Cum a distrus pandemia de COVID-19 planul lui Putin de a rămâne președinte până la sfârșitul vieții și cât de tare a fost țara afectată

Pentru Rusia, lupta cu pandemia s-a transformat dintr-un marș triumfal prin Europa într-un fiasco. Din buncărul său, Vladimir Putin nu pare îngrijorat. Criza îi lovește popularitatea, însă puterea sa nu stă în oamenii de rând, ci în oligarhii și companiile gigant care au acaparat și controlează economia. La ei, criza ajunge mai greu.

Zi după zi, în luna mai Rusia a depășit record după record în ceea ce privește numărul de infecții cu SARS-CoV-2 și de decese datorate bolii produse de acest coronavirus. Iar aceasta potrivit cifrelor oficiale, suspectate că nu au nicio legătură cu o realitate mai cruntă. La sfârșitul lunii martie, armata rusă își etala steagurile prin Italia, stat membru al NATO, venită acolo cu ajutoare ca medici militari și echipament medical pentru o țară copleșită de pandemie. „Din Rusia, cu dragoste”, a fost numele a ceea ce s-a dovedit a fi o cascadorie de PR. Acum, Rusia este unul dintre cele mai mari focare de Covid-19 din lume. Despre cum coronacriza a lovit atât de dur în această țară scrie pentru Politico Michele A. Berdy, jurnalist și comentator la Moscow Times.

Prima reacție a Rusiei la epidemia din China a venit pe 31 ianuarie, când a  închis granițele cu acest prim focar de Covid, deși nu înregistrase până atunci oficial vreun caz de infectare. Virusul ajunsese deja în Europa, în Italia, Germania și Franța, și în SUA. Tot pe 31 ianuarie, Italia, aflată la mii de kilometri de China, declara stare de urgență.

Abia pe 25 martie guvernul rus a declarat oficial „vacanță națională plătită” și a închis toate magazinele și serviciile, în afară de cele esențiale, în încercarea de a opri răspândirea coronavirusului. Însă pentru omul de rând era imposibil de găsit o logică în mesajele contradictorii ale oficialilor sau în cele din presă.

În cea mai mare parte a primăverii, linia oficială din mass-media a fost că Rusia nu avea de ce să-și facă griji. Coronavirusul producea haos în altă parte, în Europa și Asia. Sau în Statele Unite, unde guvernul de la Moscova a și trimis ajutoare medicale, dar nu acolo, în Rusia. Țara a reacționat prompt la posibilul pericol, închizând frontiera cu China, apoi testând cu termometre pasagerii veniți din străinătate și oprind într-un final tot traficul aerian extern pentru a ține departe armata invadatoare de viruși. Spitalele erau reechipate pentru un eventual atac, medicii pregătiți, iar echipamente de protecție erau trimise la fiecare spital din țară. Nicio problemă, a anunțat Kremlinul: avem situația sub control.
Cu toate acestea, pe 18 mai Rusia se plasa pe locul doi în lume după SUA la numărul de infecții. Iar acestea doar după statistica oficială. 

Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, spunea atunci că el crede că aproximativ 2% din populația Moscovei este infectată – adică aproximativ 250.000 de oameni. Rata de decese rămâne scăzută, deși există îndoieli și cu privire la acest număr: rapoarte recente au arătat cum metodologia rusă de atribuire a cauzei morții a redus cifrele despre mortalitatea datorată Covid, poate cu peste 50%.

În mica republică autonomă Daghestan, un ministru a declarat public că doar numărul medicilor morți în contextul epidemiei este mai mare decât numărul oficial de victime ale coronavirusului. Iar „pregătirile de război” cu care s-a lăudat guvernul s-au dovedit insuficiente acolo. Echipamentele de protecție, „primitive”, au venit prea puține și prea târziu, notează BBC, care citează un doctor local. Medicii infectați au fost înlocuiți la un spital cu… dentiști. Localnicii, medici și voluntari, s-au mobilizat fără a aștepta ajutor din partea guvernului republicii sau al Moscovei. Lupta cu pandemia a făcut din regiunea caucaziană o vedetă în presa occidentală.

Această primăvară ar fi trebuit să fie una triumfală pentru Putin. Sub conducerea sa, țara a acumulat un imens fond de rezervă, a intrat cu încredere într-un război al prețurilor petrolului cu Arabia Saudită și a făcut pregătiri pentru un eveniment internațional spectaculos de comemorare a 75 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Era planificată o sărbătoare fastuoasă, unde sute de lideri și demnitari străini, printre care președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Angela Merkel, președintele chinez Xi Jinping și eventual Donald Trump ar fi trebuit să stea pe platforma de vizionare de deasupra mausoleului lui Lenin urmârind o paradă militară grandioasă. Milioane de oameni ar fi mărșăluit în paradele „Regimentului Nemuritor”, onorând rudele care au luptat în război; ziua s-ar fi încheiat cu banchete, concerte și cel mai bun joc de artificii al deceniului.

Putin a turnat, de asemenea, temelia pentru o serie de mișcări politice și constituționale care să-i permită să rămână efectiv la putere mulți ani de-acum încolo, poate chiar pentru toată viața. În martie, parlamentul rus a aprobat o modificare a constituției pentru a limita mandatul prezidențial, dar care resetează la zero mandatele lui Putin, deschizând astfel calea pentru ca actualul președinte să rămână șeful statului până în 2036, anul în care Putin va împlini 84 de ani. Tot ce mai trebuia pentru ca planul să fie bătut în cuie era un vot general asupra amendamentelor constituționale, care trebuia să aibă loc în aprilie. Din cauza coronavirusului, votul nu s-a ținut. Sărbătoarea aniversării a 75 de ani de la sfârșitul războiului a fost amânată pentru o periodă neprecizată.

Pe 9 mai, când Rusia a sărbătorit Ziua Victoriei, Putin a rostit un scurt discurs și a depus o coroană de flori pe mormântul soldatului necunoscut fără prea mult spectacol. A fost organizată totuși o demonstrație aeriană la care oficial au participat 75 de avioane și elicoptere militare. Spectacolul s-a remarcat doar prin gălăgia făcută în cartierele Moscovei peste care aeronavele au trecut. Iar cei care au fost atenți la show-ul aviatic au avut impresia că nu au fost mai mult de 30 de aparate de zbor. Seara a urmat spectacolul de artificii, însă, cum nimeni nu avea voie să se deplaseze prin oraș, singurii spectatori au fost cei care aveau ferestrele orientate în direcția potrivită. Sărbătorirea a ceea ce ar fi trebuit să fie o nouă încoronare a lui Putin și revenirea triumfală a Rusiei ca putere mondială a trecut aproape neremarcată.

Acum, în loc să acumuleze în jurul său sprijinul public, Putin pare să-l piardă. La începutul lunii mai, Centrul Levada, singura agenție de sondaje independentă din Rusia, a constatat că ratingul de aprobare al lui Putin a scăzut la 59%. Acest scor ar putea fi unul de invidiat pentru politicienii occidentali, dar este cel mai mic pe care l-a avut liderul rus în ultimii 20 de ani. O treime dintre cei chestionați au spus că nu au aprobat rezultatele de la conducere ale lui Putin. Ancorarea acestuia la putere nu mai pare la fel de sigură ca în urmă cu câteva luni. Lipsa sa de reacție la criza provocată de coronavirus ar putea avea ceva de-a face cu acest lucru. Oficial, totul a mers mult timp bine în Rusia. Într-un talk-show matinal de la începutul lunii martie se putea vedea cum directorul adjunct al institutului de cercetare din cadrul agenției de protecție a consumatorilor asigura că situația din țară este „grozavă –  trăim de aproape trei luni de-a lungul unei imense frontiere cu China și avem doar cinci cazuri de infectare cu coronavirus, ceea ce înseamnă că toate măsurile pe care le-am luat sunt în mod clar eficiente“.
În alte talk-show-uri, unde domnesc teoriile conspirației, gazdele și oaspeții lor au vehiculat ideea că virusul nu există, că este o farsă inventată de Statele Unite pentru a distruge economia chineză sau că a fost făcut într-un laborator american și adus în China. Sau că Bill Gates l-a inventat pentru a face bani din eventualul vaccin. Este doar o versiune a SARS, care până la urmă s-a dovedit a fi mai puțin periculoasă decât s-a temut lumea. În plus, 60.000 de oameni mor în fiecare an din cauza gripei obișnuite și nimănui nu-i pasă. Ce atâta tămbalau?
Atât de mulți oameni păreau să creadă acest lucru, sau au vrut să-l creadă, încât au ignorat măsurile de izolare din ce în ce mai stricte instituite la Moscova începând cu 25 martie. Nu au respectat regulile de distanțare socială, s-au deplasat prin oraș, au folosit servicii care ar fi trebuit să fie închise, s-au văzut cu prietenii, strănutau, tușeau și chiar scuipau în public. În magazine, fără măști și cu fără mănuși, au încercat fiecare roșie din ladă înainte de a continua să examineze broccoli, apoi s-au înghesuit la cozile de la casele de marcat în pofida marcajelor de distanțare socială de pe podea.
La televizor și ÎN social media, rușii au putut urmări cum italienii cântau pe balcoane sau cum parizienii imprimau formulare de
fiecare dată când ieșeau din casă. Covid era clar rău în afara Rusiei. Dar în Rusia? Era greu să-Ți dai seama.
La emisiunile de știri putea fi văzut cum pe aeroporturile rusești echipe în costume de protecție etanșe verificau temperatura pasagerilor care soseau din străinătate înainte de a le da liber să circule. Unii pasageri erau examinați cu atenție sporită. Însă realitatea a fost cu totul alta. Trei dintre prietenii autorului articolului au venit cu avionul la Moscova în martie, doi din Italia și unul din Tunisia. Întrebați despre cum au fost primiți, niciunul nu a spus că a fost supus vreunui control medical la aeroport, dar toți au lăsat informații de contact pentru autoritățile de sănătate publică. Unul nu a fost sunat deloc, cel de-al doilea a fost sunat a doua zi după sosire pentru a i se spune se autoizoleze timp de două săptămâni, iar cel de-al treilea a primit o vizită la cinci zile de la sosire din partea unui tip cu o mască, acesta înmânându-i un formular de concediu medical antedatat și spunându-i că ar fi trebuit să stea în autoizolare 14 zile de când a ajuns în Rusia. Nimeni nu l-a întrebat pe unde fusese în ultima săptămână.

Cea mai grea situație a apărut pe 15 aprilie, când în Moscova au fost introduse permise digitale obligatorii pentru toți cei care folosesc transportul public sau privat.
Utilizând o aplicație pentru telefonul mobil sau computer, toată lumea trebuia să obțină un cod QR pentru fiecare călătorie în afara domiciliului, cu excepția ieșirilor până la cea mai apropiată farmacie sau magazin alimentar. Din anumite motive – poate pentru a arăta că autoritățile sunt hotărâte – în prima dimineață de la introducerea permiselor poliția a blocat intrările în stațiile de metrou și a verificat manual fiecare permis, astfel încât trecătorii au sfârșit prin a sta înghesuiți ore în șir în stații și pe coridoare subterane.

Două săptămâni mai târziu, la începutul lunii mai, când Moscova înregistra un record la infectări, locuitorii se întrebau dacă nu cumva există vreo legătură.

Din punct de vedere economic, Putin a adoptat o abordare diferită a crizei economice față de alți lideri mondiali. În alte țări, guvernele au pus la dispoziția firmelor și angajaților obișnuiți miliarde de dolari pentru a-i  menține pe linia de plutire până când economia va putea fi repornită. Însă Rusia, în ciuda faptului că avea un fond pentru zile negre de aproximativ 143 miliarde de dolari la începutul lunii aprilie (echivalentul a 9,8% din Produsul Intern Brut al țării), a promis doar aproximativ 2,8% din PIB pentru a ajuta în primul rând întreprinderile mici și mijlocii. Planurile de susținere economică ale altor puteri mondiale se apropie de 10% din PIB. În cazul Rusiei, plățile directe reprezintă mai puțin de 1% din PIB, restul fiind garanții pentru împrumuturi și amânări de la plata taxelor. Omul de rând a fost lăsat să rabde și să aștepte. Comentatorii spun că Putin nu are nevoie de sprijinul cetățeanului de rând. „Regimurile autoritare se bazează pe oameni importanți care sunt cheia stabilități și păstrării puteri”, a explicat unul dintre ei. „Baza politică a lui Putin sunt marile companii, băncile și companiile de stat. El nu depinde de cetățeni, așa că nu vede și nu aude acele 10-15-20% din populație care suferă cu adevărat astăzi din cauza măsurilor de combatere a Covid.“

În niciunul dintre discursurile sale către națiune de când a început criza, și nu au fost puține, Putin nu a menționat niciodată nevoia de susținere a marilor întreprinderi de stat. Konstantin Sonin, economist și profesor la Școala de Politici Publice Harris a Universității din Chicago, spune că acest lucru se datorează unui motiv simplu: nu este nevoie. „Întregul sistem rusesc se bazează pe sprijinirea afacerilor mari ale statului rus. Toate instrumentele există deja: oricând te poți duce la președinte sau la guvern pentru a cere ceva, cum ar fi împrumuturi preferențiale. Aceste companii au deja atât de multe posibilități de a face acest lucru încât nu este necesar să fie pregătite noi proceduri.”

Unul dintre prietenii autorului a explicat astfel situația: „În ultimul timp v-ați făcut plinul la mașină?” Da, la același preț plătit acum șase săptămâni – poate chiar mai mult. „Rusia are un sistem de amortizare a șocurilor care garantează că prețul umplerii rezervorului mașinii dumneavoastră nu scade niciodată – nici chiar atunci când cotația petrolului rusesc s-a prăbușit de la
56 dolari barilul în februarie la 8,48 dolari barilul în aprilie.”
Prin urmare, rușii obișnuiți nu au de ce să fie îngrijorați pentru marile afaceri. Însă sunt îngrijorați pentru ei înșiși.
Odată cu creșterea presiunii economice, Putin a anunțat în adresa sa către popor din luna mai că va spori ajutoarele pentru populație, mai ales prin plăți directe către familiile cu copii, dar și prin scutiri de la plata impozitelor și asigurărilor pentru proprietarii unici și chiar prin rambursarea impozitelor pe venit plătite în 2019. Rușii care dețin afaceri mici sunt însă sceptici. Aceasta ar fi a doua rundă de ajutoare. Prima a constat în principal din beneficii precum iertarea parțială a datoriilor, rambursări salariale dacă firmele continuă să-și plătească angajații și unele amânări fiscale. Nu mulți se califică pentru acest sprijin financiar. Actualul pachet de ajutor nu este suficient pentru a compensa pentru pierderea catastrofală a veniturilor și pentru plata chiriei. Și nu mulți și-au pus baza în ajutorul statului.

„Nu am crezut niciodată că vom primi vreun sprijin”, spune Serghei, un mic afacerist. „Dar asta este înțelegerea. Fie ești liber și total pe cont propriu, fie lucrezi pentru stat și primești salariu și ajutor, dar trebuie să faci ceea ce spun ei, mergi la mitinguri politice, chestii din astea. Este mai bine să fii liber.”