Cum a ajuns politica americană să fie modelată de o alianță a ginerilor

Unul dintre prinți, ministrul finanțelor din Turcia, este ginerele președintelui său cu atitudini autoritare și supraveghează relația țării sale cu Statele Unite, scrie The New York Times. Un altul este ginerele unui magnat turc. Acesta a devenit partener de afaceri al Organizației Trump, iar în prezent face lobby pentru Turcia la administrația Trump. Iar al treilea prinț este Jared Kushner, care ca ginere și consilier de top al președintelui Trump are un portofoliu de politică externă foarte vag, dar extins. Lucrând atât individual, cât și în tandem, cei trei bărbați au dezvoltat o linie de comunicare informală, de generație următoare, între Trump și omologul turc al acestuia, președintele Recep Tayyip Erdogan, care la numai câteva săptămâni de la declanșarea ofensivei militare turce în nordul Siriei contra kurzilor, aliați tradiționali ai americanilor, a fost primit în vizită la Casa Albă.

Vizita a avut loc într-un moment în care Trump era ținta criticilor bipartite din partea Congresului pentru o serie de poziții favorabile lui Erdogan. Legăturile dintre cei trei bărbați arată cum conexiunile informale și deseori nevăzute dintre cei doi președinți au ajutat la modelarea politicii americane
într-una dintre cele mai instabile părți ale lumii.
Erdogan a prezis într-un interviu televizat în acest an că un dialog privat între Berat Albayrak, ginerele său și ministrul finanțelor, și Jared Kushner va pune în curând „pe traseul normal” relațiile tensionate dintre Washington și Ankara. „Podul funcționează bine în acest mod“, a spus Erdogan.  „Diplomația prin poarta din spate”, și-a descris Albayrak legăturile cu Kushner.Politica lui Trump față de Turcia i-a încurcat pe colegii republicani din Congres ai acestuia pe mai multe fronturi. Președintele și-a surprins de două ori propriii consilieri, o dată convenind în timpul convorbirilor telefonice cu Erdogan să retragă trupele americane din nordul Siriei și a doua oară, la începutul lunii octombrie, când și-a pus în practică promisiunea făcând loc forțelor turce să atace luptători kurzi sprijiniți de SUA.

Criticii spun că administrația Trump a împiedicat aplicarea unei  pedepse mai dure unei bănci turcești controlate de stat care nu a respectat sancțiunile americane împotriva Iranului. De asemenea, Trump a amânat impunerea de sancțiuni împotriva Turciei, membru al NATO, pentru instalarea sistemelor de apărare antirachetă cumpărate de la Rusia.
Vorbind recent la o prezentare găzduită de Morgan Stanley, John R. Bolton, fost consilier de securitatei națională, a spus că Trump confundă adesea relațiile personale cu relațiile naționale atunci când vine vorba de stabilirea politicii. El a menționat ca exemplu reticența președintelui de a-l înfrunta pe Erdogan cu impunerea de sancțiuni Turciei pentru achiziționarea de arme rusești.
În ceea ce privește rachetele rusești, sancțiunile bancare și alte chestiuni, Erdogan și-a folosit atât ginerele cât și pe partenerul de afaceri turc al lui Trump, Mehmet Ali Yalcindag, ca emisari la administrația americană. Uneori legăturile au fost făcute de Kushner, spun oficiali turci și documente publice. În aprilie, spre exemplu, Albayrak a venit la Washington pentru o conferință organizată de Yalcindag la Trump International Hotel. În mijlocul evenimentului, Kushner l-a chemat pe Albayrak la o întâlnire improvizată în Biroul Oval, unde Albayrak l-a presat cu succes pe Trump să retragă sancțiunile împotriva Turciei pentru cumpărarea de arme rusești. Ambii lideri par să favorizeze conexiunile de familie sau de afaceri pe post de canale de comunicare, în parte, deoarece amândoi împărtășesc suspiciunea că agențiile propriilor guverne ar putea conspira împotriva lor. Termenul de „stat profund”, de fapt, a apărut pentru prima dată în Turcia cu zeci de ani în urmă, cu mult timp înainte de deveni o modă printre susținătorii lui Trump, iar consilierii lui Erdogan spun că acesta l-a câștigat pe Trump insistând pe luptele lor comune împotriva unor astfel de forțe înrădăcinate în interiorul guvernelor lor. „SUA au o ordine cu rădăcini adânci pe care o putem numi stat profund – bineînțeles că obstrucționează”, a declarat Erdogan în primăvara acestui an, exprimându-și speranțele că ginerii vor crea o „punte”. „Aceste obstacole sunt una dintre problemele noastre principale.”
Turcia nu este singurul caz în care Trump a avut în politica externă o abordare informală, de tipul de la familie la familie. Kushner, de exemplu, a jucat un rol în gestionarea relațiilor cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman din Arabia Saudită, conducătorul de facto și fiul preferat al regelui. „Trump înlocuiește relațiile formale între națiuni în mai multe cazuri cu relații familie-familie sau relații acolit-acolit”, spune Eric S. Edelman, fost secretar de apărare și ambasador al Statelor Unite în Turcia în timpul administrației George W. Bush. „Cu siguranță, Erdogan ar prefera acest tip de relație întrucât conduce un regim capitalist propriu”, a explicat Edelman. Erdogan și Trump pot fi considerați cu greu parteneri naturali. Președintele turc este un campion al islamului politic care susține adesea că Occidentul este în declin. Trump este un naționalist feroce, care a denigrat de multe ori musulmanii și în special pe islamiștii politici. Liderul american s-a aliat cu unii dintre cei mai mari dușmani ai lui Erdogan – inclusiv cu conducătorii Arabiei Saudite, Egiptului și Emiratelor Arabe Unite, precum și cu premierul israelian Benjamin Netanyahu.
Cu toate acestea, legăturile lui Trump cu Turcia au o istorie de mai bine de un deceniu, începând cu o invitație din partea lui Yalcindag de a face afaceri în Istanbul. Ginerele lui Yalcindag, magnatul Aydin Dogan, și-a propus să construiască doi zgârie-nori și un centru comercial. Yalcindag, acum în vârstă de 55 de ani, l-a convins pe Trump că afacerea de familie ar trebui să-și găsească un partener internațional. Yalcindag a negociat să folosească numele „CNN Turk” pentru rețeaua de televiziuni de știri a familiei și a zburat la New York pentru a-l ispiti pe Trump să-și împrumute numele turnurilor din Istanbul.

Zgârie-norii, care s-au dat în folosință în 2012 sub numele Trump Towers Istanbul, plătesc Organizației Trump doar o taxă de licență – 5-10 milioane de dolari pe an în primii ani de la deschidere și până la 100.000 – 1 milion de dolari pe an în ultimii ani.
Clădirile au fost primele turnuri rezidențiale și comerciale din Europa pe care a fost atârnat numele Trump și ambele familii le-au considerat un succes. Erdogan, pe atunci prim-ministru, a tăiat panglica la ceremonia de inaugurare. Trump, fiica sa cea mai mare, Ivanka Trump, și soțul ei, Kushner, au participat cu toții la deschidere alături de Yalcindag, care a devenit prieten de familie.
„Fiica mea iubește Turcia și iubește Istanbulul și i-a plăcut întotdeauna să vină aici, a fost aici de multe ori“, a spus Trump la ceremonia de la Istanbul. „Marele ei prieten este Mehmet”, a adăugat el, referindu-se la Yalcindag, despre care a spus că  „a făcut o muncă incredibilă”. El l-a lăudat pe Erdogan ca fiind „un om bun”, care este „foarte respectat în întreaga lume și in Statele Unite”.
În ultimul deceniu, Yalcindag s-a văzut cu Trump de cam trei-patru ori pe an, potrivit unei persoane apropiate familiei.
Trump, în timp ce candida pentru funcția de președinte, a recunoscut că relațiile sale personale i-au influențat atitudinea față de Turcia.
Când Trump s-a angajat să interzică musulmanilor să intre în Statele Unite, Erdogan a solicitat pentru scurt timp eliminarea numelui Trump de pe turnurile din Istanbul, dar nu și-a pus în practică amenințarea.
Consilierii lui Erdogan au presupus că Trump va pierde alegerile în 2016. Însă Yalcindag a zburat 10 ore pentru a fi alături de Trump și familia sa la New York Hilton Midtown, în timp ce voturile erau numărate.
Disperată să ajungă la președintele nou ales a doua zi, ambasada Turciei la Washington a apelat în cele din urmă la Yalcindag pentru numărul de telefon de la sediul echipei lui Trump – începutul noului rol al lui Yalcindag de relație de legătură cu Ankara. Erdogan îl cunoștea pe acesta din cercurile de afaceri turcești, iar el a colaborat cu ginerele lui Erdogan la o campanie de influențare a presei din Turcia. Pentru a întări legăturile cu familia Trump, Erdogan l-a numit pe Yalcindag ca președinte al unui grup de afaceri administrat de stat care face lobby la  Washington în numele guvernului de la Ankara.

Președintele anterior al grupului, Ekim Alptekin, s-a pus rău cu procurorii americani plătind peste 500.000 de dolari firmei de consultanță a generalului în retragere Michael T. Flynn, care a devenit primul consilier pentru securitate națională al lui Trump. Procurorii au spus că Alptekin îl plătește pe Flynn pentru a face lobby la guvernul turc și, în cele din urmă, l-au inculpat pentru că a încălcat regulile privind activitatea de lobby și că a mințit anchetatorii. (Alptekin nu s-a întors în Statele Unite pentru proces.) Preluând după victoria lui Trump rolul de reprezentant al Consiliului de Afaceri Turco-American, organizație sponsorizată de stat, Yalcindag a început să călătorească frecvent la Washington. Consiliul și-a organizat pentru prima dată conferințele anuale la hotelul Trump din Washington, generând venituri de sute de mii de dolari pentru hotel în timp ce aducea în calitate de vorbitori pe cei mai buni oficiali ai administrației Trump.
În timpul unei vizite din acest an, Yalcindag a făcut, de asemenea, opriri la Capitol Hill și la Departamentul de Stat, dar nu doar pentru a face lobby în privința politicii comerciale, ci și cu o serie de alte probleme.

La o întrunire a Departamentului de Stat, agenda sa a inclus presiuni pentru extrădarea din Pennsylvania a clericului Fethullah Gulen, acuzat de Erdogan că a orchestrat tentativa de lovitură de stat împotriva sa din 2016; presiuni ca Statele Unite să soluționeze fără zgomot cazul sancțiunilor împotriva băncii turce printr-o amendă limitată; presiuni pentru vânzarea de rachete Patriot pentru a reduce nevoia Turciei de alternative rusești și de asemenea pentru o ocupație turcească a Siriei de Nord. Uneori, Yalcindag a amenințat că Turcia s-ar putea apropia de Moscova. „Ar fi păcat să pierzi un aliat de lungă durată”, a spus el.
Albayrak, în vârstă de 41 de ani, este adesea menționat în Turcia pur și simplu cu titlul de „mirele”.  Fiul unui jurnalist apropiat lui Erdogan, Albayrak a locuit la New York la începuturile carierei sale. El a obținut o diplomă de afaceri la Universitatea Pace în timp ce lucra pentru divizia americană a unuia dintre cele mai mari conglomerate din Turcia, Calik Holding.
S-a căsătorit cu fiica președintelui, Esra, în 2004 și a fost numit director executiv al Calik trei ani mai târziu.
În 2015, Erdogan l-a ajutat pe Albayrak, pe atunci de 37 de ani, să câștige un loc în Parlament și l-a numit ministru al energiei. Însă influența lui Albayrak a crescut și mai rapid după ce o facțiune de lideri militari a încercat o lovitură de stat împotriva lui Erdogan în iulie 2016. Albayrak s-a alăturat socrului său într-un avion care zbura în cerc peste Turcia în timp ce Erdogan își folosea iPhone-ul pentru a-și aduna susținătorii. (Un interviu în direct realizat prin FaceTime cu CNN Turk, fondat de Yalcindag, l-a ajutat să întoarcă norocul.)
După ce a supraviețuit tentativei de lovitură de stat, Erdogan a răspuns prin eliminarea celor pe care-i considera dușmani și prin reducerea la tăcere a disidenților. Albayrak a fost vârful de lance al campaniei.

Ginerele a fost repede ridicat la rolul de ministru al finanțelor. Albayrak a căpătat atât de multă putere încât unii, inclusiv membri ai cabinetului, l-au descris drept premierul din umbră. El a ajutat la orchestrarea preluării unei mari părți a presei de știri din Turcia, din care o mare parte este acum sub controlul fratelui său mai mic, Serhat Albayrak. (Ambii frați au lucrat îndeaproape cu Yalcindag.)
În același timp, Berat Albayrak – care, spre deosebire de socrul său, vorbește fluent engleza – a preluat controlul relațiilor cu Washingtonul.
Printre misiunile sale a fost să obțină extrădarea lui Gulen, liderul religios învinovățit de Erdogan că a orchestrat tentativa de lovitură de stat din iulie 2016. În luna septembrie a acelui an, Albayrak s-a întâlnit cu Flynn la New York pentru a discuta o campanie pentru solicitarea extrădării lui Gulen în Turcia. Acest efort a condus la acuzații penale împotriva a două persoane prezente la ședință, Flynn și Alptekin.
În același timp, Departamentul de Justiție a investigat a doua bancă de stat ca mărime din Turcia, Halkbank, pentru un efort uriaș, care a durat mai mulți ani, de a ocoli sancțiunile SUA împotriva Iranului. Procurorii au spus că banca a transferat în Iran miliarde de dolari la schimb pentru petrol și gaze.
Erdogan și Albayrak, spun anchetatorii americani, au aprobat personal schema de evitare a sancțiunilor chiar și după ce oficialii din Statele Unite au arestat un comerciant de aur turco-iranian cu rol în această afacere. (Oficialii turci spun că guvernul lor a respins public sancțiunile asupra Iranului considerând că această politică americană nu este obligatorie pentru Turcia.)
Pe măsură ce procurorii avansau cu cazul, Albayrak l-a presat pe secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin, să nu impună noi pedepse asupra Halkbank.
„Am avut o întâlnire pozitivă cu omologul nostru din SUA“, a spus Albayrak jurnaliștilor din Turcia după o discuție cu Mnuchin la sfârșitul anului trecut. „Le-am spus că Halkbank nu a încălcat sancțiunile”, a adăugat el. „Avem așteptări pozitive.”
Erdogan a denunțat acuzațiile împotriva băncii ca fiind o altă „tentativă de lovitură politică” împotriva sa și i-a cerut lui Trump să închidă ancheta. În cea mai mare parte a anului 2019, banca a negociat cu Departamentul de Justiție pentru a evita alte acuzații, efort care s-a încheiat în octombrie, pe fondul scandalului provocat de ofensiva turcă din nordul Siriei, când banca a fost pusă sub acuzare. Cei doi gineri prezidențiali se cunosc cel puțin din 2018. În calitate de ministru al energiei, Albayrak a promovat legături economice mai strânse cu Israel și, până în 2018, a vizitat Casa Albă pentru a discuta cu Kushner planuri de pace pentru Orientul Mijlociu. Cei doi s-au întâlnit din nou în februarie la Ankara. Kushner era în prima sa vizită oficială pentru a discuta despre Orientul Mijlociu cu Erdogan și Albayrak. După aceea, Erdogan i-a cerut lui Kushner să participe la o a doua întâlnire cu Albayrak pentru a discuta despre comerț, potrivit unei persoane implicate în negocieri.
Kushner a pus atunci la cale o călătorie oficială de cinci zile în Turcia, în septembrie, pentru secretarul comerțului, Wilbur Ross, cu scopul de a promova comerțul extins, chiar dacă congresmenii de la Washington solicitau sancțiuni economice ca răspuns la achiziția de către Turcia de arme rusești. O purtătoare de cuvânt a lui Ross a declarat că eforturile sale sunt „în așteptare” după incursiunea turcă în Siria.

Erdogan a salutat reuniunea din februarie a ginerilor ca fiind un posibil moment de cotitură. Cu toate acestea,  când Trump a pus public în discuție eliminarea anumitor avantaje comerciale pentru Turcia din cauza achiziționării de rachete rusești, Erdogan părea nedumerit.
„Trump și-a trimis ginerele în Turcia pentru a discuta despre relațiile economice, l-am acceptat pe acest ginere, care s-a așezat alături de ginerele nostru și a vorbit în detaliu“, a spus Erdogan, sugerând că amenințarea lui Trump a fost „o provocare pentru minte”.
Până în aprilie, relațiile s-au tensionat din nou, în parte în urma achiziționării de către Turcia a sistemelor anti-rachete de la ruși. Iar Erdogan era din ce în ce mai frustrat de rolul american în nordul Siriei, unde o forță militară americană mică proteja o miliție condusă de kurzi.
Erdogan considera miliția ca fiind o extensie a mișcării naționaliste kurde din Turcia. El a vrut ca militarii turci să-i împingă departe de graniță pe luptătorii kurzi. La o discuție telefonică cu Erdogan în decembrie 2018, Trump a acceptat brusc să-și retragă militarii și să îi lase pe turci să preia controlul – doar pentru a reveni asupra deciziei sub presiunea Pentagonului.
Pe acest fundal, cei trei gineri ar fi trebuit să participe la o conferință, în aprilie, la Washington, a grupului de afaceri sponsorizat de stat condus de Yalcindag.
Albayrak venise pregătit să se întâlnească cu Mnuchin, dar Kushner a aranjat ca toți trei să i se alăture lui Trump în Biroul Oval. Imagini ale întâlnirii l-au propulsat pe Albayrak mai sus pe scena politică de la Ankara, iar el le-a spus jurnaliștilor turci că Trump a arătat „înțelegere” cu privire la rachetele rusești.
„A fost o reflexie a dragostei, iubirii și sentimentelor calde reale ale domnului Trump, atât față de Turcia, cât și de președintele nostru“, a spus Albayrak pentru CNN Turk după întâlnirea din Oficiul Oval. „Domnul Jared Kushner a acționat cu căldură, a precizat Albayrak. Cei doi gineri au convenit să continue „diplomația pe poarta din spate, încercând să protejeze relația economică a celor două țări“.
Cu doar două săptămâni mai înainte, vicepreședintele Mike Pence vizitase Ankara ducând cu el un avertisment sever că acceptarea rachetelor rusești ar putea declanșa o retrogradare a statutului Turciei în cadrul NATO.
Când primele rachete rusești au ajuns în Turcia în iulie, Comitetul pentru relații externe din Senat a emis o declarație bipartită prin care i-a cerut lui Trump „să aplice pe deplin sancțiunile cerute de lege”. Secretarul de stat, Mike Pompeo, și-a exprimat încrederea că sancțiunile vor fi aplicate.
Însă un purtător de cuvânt al lui Erdogan a declarat presei turcești că, după întâlnirea din Biroul Oval cu Albayrak, Trump s-a angajat să-și folosească „puterea pentru a interveni în această problemă” și să se opună sancțiunilor.
Până la sfârșitul lui iulie, Trump părea să își îndeplinească acest angajament.
„Avem o situație complicată”, a declarat Trump jurnaliștilor, repetând argumentul lui Erdogan potrivit căruia sub administrația Obama Turciei „nu i s-a permis” să cumpere rachete Patriot americane în locul versiunii rusești.
„Atunci, imediat ce el cumpără altceva, toată lumea spune: «O.K. Le poți cumpăra»”, a explicat Trump, exprimând înțelegere pentru Ankara. „Nu așa se fac afacerile.”
Spre disperarea publică a multor republicani care solicitau sancțiuni, Trump le-a cerut în schimb republicanilor din Senat „flexibilitate”. El a subliniat că rachetele nu erau încă operaționale și a cerut timp pentru mai multe discuții. (Trump a anulat vânzarea planificată a mai mult de 100 de avioane de vânătoare F-35 către Turcia, dar administrația poartă discuții continue despre primirea Turciei înapoi în programul F-35.)
Apoi, în timpul unei convorbiri telefonice din 6 octombrie, Trump a acceptat din nou pe neașteptate dorințele președintelui turc, fiind de acord să scoată trupele americane din nordul Siriei, făcând astfel loc incursiunii turcești împotriva forțelor kurde susținute de americani.
În fața unei crize interne, Trump a amenințat la un moment dat că va „distruge” economia Turciei, doar pentru a-și retrage amenințările cu o nouă rundă de sancțiuni, iar într-un final l-a invitat pe Erdogan la Casa Albă. Departamentul de Justiție a depus acuzații penale împotriva Halkbank. Însă Departamentul Trezoreriei nu a impus penalități. Când Erdogan a aterizat luna aceasta la Washington, ginerele său a fost alături de el. Yalcindag îi aștepta.