Cum a distrus pandemia unul dintre cele mai importante orașe din istorie. Acesta a pierdut peste 60% din populație în doar câțiva ani și a intrat într-un declin abrupt

În urmă cu șapte secole, orașul toscan Siena era o forță bancară și protoindustrială cu peste 50.000 de locuitori – o populație mai mare având doar „megaorașe” medievale precum Paris, Londra și Milano. Însă în 1348, când înfloritorul oraș era în plină epocă de aur, prosperitatea Sienei a fost curmată brusc de Moartea Neagră, scrie Politico. Chiar dacă pandemia de COVID-19 nu este la fel de mortală precum bolile medievale, perturbările sociale și economice lasă urme adânci asupra orașelor moderne din Europa. 

În doar câțiva ani, orașul Siena a pierdut 60% din populație și a intrat într-un declin abrupt, căzând în obscuritate. Abia în secolul XX și-a revenit la dimensiunea de dinainte de pandemie. COVID-19 nu este la fel de mortal cum a fost ciuma bubonică medievală, însă perturbările sociale și economice pe care le-a provocat lasă deja urme fizice asupra orașelor moderne din Europa: cartierele de afaceri aglomerate se golesc pe măsură ce oamenii aleg să lucreze de acasă. 

Magazine și restaurante s-au închis. Transportul public a încetinit. City-ul londonez este acum tăcut. Există, de asemenea, motive să credem că această pandemie ar putea avea un impact de durată mai mare decât cele anterioare. Pentru prima dată de când au apărut primele orașe în Semiluna fertilă din Orientul Apropiat acum aproximativ 6.000 de ani, centrele urbane concentrate nu mai au un monopol asupra conexiunilor economice și culturale care fac civilizațiile să înainteze.

Pentru mulți angajați îngrijorați de coronavirus – și pentru angajatorii care doresc să reducă costurile în timpul crizei economice care a urmat – tehnologii precum videoconferința, documente partajate și mesagerie instant oferă alternative viabile la clădirile-turn de birouri. Între timp, servicii precum streamingul video și social media și site-urile web ca Reddit și Twitter oferă aroma efervescenței culturale și  comunității care i-a atras pe atât de mulți în orașe mari de-a lungul secolelor. Nu mai este nevoie de un bar sau club pentru a găsi dragostea vieții: aplicații precum Tinder, Bumble sau Grindr pot face legătura între posibilii parteneri.

„Această pandemie are potențialul de a afecta cu adevărat orașele”, spune Peter Clark, profesor de istorie urbană europeană la Universitatea din Helsinki. „Dacă nu va fi un al doilea val, schimbările pot fi mult mai puține decât speculează oamenii. Dar dacă există, am putea vedea modelul european al «orașului cultural» sever afectat.”

„Din cauza dezindustrializării, începând cu anii 1980 am avut o schimbare către sectorul serviciilor pentru a menține prosperitatea urbană”, a adăugat el. „Pandemia reprezintă o amenințare directă pentru acest model”. Nu există nicio îndoială că pandemia a transformat viața profesională. La începutul primăverii, pe măsură ce coronavirusul s-a răspândit prin Europa, restricțiile guvernamentale i-au obligat pe toți angajații în afară de cei esențiali, cum ar fi lucrătorii din sănătate și din supermarketuri, să muncească de de acasă pentru a aduce sub control pandemia. Cererea industrială a încetinit sau s-a oprit complet pe măsură ce achizițiile de mașini și alte produse s-au prăbușit. Înainte de blocare, munca de la distanță nu era frecventă în majoritatea țărilor europene. Conform datelor culese de Eurofound, doar 11% dintre germani și 8% dintre italieni lucrau ocazional de la distanță în 2015.

Însă, pe măsură ce criza a progresat, muncitorii și companiile s-au adaptat rapid la noua realitate. Întâlnirile guvernamentale, corporative și de altă natură s-au mutat online; orele de școală au fost predate virtual; e-medicina și terapia virtuală și-au luat zborul spre înălțimi. Întrebarea este dacă aceste noi comportamente se vor fi de durată sau dacă majoritatea oamenilor se vor întoarce la birourile lor cât de curând posibil. Nicholas Bloom, economist la Universitatea Stanford și expert în telemuncă, spune că, deși nu este realist să se aștepte ca toată lumea să lucreze de la domiciliu la nesfârșit, între 50% și 60% din populație ar putea să rămână cu munca de acasă. „O treime din populația care lucrează – angajați la birou, conducere superioară – poate lucra de la distanță 100% din timp.

O altă treime – designeri de îmbrăcăminte, agenți imobiliari, cercetători științifici – o pot face de cele mai multe ori, dar va trebui uneori să fie prezenți la fața locului. Și o altă treime nu o poate face deloc: majoritatea acestor oameni sunt muncitori din sectorul serviciilor cu salarii mai mici, dar și profesioniști precum medicii stomatologi, chirurgii, piloții.”

Bloom crede că este încă prea devreme pentru a spune cât de dur va fi impactul pandemiei, dar este puțin probabil ca angajații de birou să dorească să se întoarcă la serviciu, chiar dacă se va dezvolta un remediu sau un vaccin pentru COVID-19.

„Zgârie-norii și clădirile de birouri din centrele orașului care erau cele mai appreciate active imobiliare ale noastre au devenit locuri pe care oamenii le evită din cauza fricii de infecție”, a spus Bloom. „Nu văd ca oamenii să se simtă confortabil în trenurile de metrou și în ascensoarele aglomerate, iar firmele nu vor vrea să se deschidă și să se închidă de fiecare dată când apare un val.“

„Este teama de virus care îi ține pe oameni acasă”, a spus Sven Smit, partener principal la McKinsey & Company și copreședinte al McKinsey Global Institute. El a adăugat că, deși este prea devreme pentru a fi sigur că schimbările vor rămâne, „există o tendință de schimbare pe termen mai lung.” Companiile au observat deja oportunitățile de reducere a costurilor. O analiză a Credit Suisse indică faptul că pierderea veniturilor din închirierea spațiilor de birouri a fost „până în prezent limitată”. În același timp, „consiliile de conducere – inclusiv cele ale marilor corporații globale – au identificat potențialul latent de a face economii și caută deja să reducă spațiul pe care îl folosesc”. Investițiile în proprietăți comerciale au scăzut cu 44% în medie în Europa între mijlocul lunii martie și sfârșitul lunii mai, conform cifrelor publicate de BNP Paribas Real Estate. Declinul a fost semnificativ mai ales în Irlanda, unde Irish Times a raportat că tranzacțiile pentru proprietățile comerciale au scăzut cu 79% în acea perioadă.

Într-un semn că tendința este probabil să continue, companii de tehnologie precum Twitter și Google și-au anunțat planurile pentru ca angajații lor să continue să lucreze de la distanță, iar un nou sondaj realizat de Institutul Ifo din Germania arată că 54% dintre companiile de acolo doresc să utilizeze de acum inainte mai mult birourile de acasă.
CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, a declarat că se așteaptă ca jumătate din forța de muncă a companiei să lucreze de acasă în următorul deceniu – și că angajații care s-au mutat în zone mai ieftine își vor vedea salariile reduse pentru a reflecta costul traiului.

Michel Serafinelli, lector de economie la Universitatea din Essex, spune că este de așteptat ca valoarea spațiului de birouri să scadă. „De ce să închiriați un birou mare pe care doar câțiva salariați vor putea să-l folosească la un moment dat și doar în anumite zile pe săptămână?“

Sfârșitul muncii la birou, dacă se va întâmpla, ar transforma peisajul urban. Muncitorii, scutiți de naveta matinală, vor fi liberi să graviteze către suburbii și spre mediul rural. Europa are o lungă tradiție cu locuitori bogați ai orașelor care fug de ciumă în mediul rural lăsând în urmă săracii și clasa muncitoare. În „Decameronul”, reper literar al secolului al XIV-lea scris de  Giovanni Boccaccio, florentinii înstăriți s-au ascuns de Moartea Neagră în mediul rural toscan.

În timpul crizei coronavirusului, elitele urbane din țări puternic afectate ca Spania și Franța au părăsit orașul pentru pajiști mai curate și mai sigure. Fostul premier spaniol José María Aznar s-a dus la vila sa de vacanță din Marbella pentru a nu rămâne închis în Madrid. Dacă vor exista noi valuri de COVID sau dacă  munca la domiciliu continuă să prolifereze, această tendință poate deveni de durată cu ușurință. De ce cineva ar plăti chirie într-un oraș mare pentru un apartament subdimensionat dacă poate urma o carieră la fel de atractivă dintr-o casă de pe deal? Iar din punctul de vedere al angajatorului, de ce ar plăti salariile orașelor mari dacă poate beneficia de același talent pentru mai puțin?

Dar chiar dacă telemunca devine omniprezentă, nu toată lumea va putea – sau va dori – să fugă în suburbii și la țară. Iar cei care rămân în urmă ar putea găsi că orașul pe care îl numesc acasă adevenit un loc foarte diferit. „Orașele vor deveni mai mult ca sigur mai ieftine, deoarece mai multe spații vor deveni disponibile”, a spus Bloom. „Acest lucru ar putea ajuta la rezolvarea crizei de accesibilitate pe care o vedem în centrele urbane, dar acest lucru va lăsa un gol.“ Artiștii, a adăugat el, „s-ar putea muta în spațiile libere, dar ei nu cheltuie prea mulți bani, iar aceasta este o problemă pentru orașele care se bazează pe venituri pentru a oferi servicii”.

Afacerile suferă deja de efectele perturbatoare ale golirii zonelor de afaceri și centrelor orașului. Magazinele, restaurantele și alte servicii care depind de corporatiști și de altă clientelă se clatină sub impactul economic al pandemiei.
„Restaurantele în care directorii ies să ia prânzul, cafenelele unde secretarele  beau cappuccino, magazinele unde salariații își fac cumpărăturile de zi cu zi… Dacă birourile dispar, ne putem aștepta la scăderea cu o treime a cheltuielilor urbane”, a spus Bloom. „Aceasta este o lovitură pe care majoritatea spațiilor comerciale nu o pot încasa și rezista.”
În Cartierul European din Bruxelles, dispariția eurocraților și a angajaților de birou care obișnuiau să inunde Rue de la Loi și sensul giratoriu Schuman a dus deja la închiderea uneia dintre cele mai populare cafenele din zonă.

În timp ce relaxarea restricțiilor de circulație a ajutat într-o anumită măsură barurile și puburile locale, cerințele de distanțare socială au răsturnat scaunul de sub modelul lor de afaceri; mulți își fac griji că nu vor rezista până la sfârșitul anului. Odată cu plecarea lucrătorilor de birou și cu pierderea multor locuri de muncă din servicii, demografia orașelor s-ar schimba și ea. Impactul inegal al trecerii la telemuncă este evident în analiza recentă a Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică, care arată că în timp ce 30% din angajații din toată regiunea OCDE se pot adapta complet la munca de la distanță, probabilitatea scade pentru cei care nu au studii mai sus de liceu și pentru cei „cu niveluri mai scăzute ale abilităților de alfabetizare”.

Cu mai puțini plătitori de taxe din comerț și cu o proporție mai mare de rezidenți mai săraci, eventual șomeri, administrațiile orașelor ar putea vedea o scădere a veniturilor fiscale care ar putea afecta în cele din urmă serviciile publice. „Deși există un nivel ridicat al călătoriilor cu transportul public, guvernele tind să investească foarte mult în el”, explică economistul Serafinelli de la Universitatea Essex. „Dar atunci când nivelul scade, municipalitățile au mai puține resurse sau stimulente pentru a face acest lucru, și cu mai puține investiții există adesea un interes public mai mic în utilizarea acestuia. Se creează astfel o spirală”.

Același lucru se întâmplă atunci când angajații părăsesc o zonă: restaurantele și magazinele se închid pentru că nu există clienți, iar lipsa atracțiilor înseamnă că puțini au motive să meargă acolo mai târziu, a adăugat el. „Combaterea acestei situații necesită un calcul atent și investiții.” Cu siguranță, mutarea în mediul rural este mai ușor de spus decât făcut – mai ales pentru orășenii obișnuiți cu divertismentul și traiul convenabil. Instagram, Facebook și TikTok ar putea fi surse populare de clipulețe și meme – dar nu pot surprinde magia unui spectacol live și nu pot aduce un cappuccino perfect.
Zonele rurale nu au infrastructura cu care sunt obișnuiți locuitori orașului modern, spune Apostolos Tzitzikostas, președintele grec al Consiliului Regiunilor.

„Cum poți lucra într-o zonă rurală, chiar dacă lucrezi de acasă, fără să ai bandă largă de internet? Cum vă puteți crește copiii dacă nu aveți școli corespunzătoare? Cum puteți face față coronavirusului dacă nu aveți servicii spitalicești adecvate?” atrage el atenția. Soarta orașelor va depinde în mare măsură de deciziile luate de către decidenții politici. Deoarece liderii UE promit un fond de recuperare în valoare de 750 de miliarde de euro, alături de următorul buget de șapte ani al blocului, autoritățile regionale sunt dornice să se asigure că programele de stimulare ale Uniunii nu ajută doar orașele importante, ci și regiunile de pe planul second ale Europei. Conform datelor Eurostat din 2018, 44,8% din populația UE locuiește în oraș, 36% în așa-numitele zone intermediare, cum ar fi localitățile și suburbiile, și 19,2% în zonele rurale.

Tzitzikostas a spus că finanțarea UE ar trebui să se îndrepte către investiții cheie, cum ar fi construirea de infrastructuri de transport și digitală atât de necesare în zonele rurale. Criza actuală a ajutat la demonstrarea faptului că, datorită tehnologiilor digitale, există alternative la oraș, a explicat Birgit Honé, ministru regional al afacerilor federale și europene și de dezvoltare regională din Saxonia Inferioară, land din nord-vestul Germaniei. Aceasta deschide „oportunități de îmbunătățire a zonelor rurale”, a spus ea, venind cu stimulente pentru start-up-uri și alte afaceri să se mute în zonele rurale, de exemplu. „Vedem acum că se poate trăi altfel”, a adăugat ea.

O redistribuire a populației Europei către orașele provinciale și zonele rurale ar putea transforma multe regiuni mai puțin înstărite, spune Serafinelli. „Dacă există o conexiune de bandă largă și o legătură de tren suficient de bună pentru a ajunge în capitală de câteva ori pe lună, s-ar putea vedea multe mutări în orașe secundare și un efect de multiplicare a locurilor de muncă”, a spus el. „Acești foști muncitori de oraș ar sprijini localurile locale atunci când își beau băutura de după muncă, pot apela la un arhitect să-și refacă locuință din provincie, pot porni o afacere mică. Acest șoc ar putea crea o mulțime de locuri de muncă.“

Nu toată lumea este convinsă că pandemia înseamnă sfârșitul centrelor de oraș vibrante. Giuseppe Sala, primarul din Milano, unul dintre orașele cele mai afectate de coronavirus, a declarat pentru Politico că, deși „uneori visează să rămână în casa din Liguria”, nu crede că orașele vor fi grav amenințate de pandemie din termen lung. „Și acum 30 de ani vorbeam de oamenii că s-au săturat de orașe, iar realitatea a demonstrat că nu a fost cazul”, a spus el. Primarul a acceptat, totuși, că criza din sănătate obligă orașele – aflate deja sub presiunea schimbărilor climatice, ale poluării aerului și ale altor pericole pentru mediu – să își regândească ofertele. „Orașele va trebui să se schimbe”, a spus Sala.

Pe măsură ce autoritățile regionale își pregătesc campania de revigorare a comunităților rurale, orașele nu stau degeaba: lansează inițiative care vizează, în parte, să amortizeze impactul coronavirusului și păstrea rezidenții mai bogați. Milano a construit noi piste pentru biciclete și a pus la dispoziția magazinelor mii de metri pătrați pentru a instala spații în aer liber astfel încât oamenii să poată menține distanțarea socială și a pus la dispoziție noi măsuri de eficiență energetică – mișcări orientate spre a face mai atractiv orașul. În cadrul campaniei sale de realegere reușită, primărița Parisului, Anne Hidalgo, a elaborat planuri ambițioase de a face viața orașului mai locală și mai lentă. Parisul, la fel ca Milano, a lansat noi scheme de încurajare a ciclismului și a făcut din mai multe străzi spații pietonale pentru a permite oamenilor să se deplaseze evitând aglomerația.

„Orașele trebuie să fie mai bune și trebuie să ofere o calitate mai bună a vieții, a aerului și a securității rutiere, dar criza coronavirusului va pune mai multă presiune în sensul accelerării acestor politici de creare a unui oraș în care să trăiască mai bine”, a declarat Bart Dhondt, membru al consiliului municipal al Bruxelles. „Viața la oraș înseamnă mult mai mult decât doar jobul tău: este rețeaua culturală socială există”, a adăugat el. „Trebuie să facem eforturi pentru ca oamenii să rămână, pentru ca oamenii să se întoarcă.” Serafinelli consideră că orașele vor evolua pe măsură ce angajații talentați încep să meargă la birou doar de două ori pe săptămână sau câteva zile (consecutive) pe lună. „În măsura în care va fi mai puțin trafic și poluare, orașele pot deveni mai atractive. Noile start-up-uri pot fi atrase de chiria mai mică pentru spațiul de birou.” El a prezis că combinația dintre birou și munca la domiciliu va permite ca majoritatea orașelor mari să continue să atragă angajați bogați: serviciile de înaltă tehnologie și cu consum intens de informații vor rămâne probabil pentru a menține cel puțin parțial contact fața în față care stimulează creativitatea. Vorbind din experiența personală, Serafinelli a spus că universitatea este unul dintre multele domenii în care Zoom poate fi folosit pentru a implementa un proiect, „dar ideile creative provin cel mai adesea din conversații aleatorii cu colegii în sala de relaxare”.

Chiar dacă orașele nu dispar, pandemiile precum cea de COVID-19 au potențialul de a schimba norocul. Siena a pierdut în fața Florenței. Zonele urbane din Europa care au rezistat mai bine la criză decât altele pot deveni mai atractive, în timp ce acelea care n-au reușit să-și protejeze populația își pot pierde din atractivitate. „Stockholm este un oraș care poate pierde în această criză“, a spus Serafinelli. „Este un cluster de înaltă tehnologie care a fost foarte atractiv în ultimul deceniu, dar modelele de mobilitate ale angajaților talentați ar putea fi influențate de percepția că abordarea suedeză a COVID a fost prea riscantă. Oamenii ar putea începe să opteze pentru securitatea unor locuri precum Zürich, München și Berlin.
„Londra, Munchen, Amsterdam, Berlin au fost clusterele de înaltă tehnologie înainte de COVID și motoarele inovației europene”, a adăugat el. „În mare măsură, vor rămâne așa”. Potrivit unui raport al McKinsey privind viitorul muncii, 48 de orașe dinamice, inclusiv Amsterdam, Copenhaga, Londra, Madrid, München și Paris, găzduiesc doar 20% din populația Europei, dar au reprezentat 43% din creșterea PIB și 35% din creșterea locurilor de muncă în ultimii 20 de ani. „Întotdeauna există o concurență enormă între orașe”, a spus Clark, istoricul. „Va fi interesant să vedem ce orașe și regiuni urbane ies mai puternice din pandemie.”

Foto / alberto bianchini / unsplash

Foto / kai pilger / unsplash

Foto / taylor smith / unsplash