Cum a ajuns smartphone-ul un asistent de care omul nu se desparte și în ce fel a schimbat societatea

„Ce-ar fi să-mi spui când ai început să urăști telefonul?“, este replica unui psihiatru în dialog cu un bărbat din povestea SF „Ucigașul“ a lui Ray Bradbury. Însă aici nu este vorba despre un ucigaș obișnuit, ci despre unul de produse electrice. Ucigașul cu pricina face asta din cauza faptului că este sătul de tehnologie și de impersonalitatea produselor precum: telefonul-radio, tele-speakerul și permanenta conectivitate pe care acestea o oferă. Sună familiar? Pariem că da.

Această poveste a fost scrisă în 1953, însă este mai de actualitate ca niciodată. Telefonul ca mijloc de comunicare și-a pierdut funcția inițială, cea de comunicare de la distanță, în urmă cu mai mulți ani. Acum telefonul mobil este un produs multifuncțional pe care-l avem mai tot timpul în preajmă, un produs care a devenit un obiect important în modul cum oamenii comunică și funcționează. „Toți navetiștii stăteau acolo, obosiți, și vorbeau cu nevestele prin radiourile de mână: Acum sunt la colțul străzii 49. Acum o luăm pe strada 61″, scrie Bradbury, în povestea căruia „ucigașul“ a folosit un dispozitiv pentru a bruia aparatele pasagerilor: „Locuitorii acelui autobuz se văzură deodată siliți să facă conversație între ei. Panică! Se stârni o panică teribilă, ca între animale“.

Bradbury își exprimă temerile legate de evoluția tehnologiei prin intermediul acestui „ucigaș“. Produsele menționate în povestirea scrisă în urmă cu peste 50 de ani există astăzi sub o altă formă și denumire, însă efectele sunt cam aceleași sau chiar mai grave. Iar asta o simt pe pielea mea. Fiecare zi de muncă începe cu alarma telefonului, care se află pe noptieră, apoi, cu ochii încă îngreunați de somn, ridic telefonul și lumina albă stridentă mi se lipește pe retină.

Verific notificările, mailurile venite peste noapte, apoi, întins pe spate, intru pe Facebook. Văd o știre, mai jos o poză a unui amic, apoi un clip se derulează și tot așa. Abia peste două-trei minute mă ridic din pat. În perioada în care am documentat acest articol am încercat să fiu mai atent la felul cum românii folosesc telefonul mobil. Cel mai ușor este în mijloacele de transport în comun. Mai tot timpul oamenii stau aplecați deasupra telefoanelor, câțiva vorbesc între ei, puțini mai citesc o carte, iar alții așteaptă, pur și simplu.

Într-o zi, mă aflam în metrou, în drum spre birou, și am putut constata că, din 11 persoane aflate în vagon, doar eu și cu încă o persoană nu foloseam telefonul inteligent. Într-o altă zi, într-un restaurant fast-food, la o masă se aflau patru sau cinci adolescenți și toți se uitau în telefon și din când în când mai aruncau câte-o vorbă peste masă, însă niciunul nu ridica capul din ecranul luminos. Aceste observații sunt empirice, însă conturează tabloul societății în care trăim astăzi și în care smartphone-ul a devenit un instrument pe care cei mai mulți oameni îl consideră indispensabil.

REVOLUȚIA MOBILĂ

Telefonul mobil a devenit parte din rutina zilnică a omului modern, un asistent de care nu se desparte, o poartă către știri, social media, distracție și orice formă de comunicare. Smartphone-urile au penetrat fiecare aspect al vieții cotidiane. Este unul dintre cele mai fascinante obiecte, care, spre deosebire de PC sau laptop, este mai ușor de personalizat și funcționează de multe ori ca o extensie a individului. „Cu ocazia fiecărei sarcini telefonul, de acum un asistent personal, oferă și fură putere. Oferă putere economisind timp și scurtând distanțe, conectând o societate obișnuită să comunice verbal. Și mai oferă putere obținând aproape instantaneu informații. Telefonul eliberează și îngrădește în același timp: spațiul de interacțiune nu mai este deloc bine definit (putem fi în altă cameră, în altă clădire, în altă țară atunci când interacționăm); dar în același timp ne obligă să răspundem cât de repede putem“, spune sociologul Andrei Boteșteanu.

Potrivit studiului Google România intitulat „O zi din viața lui Homo Smartphonicus“, smartphone-ul, portofelul și cheile sunt, în această ordine, cele mai importante trei lucruri pe care românul le verifică să nu le fi uitat acasă. Și dacă, totuși, aceștia uită smartphone-ul acasă? „Nu este posibil“, au răspuns 56% dintre respondenți, în timp ce 11% au spus că, dacă s-ar întâmpla acest lucru, s-ar întoarce de oriunde după el. Un prieten mi-a povestit la un moment dat cum un adolescent de 14 ani l-a întrebat ce jocuri se juca pe telefon când era mic. Prietenul meu a zis că niciun joc, la care tânărul a întrebat cu uimire ce făcea cu telefonul mobil. „Nu aveam telefon când eram mic“, a spus el. Dacă un adolescent de 14 ani nu-și imaginează viața fără telefon mobil, oare ce ne vor întreba în adolescență copiii care sunt acum la grădiniță?