Cum a ales fiecare stat designul pentru moneda europeană

Grecia a ales pentru unitate o cucuvea, o reproducere a celei gravate în secolul V î H pe moneda ateniană de patru drahme. Ultima sosită în zona euro, dar bătând cea mai veche monedă din lume – drahma – Atena a făcut astfel referință și la personajul mitologic ce și-a dat numele continentului – tânăra Europa răpită de Zeus împodobește moneda de 2 euro.

Italia a instalat pe monede cele mai mari talente și cele mai glorioase dintre epoci: de la Colosseum și “Proporțiile ideale ale corpului uman” de Leonardo la “Nașterea lui Venus” de Botticelli.

În același registru, Austria și Spania au reținut în metal monumente ale Vienei (catedrala Saint-Etienne, Belvedere), fațada catedralei Saint-Jacques de Compostelle și chipul lui Miguel de Cervantes, autor al universalului “Don Quijote de la Mancha”.

Alte țări au ales să își afișeze suveranitatea: cele trei Benelux, cele mai puțin creative, și-au reprezentat monarhii pe toate monezile: regina Beatrix a Olandei, regele belgian Albert II și Marele Duce Henri de Luxembourg.

Spaniolul Juan Carlos, simbol al tranziției democratice a anilor 1975-1981, este ilustrat pe monedele de 1 și 2 euro, în timp ce Portugalia a ales să scoată la lumină secolul al XII-lea al independenței sale, cu sigiliile regale de la 1134 (primul din istoria sa), 1142 și 1144.

Germania a imprimat pe 1 și 2 euro vulturul său tradițional, Franța a păstrat-o pe tânăra Marianne iar galica Irlandă nu a renunțat la harpa celtică. Austria a făcut apel și la “datoria ecologică”, cu cele trei flori ale Alpilor: floarea de colț, gențiana și ciuboțica cucului.

Pentru a întreține continuitatea cu monedele naționale, Germania, Franța și Finlanda au reprodus binecunoscutele motive: ramura de stejar, semănătoarea sau leul heraldic.

Austria a fost cea care a făcut alegerea cea mai simbolică deși în detrimentul notorietății: moneda de 2 euro o prezintă pe Bertha von Suttner, prima femeie care a primit, în 1905, premiul Nobel pentru Pace.