Cum a ajuns o tânără dintr-un mic oraș din România să studieze informatica în șase țări și să lucreze pentru Bloomberg în domeniul inteligenței artificiale

Viața poate fi amuzantă uneori… iar această perspectivă a determinat-o pe Oana Țifrea-Marciuska să studieze, în facultate, tiparele glumelor făcute timp de luni de zile de prietenii săi. Era prima sa activitate de cercetare practică în construirea și interpretarea modelelor de inteligență artificială (AI), pentru teza sa de licență, prima lucrare în domeniu.  De atunci, și-a continuat pregătirea academică și evoluția profesională în șase țări, iar umorul a însoțit-o în tot acest parcurs.

„Îmi amintesc că odată, când eram încă la școală ne-am uitat la un interviu la televizor cu niște români care studiau la licență la Oxford. M-am gândit atunci că nu voi putea merge niciodată acolo. Ani mai târziu, eu sunt persoana care este întrebată despre cariera ei. 🙂 Viața poate fi amuzantă uneori”, constată Oana Țifrea-Marciuska, în interviul pentru Business MAGAZIN, la câțiva ani distanță după ce a bifat și studiile la Oxford, dar și numeroase alte experiențe – academice și profesionale –  la care nici nu visa atunci.

Acum, din rolul de AI Scientist and Engineer al Bloomberg, face parte din echipa de ingineri din grupul de inteligență artificială al grupului media, care dezvoltă și menține Bloomberg Knowledge Graph (rețeaua semantică de concepte financiare, relații și instanțe a Bloomberg). Knowledge Graph conectează diverse entități, cum ar fi oameni, companii, produse, mărci sau industrii, cu diverse proprietăți, cum ar fi angajarea, lanțul de aprovizionare sau locația geografică. Echipa lor îmbunătățește produsele Bloomberg, cum ar fi știrile automate sau procesarea limbajului automat(NLP).

Din rolul de cercetător științific, citește articole legate de noile proiecte în care și-au propus să inoveze, mentorează stagiari sau colaborează cu oameni din mediul academic, revizuiește articole științifice ale colegilor, participă la conferințe ca prezentator, organizator sau învățăcel. În calitate de inginer, proiectează, implementează și testează software, revizuiește codul colegilor săi, participă la diferite întâlniri pe teme de agilitate și repară posibile erori în cod.

„În cazul meu, lucrurile au evoluat în mod natural. Am participat la diferite competiții în timpul liceului care au implicat matematică, programare, scriere creativă și limbaj. În timp ce lucram la teza de licență în informatică, am putut să-mi combin cele două pasiuni – limbajul și programarea – și am lucrat la «Recunoașterea automată a umorului în texte»”, își amintește Oana Țifrea-Marciuska prima sa activitate de cercetare practică în construirea și interpretarea modelelor AI (Artificial Intelligence â inteligență artificială – n.red.).

„Vreme de luni de zile, am analizat fiecare glumă pe care o spuneau prietenii mei pentru a înțelege ce caracteristici o făceau amuzantă. Am continuat în domeniul AI pentru că sunt foarte curioasă în ceea ce privește diferitele aplicații legate de AI, de la utilizarea tehnologiei în educație și asistență medicală până la implicațiile acesteia în viața de zi cu zi, cum ar fi ajutarea oamenilor să găsească informații relevante în diverse contexte.”

Încă din liceu devenise  complet captivată de programare pentru că i se părea foarte distractivă – „Visam la computere care să îmi scrie temele pe subiectele care nu erau de interes pentru mine. Nu îmi plăcea să memorez lucruri și voiam să înțeleg. Matematica și programarea erau foarte interesante fiindcă odată ce le înțelegeai, puteai să-ți reaplici cunoștințele. De fapt, am început două licențe în același timp: una în informatică și alta în drept (la propunerea părinților mei). După o lună de studiu, am știut că vreau să studiez doar informatica”.

De la curiozitatea ei pentru inteligența artificială și până la Bloomberg, a trecut însă prin numeroase etape legate de pregătirea sa, dar și prin diferite geografii. Originară din Toplița, județul Harghita, Oana și-a continuat studiile la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Primul pas în afara țării a fost prin intermediul programului Erasmus, despre care auzise în perioada în care studia pentru licență. „Din moment ce nu am fost niciodată în afara României, a fost atrăgător pentru mine să câștig o bursă care să-mi permită să studiez și să experimentez viața peste hotare. Așa am ajuns să studiez câteva luni la Lille în Franța. După această experiență, am decis să aplic pentru o altă bursă pentru a studia la master. Apoi au urmat alte lucruri. Nu am planificat niciodată că voi avea o carieră internațională, dar lucrurile s-au întâmplat pur și simplu.” Mai târziu, a finalizat un program masteral european în logică computațională în Austria și Italia. A făcut un stagiu de practică chiar și în Australia, apoi a petrecut doi ani ca dezvoltator de software în Italia, și-a obținut doctoratul în AI în Marea Britanie. A lucrat într-un stagiu de internship în Marea Britanie la Microsoft Research, a făcut un an de studii postuniversitare și abia apoi a primit un job la Bloomberg. Spune că a aplicat pentru că, în timp ce își făcea doctoratul la Oxford, a  asistat la o discuție susținută de un inginer de cercetare de acolo, iar proiectele lor păreau interesante și legate de interesele sale de cercetare: procesarea limbajului natural și knowledge graph. A aplicat la Bloomberg odată ce a decis să se îndrepte înspre această industrie, iar câteva interviuri mai târziu, s-a alăturat companiei.

„Cred că România are un sistem de învățământ foarte bun, mai ales când vine vorba despre informatică. Cred că un lucru pe care îl luăm de bun aici este educația gratuită. Până la terminarea universității, mulți dintre colegii mei profesioniști sunt extrem de îndatorați din cauza taxelor de școlarizare. În schimb, ceea ce era destul de stresant pentru mine în timpul liceului, de exemplu, era faptul că trebuia să memorezi informații ca și cum ar fi fost poezii. I-am apreciat foarte mult pe profesorii care au încurajat dezbaterile și ne-au învățat să gândim singuri.”

„Sunt fericită că am avut curajul să ies în afara zonei mele de confort. Am studiat și am lucrat în șase țări diferite, fiecare dintre acestea având moduri distincte de abordare a cercetării și educației și m-au făcut persoana care sunt astăzi. Sunt fericită că am aplicat pentru burse de studiu, deși, în adâncul inimii, mă simțeam ca un impostor. Dar, multe dintre premiile pe care le-am câștigat, cum ar fi Bursa Anita Borg de la Google, m-au ajutat să am libertate financiară ca student, pe lângă deschiderea unor noi oportunități, cum ar fi obținerea unui loc finanțat la Universitatea Oxford”, își descrie Oana reușitele academice. (Bursa Anita Borg urmărește să încurajeze și să promoveze femeile pentru a excela în domeniul informaticii, a juca un rol activ și a deveni lideri în creația tehnologică n.red.)

În afară de faptul că și-a terminat cu succes toate studiile, se declară fericită că a lucrat la multe proiecte pe care le descrie drept uimitoare: „De exemplu, când lucram în Italia la dezvoltarea de jocuri semiautomatizate pentru copiii care aveau probleme cu înțelegerea textelor citite, am folosit diverse tehnici AI pentru a genera automat jocuri din poveștile pe care copiii le-au citit. Testele efectuate atât în Marea Britanie, cât și în Italia au arătat că sistemul nostru a îmbunătățit înțelegerea copiilor atunci când citesc povești”.

Menționează și munca de voluntariat în diverse activități axate pe diversitate și incluziune, despre care spune că i-a adus, de asemenea, un grad uimitor de satisfacție – „Știind că pot contribui la a face lumea din jurul meu un pic mai incluzivă și mai blândă.”

Una dintre aceste activități a început când studia la Oxford și s-a implicat în crearea Oxford Women in Computer Science. „La momentul în care m-am alăturat Oxford, nu cunoșteam multe femei la catedră și îmi doream să am un alt proiect în afară de doctorat, așa că m-am implicat în înființarea OxWoCS.” Prin această organizație, au început să faciliteze discuții cu vorbitori externi și interni din mediul academic și din industrie și chiar au avut ca vorbitori doi dintre câștigătorii Premiului Turing (cunoscut ca premiul Nobel în Informatică).” A pus umărul la organizarea de evenimente, de pachete de sponsorizare pentru companii și au oferit burse studenților pentru a participa la conferință. Au făcut echipă și cu o organizație soră a Universității Cambridge, Women@CL și au organizat o conferință comună cu ei, care încă are loc acum în fiecare  an. „Am fost foarte fericită să mă implic, deorece voluntariatul mi-a oferit multe satisfacții personale și profesionale. Continuu să fiu implicată în inițiative de diversitate și incluziune, deoarece simt că pot contribui la a face locurile în care lucrez mai incluzive.”

De ce pare mai greu pentru femei să reușească în tech?

Când vine vorba despre echilibrul de gen în domeniul pe care îl reprezintă, ea observă că trebuie să analizăm două probleme principale: 1. De ce mai puține femei se alătură sectorului tehnologic și 2. De ce cele care se alătură sectorului tehnologic tind să părăsească acest sector într-un ritm mai rapid decât bărbații?. „De ce se întâmplă asta? În multe țări, inclusiv în România, fetele se pot simți descurajate în informatică din cauza prejudecăților de lungă durată din societatea noastră. S-ar putea să fiți familiarizați cu experimentul în care băieții și fetițele au schimbat hainele și voluntari au fost rugați să se joace cu ei cu diverse jucării. Voluntarii dădeau păpuși și jucării pufoase băieților îmbrăcați în fete și roboți și obiecte dure fetelor îmbrăcate în băieți. Cred că ar trebui să ne creștem copiii cu o mentalitate de dezvoltare și să-i expunem la diverse jucării pentru a le ajuta să-și dezvolte abilitățile.” Își amintește de altfel că și ea a fost descurajată de mulți dintre cei din jur în momentul în care și-a exprimat dorința să studieze informatica. „Cred că principalul motiv pentru toate acele comentarii negative a fost că, la acea vreme, informaticienii pe care îi știam din filme trăiau în general în subsoluri și se ocupau, în general, de hackuirea computerelor altor persoane. Așadar nu erau descriși într-o manieră foarte bună și, desigur, niciunul dintre ei nu era femeie. Cred că lucrurile au început să se schimbe destul de mult acum față de perioada în care eram în liceu.” Oana Țifrea-Marciuska menționează de asemenea studii din care reiese că bărbații au tendința de a se autodescrie pe platforma de resurse umane LinkedIn ca și cum ar avea mai multe abilități decât femeile: „Acest lucru se corelează cu cercetările existente privind nivelurile mai scăzute de încredere ale femeilor cu privire la propriile abilități tehnice, chiar dacă femeile din AI au niveluri de educație formală mai ridicate decât bărbații”.

De asemenea, spune că de când a devenit mamă, a observat și înțelege mai bine nevoia de aranjamente de lucru mai flexibile pentru femei, de scheme de îngrijire a copiilor bune și mai accesibile, precum și de sprijinul semenilor lor: „Fără acestea, femeile nu vor avea acces egal la formare, recalificare și căi de tranziție a locurilor de muncă – în special în domenii în expansiune, de frontieră, cum ar fi data science și AI”.

„Zilnic ne putem schimba viața în bine, dacă ne dorim asta”

Ținând cont de comunitatea relativ mică în care a crescut (un municipiu de circa 15.000 de locuitori recunoscut mai degrabă ca pol al frigului decât pentru resursa umană talentată), am întrebat-o pe Oana și care crede că sunt șansele cuiva dintr-o comunitate similară să reușească – în special într-un domeniu atât de specific precum cel în care și-a construit ea cariera.

„Cred că România are un sistem de învățământ foarte bun, mai ales la informatică. Cred că un lucru pe care îl luăm de bun aici este educația gratuită. Până la terminarea universității, mulți dintre colegii mei profesioniști sunt extrem de îndatorați din cauza taxelor de școlarizare. În schimb, ceea ce era destul de stresant pentru mine în timpul liceului, de exemplu, era faptul că trebuia să memorezi informații ca și cum ar fi fost poezii. I-am apreciat foarte mult pe profesorii care au încurajat dezbaterile și ne-au învățat să gândim singuri.”

Nu au ocolit-o nici pe ea provocările – fie că e vorba despre respingeri de la oportunități la care am aplicat, sentimentul de singurătate când se afla departe de cei dragi, confruntarea cu diverse probleme de sănătate (de ale sale sau ale celor dragi), doliu etc.” A căutat totuși mereu oportunitățile și a muncit foarte mult în direcția acestora, iar „de multe ori lucrurile păreau să se fi aliniat într-un mod bun: „Pentru a depăși provocările, trebuie să ai o mentalitate de creștere pentru a conștientiza că întotdeauna, zi de zi,  ne putem schimba viața în bine dacă dorim. Nu pot vorbi pentru fiecare loc din lume, dar am prieteni din diferite colțuri ale lumii care provin din comunități mici și care au realizat lucruri uimitoare. Cred că oamenii se ajută unii pe alții, iar acesta a fost și cazul meu – alături de munca asiduă din partea mea, desigur”.

„Pentru a depăși provocările, trebuie să ai o mentalitate de creștere pentru a conștientiza că întotdeauna, zi de zi,  ne putem schimba viața în bine dacă dorim. Nu pot vorbi pentru fiecare loc din lume, dar am prieteni din diferite colțuri ale lumii care provin din comunități mici și care au realizat lucruri uimitoare. Cred că oamenii se ajută unii pe alții, iar acesta a fost și cazul meu – în afară de munca grea din partea mea, desigur.”

Sfatul ei pentru o tânără care își dorește o carieră similară cu a ei? „Avem nevoie de mai mulți dintre voi în acest domeniu! Te-aș sfătui să studiezi, să exersezi și să fii deschisă cu privire la noile oportunități. Când mi-am început studiile, AI nu era un domeniu atât de dezvoltat, așa că mi-ar fi fost imposibil să-mi planific cariera așa. Cred că femeile tinere ar trebui să-și definească valorile, să se cunoască pe sine – ce le place și ceea ce nu le place – și să aplice, să aplice, să aplice. Încrederea crește atunci când faci din ce în ce mai multă practică.”

„Călătoria fiecăruia este diferită”

Care sunt factorii de care au nevoie femeile care aspiră la un rol precum al său? „Călătoria fiecăruia este diferită. În echipa noastră, avem oameni cu experiență în fizică sau matematică. Acestea fiind spuse, cred că este important să știm să programăm pentru că orice idee pe care o avem, trebuie să o putem implementa. Astfel, o educație formală precum o diplomă de licență și/sau master în informatică pot ajuta la stabilirea fundației necesare, dar practica  duce la perfecțiune (la fel ca în sport).” Chiar dacă există cursuri online gratuite disponibile pe site-uri precum Coursera care vă pot ajuta să vă familiarizați cu informatica și AI, Oana Țifrea-Marciuska crede că o educație formală poate ajuta ca un CV să iasă mai mult în evidență. Adaugă că un alt lucru important în evoluția carierei sale a fost că a încercat să facă stagii și să lucreze atât în mediul academic, cât și în industrie pentru a descoperi ceea ce își dorea – și a rămas constant curioasă. Obstacole? „Cel mai mare obstacol pentru mine este să găsesc o modalitate de a continua atunci când lucrurile erau cu adevărat grele. Dar, sunt foarte recunoscătoare că sunt înconjurată de oameni minunați și că am toată dragostea și sprijinul familiei mele, în special al soțului meu. De exemplu, în timpul studiilor de doctorat, am avut o varietate de probleme de sănătate. M-am întrebat adesea dacă ar trebui să continui să fac presiuni asupra mea. În cazul meu, să am sprijinul familiei și prietenilor mei a însemnat enorm pentru mine. În același timp, am întâlnit frecvent oameni care îmi spuneau ce trebuie să aud, când aveam nevoie să aud cel mai mult. Și asta mi-a schimbat direcția vieții, pentru care sunt extrem de recunoscătoare”, răspunde ea.

Am întrebat-o și care este părerea ei despre mult trâmbițata discuție între viața de familie și carieră, în special când vine vorba despre femei: „În cazul meu, cred că «suficient de bun» este suficient, atât la serviciu, cât și acasă. După cum am spus, sunt foarte recunoscătoare că soțul meu mă susține foarte mult și împărțim​ multe dintre responsabilitățile legate de creșterea fiicei noastre. Suntem norocoși să lucrăm amândoi în industria AI, ne înțelegem și ne sprijinim reciproc. Amândoi avem valori clare definite și încercăm să prioritizăm cele 24 de ore dintr-o zi în funcție de acestea”.

În viitor, își dorește ca, în cele din urmă, să intre în management și, de asemenea, să fie mentor pentru următoarea generație de ingineri în AI. Nu exclude în totalitate întoarcerea în România, daca o șansă s-ar ivi: „Dacă s-ar ivi o oportunitate bună pentru familia mea apropiată, m-aș întoarce cu plăcere. Momentan însă, suntem fericiți aici și luăm fiecare zi așa cum vine.” Deocamdată, duce dorul familiei – de aici, părinți, surori, nepoți, bunica, cumnații etc. și prietenilor. A ținut de asemenea legătura cu universitatea și liceul de acasă și „Văd cu siguranță îmbunătățiri pe care sunt fericită să le descopăr”.