Cum a ajuns un atelier de hamuri, la vânzări de peste 15 miliarde de dolari

Pornită la drum în 1821 ca o afacere specializată în hamuri, de-a lungul anilor Hermès a cunoscut o evoluție spectaculoasă, ajungând un brand cu prezență în multe arii ale luxului. Produsele de sub umbrela acestui brand includ articole din piele, produse din mătase, accesorii de stil de viață, mobilier pentru casă, parfumuri, bijuterii, ceasuri și îmbrăcăminte prêt-à-porter. Vânzările din 2024, la nivel mondial, au ajuns la aproape 15,78 miliarde de dolari, în creștere față de 2023, când s-au plasat la 14,84 miliarde de dolari.

Thierry Hermès s-a născut în 1801, în orașul Krefeld din Germania de astăzi, într-o regiune care făcea parte atunci din Prima Republică Franceză, fiind astfel cetățean francez. Era al șaselea copil al familiei, iar la 20 de ani, după moartea părinților săi, s-a mutat în Pont-Audemer și s-a angajat ucenic la un meșteșugar local de hamuri. 

Ulterior a ales să-și continue activitatea la Paris, unde a pus bazele Hermès în 1837, care inițial era o fabrică de hamuri pentru cai, necesare pentru trăsuri, calești și căruțe. S-a diferențiat de alți manufacturieri printr-un specific al tipului de cusătură, iar calitatea și frumusețea frâielor și hamurilor Hermès erau apreciate de clientela pariziană. Printre clienții săi se numărau chiar împăratul francez, Napoleon al III-lea, și soția acestuia, Eugénie de Montijo. Afacerea pe care o înființase, sub conducerea succesorilor săi, s-a transformat de-a lungul generațiilor, evoluând de la hamuri la poșete, fermoare, brandul fiind renumit acum pentru aceste produse.

În 1828, Thierry Hermès s-a căsătorit cu Christine Pétronille Piérart (1805 – 30 aprilie 1896) și au avut un fiu pe nume Charles-Émile, care a preluat afacerea de familie și a mutat magazinul într-o zonă apropiată de cea în care locuiau clienți înstăriți. Charles-Émile a avut doi fii ai săi, Adolphe și Émile-Maurice, care au fost implicați în afacerea de familie, construind o clientelă de elită în Europa, America, Africa de Nord și Asia. Adolphe i-a încredințat frâiele afacerii lui Émile-Maurice, crezând că firma avea un viitor limitat în era trăsurilor fără cai – începuseră deja să apară autoturismele. Émile-Maurice a observat însă dinamica în ce privește cererea pentru echipamente de șa, ceea ce l-a determinat să orienteze Hermès spre fabricarea produselor din piele „cusute cu șa” și a coșurilor pentru clienții care călătoreau cu mașina, trenul sau vaporul. 

Din anii 1950, logo-ul brandului Hermès este o reprezentare a unei trăsuri trase de cai.

Un moment esențial în evoluția firmei a fost cel în care Émile-Maurice a obținut un brevet pentru fermoarul cunoscut sub numele de „Hermès Fastener”. Invenția fermoarului a produs efecte și în domeniul vestimentar, alte afaceri fiind interesate de acest produs. De pildă, una dintre afacerile din lumea modei care a inclus în producție fermoarele este cea fondată de Coco Chanel.

Urmașii lui Émile Hermès, Robert Dumas-Hermès (1898-1978) și Jean-René Guerrand-Hermès (1901-1993), au preluat conducerea afacerii în 1950. În 1993, compania a devenit publică, dar un pachet de 80% din acțiuni a rămas în mâinile membrilor familiei Hermès.

Brandul Hermès are multe inovații care sunt cunoscute – și folosite – și în prezent. De exemplu, fermoarul Hermès, creat în 1923, este utilizat în multe dintre gențile produse în prezent. Iar mătasea Hermès folosită pentru bluzele jocheilor a dus la crearea eșarfelor din mătase, „Jeu des Omnibus et Dames blanches”, în 1923. În jurul anilor 1930, Hermès International a lansat mai multe articole care au devenit clasice, inclusiv geanta mare din crocodil cunoscută ulterior sub numele de Kelly, numită după Grace Kelly.

Brandul s-a extins treptat în tot mai multe domenii și piețe. Pe plan local, s-a discutat despre aducerea francizei inclusiv despre posibilitatea ca un magazin Hermès să fie inaugurat anul acesta în zona Piața Revoluției, din Capitală, dintre Palatul Regal și Ateneu, care atrage, conform ZF, tot mai multe branduri de lux precum Louis Vuitton și, posibil, Cartier.