot preot. La noi am observat și că foarte mulți bucureșteni țin post și, de altfel, cele mai bune perioade ale noastre sunt perioadele și zilele de post.”

Una dintre cele mai importante decizii pe care Mircea Ion spune că le-a luat de-a lungul timpului a fost aceea de a urca ușor-ușor treptele în acest business. „Nu le-am sărit.” Pe antreprenorii la început de drum el îi sfătuiește să creadă în businessul pe care vor să îl înceapă, să fie implicați total și, cel mai important, să fie corecți: și față de angajați, și față de clienți. „Mai bine câștigi puțin într-un business dar câștigi sigur, decât să ai un boom o dată”, crede el.

De-a lungul carierei, antreprenorul spune că a avut-o ca mentor pe mama sa, iar din lumea businessului îl are drept exemplu pe Dragoș Petrescu de la City Grill. În paralel, a avut ca sursă de inspirație cartea
„Schimbă-ți atitudinea și-ți vei schimba viața”, pe care o recomandă și altora. „Și, în general, tot timpul mă inspir din afacerile de succes și urmăresc să văd care e drumul pe care îl urmează acei antreprenori. Care sunt clienții, cum ambalează. Ideile vin de la oameni care au experiență. Trebuie să te inspiri, nu ai cum altfel.”

În timpul liber, Mircea Ion spune că îi place să călătorească în afara țării, în orice destinație care are mare și soare, iar pentru România rezervă călătoriile de weekend. „În concediu iau totuși și laptopul, trebuie să verific. Dar vine și mama să se ocupe de afacere, să preia frâiele cât sunt plecat în concediu. Eu vreau să ajung să nu mai lucrez 12 ore pe zi, ci maxim 6 ore. Dar nu cred că pot. Dacă stau prea mult plecat de aici nu mă simt bine. Îmi dă o stare de bine, această afacere e ca și copilul meu, luând-o de la zero. Asta a fost cea mai mare realizare pentru mine, pentru domeniul acesta.” Soția sa, care a lucrat până acum pentru o corporație, e implicată la rândul său în afacere. „Urmează să vină cu mine, să creștem businessul.” La rândul său, Mica încă este în business. „Vine, ne mai controlează, verifică gusturile în general”, glumește el.

„Luați în calcul vânzarea businessului sau vreți să rămână o afacere de familie?”, l-am întrebat. „Eu vreau ca afacerea să rămână în familie, dar totul are un preț”, a fost răspunsul său.