Cum a ajuns o fantezie din trecut să devină cea mai disputată cale de a cuceri lumea tehnologiei și cine sunt oamenii care luptă să o transforme în realitate

Cu mult înainte ca roboții umanoizi să devină obsesia industriei tech, ideea mașinilor care gândesc și acționează ca oamenii exista deja în mitologia Greciei antice. Astăzi însă, pe fondul exploziei inteligenței artificiale, umanoizii ies din zona fanteziei și intră în cea a miliardelor de dolari investite de Nvidia, Tesla, Google sau startup-uri evaluate la zeci de miliarde.

Cu mii de ani înainte de popularizarea termenului de „robot”, grecii antici explorau idei complexe despre viața artificială, inteligența artificială, servitori automați și ființe mecanice. Pe unele le aveau deja în mitologie. Hefaistos, zeul tehnologiei, avea ca servitoare fecioare de aur, ființe inteligente, autonome, făurite chiar de el. Talos, un gigant din bronz asemănător unui om, era gardianul Cretei – un robot ucigaș. Conceptul de roboți inteligenți cu chip de om, androizii, nu este ceva nou. Dar mai aproape ca acum de a-i aduce din fantezie în realitate omenirea n-a fost niciodată.

Roboții fac sărituri pe spate. Își strâng mâinile în pumni. Apucă creioane și scriu. Împachetează cutii și mută lucruri dintr-un loc în altul. Împăturesc rufe, spală vasele și fac ordine în cameră. Dau lecții de arte marțiale și dansează la fel de stângaci ca un adolescent de gimnaziu.

Deși omenirea nu este nici pe departe pe cale să construiască mașini fermecătoare care arată ca Sophie Thatcher în Companion, roboții ne iau forma din ce în ce mai mult, se mișcă așa cum o facem noi și acționează ca noi. Și cu inteligența artificială crescându-ne așteptările, umanoizii au devenit unul dintre cei mai căutați factori de formă printre roboticieni și constructorii de inteligență artificială, scrie The Deep View, o revistă online de informații despre AI.

Dar, având în vedere că sistemele nonumanoide sunt deja implementate peste tot, de la livrarea de alimente la depozite și spitale, se poate pune o întrebare justificată: de ce trebuie ca roboții să aibă două picioare, două mâini și un cap? Care este rostul de a-i face să arate ca noi? În mare parte, scopul este de a crea o mașină pentru orice: un robot cu un creier generalist care poate prelua orice sarcină, se poate descurca în orice mediu sau poate interacționa cu orice în același mod în care ar putea-o face un om. În acest fel, cursa pentru construirea unui robot umanoid funcțional reflectă cursa pentru construirea inteligenței artificiale generale și a superinteligenței. Cu toate acestea, umanoizii ar putea fi doar începutul.

Experții în domeniu cred că ei ar putea fi forma care deblochează o schimbare mai amplă de platformă, permițând dezvoltatorilor să construiască aplicații pentru un factor de formă unificat. Aceasta ar putea lărgi orizonturile pentru AI fizică, o categorie despre care CEO-ul Nvidia, Jensen Huang, a spus în repetate rânduri că își așteaptă „momentul ChatGPT”. Într-un interviu acordat The Deep View, Amit Goel, șeful departamentului Nvidia pentru robotică și ecosistemul de edge computing, a comparat oportunitatea pe care o au umanoizii cu cea a smartphone-urilor. Când au apărut pentru prima dată pe piață, milioane de dezvoltatori s-au născut pentru a crea aplicații, deoarece smartphone-urile ofereau „o platformă pe care toate aceste lucruri puteau ateriza”. „Acest lucru nu a fost posibil pentru robotică, deoarece fiecare robot arată diferit. Factorul de formă al fiecăruia este diferit”, a spus Goel. „Dar odată cu popularizarea factorului de formă umanoid se creează o oportunitate de a face această schimbare de platformă, unde putem avea milioane de dezvoltatori din întreaga lume care pur și simplu construiesc aplicații.”

Roboții fac sărituri pe spate. Își strâng mâinile în pumni. Apucă creioane și scriu. Împachetează cutii și mută lucruri dintr-un loc în altul. Împăturesc rufe, spală vasele și fac ordine în cameră. Dau lecții de arte marțiale și dansează la fel de stângaci ca un adolescent de gimnaziu. Deși omenirea nu este nici pe departe pe cale să construiască mașini fermecătoare care arată ca Sophie Thatcher în Companion, roboții ne iau forma din ce în ce mai mult, se mișcă așa cum o facem noi și acționează ca noi. 

O lume făcută pentru oameni

Este evident că investitorii văd o promisiune de luat în seamă în industria roboților umanoizi, mai multe startup-uri strângând miliarde de dolari în finanțare și depășind valori de un miliard de dolari în ultimul an. În septembrie, Figure AI a strâns peste 1 miliard de dolari în finanțare de la companii precum Nvidia, Intel, Salesforce și LG, ducându-și valoarea de piață la 39 de miliarde de dolari, pentru a-și finanța roboții capabili să ambaleze pachete, să construiască automobile sau să curețe sufrageria. Între timp, Sunday Robotics, o altă companie de umanoizi casnici (robocasnici?), a încheiat o rundă de finanțare de 165 de milioane de dolari în martie, obținând o evaluare de 1,15 miliarde de dolari. Apptronik, care își propune să construiască fabrici de antrenament pentru roboții săi umanoizi destinati comerțului cu amănuntul, producției și logisticii, a strâns 935 de milioane de dolari între două runde de finanțare până în februarie, atingând o evaluare de 5 miliarde de dolari. Iar Skild AI, susținută de Nvidia, a strâns 1,4 miliarde de dolari, la o evaluare de 14 miliarde de dolari, în ianuarie, pentru a-și susține eforturile de a construi un „creier unic, cu scop general” pentru orice robot și orice sarcină. Marile companii tehnologice își cuceresc, desigur, propriul loc pe piață. Google DeepMind a lansat un parteneriat de cercetare cu Agile Robots la mijlocul lunii martie pentru a-și transforma modelele Gemini în umanoizi „utili și care pot să ajute”. Între timp, Nvidia a anunțat parteneriate cu companii de robotică și „pionieri ai umanoizilor” pentru a construi mașini folosind suita sa de modele fizice de inteligență artificială. Iar Tesla a fost mult timp ocupată cu Optimus, pariind că proiectul său umanoid va fi „cel mai grozav produs realizat vreodată”, așa cum a afirmat într-o postare recentă pe X. „Fără îndoială, robotica și inteligența artificială fizică sunt cele mai mari oportunități pentru umanitate, deoarece lumea este foarte fizică”, a declarat pentru The Deep View Deepu Talla, vicepreședinte al diviziei de robotică și inteligență artificială de la Nvidia. „În cadrul acesteia, factorul de formă umanoid va fi cea mai mare oportunitate.” De ce? Pentru că lumea este construită pentru oameni, a explicat Talla. Fiecare ușă este făcută pentru ca oamenii să treacă prin ea, fiecare scaun și canapea sunt pentru ca noi să stăm pe ele, fiecare mâner este ca să-l rotim și fiecare buton este să-l apăsăm. Nu ne putem aștepta ca un robot nonumanoid să navigheze prin lume fără echipamentul adecvat. Chiar și roboții de livrare se chinuie să își îndeplinească funcțiile în fața unor borduri sau butoane de trecere de pietoni deosebit de descurajante. „Umanoizii sunt de fapt cel mai bun factor de formă de la care trebuie să pornim. Am construit lumea din jurul nostru timp de secole”, a spus Talla. „Totul a fost conceput pentru înălțimea și greutatea umană, pentru proporțiile umane.” Și pentru că lumea este construită pentru noi, datele pe care se bazează sistemele de inteligență artificială trăiesc peste tot în jurul nostru, a spus Goel. Deși fiecare mediu este diferit, de la comerțul cu amănuntul la spitale și fabrici, experiența navigării prin lume într-un corp uman este o realitate comună cu care cu toții trebuie să ne descurcăm. „Avem opt miliarde de oameni care fac ceva”, a spus Goel. „Aceasta este o sursă bogată de date.”

În septembrie, Figure AI a strâns peste 1 miliard de dolari în finanțare de la companii precum Nvidia, Intel, Salesforce și LG, ducându-și valoarea de piață la 39 de miliarde de dolari, pentru a-și finanța roboții capabili să ambaleze pachete, să construiască automobile sau să curețe sufrageria. Între timp, Sunday Robotics, o altă companie de umanoizi casnici (robocasnici?), a încheiat o rundă de finanțare de 165 de milioane de dolari în martie, obținând o evaluare de 1,15 miliarde de dolari. Foto: Hepta

Prăpastia dexterității

Dezvoltatorii acestor mașini sunt dornici să demonstreze că roboții lor au abilități, fie că joacă tenis, strâng farfuriile după cină sau își pun mănuși de box și se luptă în arenă. IntBot, o companie de robotică care dezvoltă „inteligență socială” pentru roboți, are ca scop implementarea umanoizilor cu „atingere umană” în hoteluri și aeroporturi, se laudă Lei Yang, CEO-ul startup-ului. Stând la recepția Centrului de Convenții din San Jose, un umanoid antrenat de IntBot, purtând o batistă verde Nvidia, flutura din mâna stângă atunci când i se cerea. Deși robotul nu putea să strângă mâna în semn de salut pentru că „nu era chiar atât de stabil” pe picioare, putea să arate un semn de aprobare cu mâna dreaptă. El reacționa. Nu era preprogramat să facă lucrurile acestea. „Ne imaginăm că în viitor roboții vor fi în casa fiecăruia, la fiecare loc de muncă”, a spus Yang. „Nu este un instrument, este practic un membru al familiei tale. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, robotul trebuie să înțeleagă, să perceapă, să raționeze și să reacționeze ca o ființă umană.” Iar în acest viitor umanoizii pot avea toate formele și dimensiunile, a explicat Talla. Odată ce tehnologia va ajunge la maturitate, umanoizii pot varia de la roboți minusculi, de pluș, pentru copii, până la mașini de dimensiuni adulte, care pot acționa ca tovarăși, a spus el. Huang, de la Nvidia și-a încheiat discursul principal de la o conferință de AI și robotică chemând pe scenă o versiune robotică a lui Olaf din filmul Frozen, al Disney. Deși departe de a arăta ca un om, robotul Olaf avea elementele esențiale care îl fac umanoid: două picioare, două brațe și un cap. Scopul acestor demonstrații nu este doar de a oferi un spectacol bun pasionaților de conferințe. Este de a arăta capabilitățile în scenariile potrivite. Dacă un robot își poate mișca mâna și arăta la stânga și la dreapta, dexteritatea mâinii sale s-ar putea îmbunătăți suficient pentru a înșuruba capace de sticle sau a ambala articole delicate. Dacă un robot poate face un backflip și poate ateriza în picioare, locomoția picioarelor sale devine suficient de sigură pentru a lucra 24/7 într-o fabrică. Dacă un robot poate lupta sau reacționa la o minge de tenis care se lovește de el, ar putea fi capabil să reacționeze la situații neprevăzute. Dacă Olaf poate urca pe scenă pentru a conversa verzi și uscate cu Jensen Huang, ar putea fi în cele din urmă un personaj principal la Disneyland.

Și în cazul IntBot, dacă un robot poate face oaspeții pricepuți la tehnologie ai unei conferințe să zâmbească, Yang crede că aceste mașinării ar putea avea în cele din urmă o șansă cu călătorul epuizat de la aeroport sau cu oaspetele frustrat al hotelului. IntBot testează deja apele, desfășurând umanoizi în câteva hoteluri din New York și Las Vegas și lansând o expoziție pe Aeroportul Internațional San Jose Mineta la sfârșitul lunii martie. „Avem nevoie de factorul de formă umanoid pentru interacțiunea om-robot”, a spus Yang. Cu cât umanoizii se dau mai mult în spectacol, cu atât așteptările cresc. Și totuși, mai este drum lung de aici până la momentul în care acești roboți devin o prezență constantă în viața de zi cu zi, la locul de muncă și acasă. Ca oameni, considerăm de la sine înțeles cât de ușor ne este să ne mișcăm mâinile, să întoarcem capul sau să batem din picioare, a spus Talla. Ridicăm obiecte și deschidem uși fără să ne gândim la câtă presiune să aplicăm. Știm să prindem un ou suficient de delicat pentru a nu-l sparge și să ținem o bară de tracțiuni suficient de ferm încât să nu pierdem contactul cu bara și să cădem. Un robot, însă, nu. Un creier de umanoid trebuie antrenat cu privire la complexitatea atingerii umane, inclusiv la toate lucrurile pe care milioane de ani de evoluție le-au înrădăcinat în noi. Pe scurt: a învăța un robot cum să facă toate aceste lucruri este foarte, foarte greu. „Cred că o mare provocare este puținul timp avut la dispoziție pentru a maturiza robotul”, a spus Goel. „Ceva atât de complex, cu atât de multe articulații, cu atât de mulți senzori, atât de multă putere de calcul, trebuie să treacă printr-un mic ciclu de iterație înainte de a deveni ceva cu adevărat robust, fiabil și matur.”

Umanoizii sunt întruchiparea fizică a eforturilor industriei tehnologice de a construi viața însăși. Aceasta poate fi o ambiție incredibil de nobilă sau una remarcabil de arogantă. A alerga fără inhibiții către un viitor care are într-o mână rezultate dezastruoase de tip Terminator și în cealaltă sfârșitul unora dintre cele mai persistente probleme ale umanității este foarte uman în aroganța sa. Foto: Hepta

Costul imitării omului

Chiar dacă teoretic o multitudine de date se află la un deget distanță de noi, accesarea lor este cu totul altceva. Ken Goldberg, profesor la UC Berkeley, a numit problema „decalajul de date de 100.000 de ani” într-o lucrare pe care a publicat-o în august. Datele utilizabile, din lumea reală, sunt rare în comparație cu modelele lingvistice și pot fi consolidate doar prin simulări sau prin testarea mai multor roboți în situații din lumea reală. Între timp, siguranța poate împiedica testarea la o scară semnificativă și este deosebit de dificilă în mediile „longtail, invizibile (evenimente neprevăzute, rare)”, a spus Goel. „Când robotul nu a mai trecut prin acea situație sau una asemănătoare, nu știe ce să facă.” Din această cauză, așteptările ar putea evolua mai repede decât poate ține tehnologia pasul, susține Goldberg. „Încercăm doar să resetăm așteptările, astfel încât să nu creăm o bulă care ar putea duce la o reacție negativă majoră”, a declarat Goldberg pentru UC Berkeley News. Și dacă sau când acești roboți vor fi vreodată cu adevărat pregătiți să meargă printre noi, acceptarea lor de către societate ar putea fi un drum și mai dificil. Cum ar trebui să tratezi un casier, o menajeră sau un coleg umanoid? Atitudinea va fi aceeași atunci când soldații luptă cot la cot cu mașinile față de atunci când luptă împotriva lor? Se vorbește mult despre pierderea locurilor de muncă de birou ca urmare a inteligenței artificiale. Dar cu umanoizii, aceste pierderi s-ar putea reflecta în munca practică. Este cazul angajaților la fast-food, al muncitorilor din fabrici sau al lucrătorilor de peste un deceniu. Imaginează-ți pierderea demnității nu doar prin faptul că ești înlocuit de un sistem bazat pe inteligență artificială, ci și prin acela că sistemul respectiv este un robot umanoid, o aproximare vagă și fără chip a unei ființe umane. Și, bineînțeles, când luăm în considerare acest scenariu, este firesc să revenim la încercările industriei tehnologice de a dezvolta inteligență artificială generală la nivel uman. Deși există puțin consens cu privire la modul de atingere a acestui obiectiv vag și nedefinit, mulți dintre cei mai importanți gânditori ai inteligenței artificiale s-au îndepărtat de ideea că aceasta poate fi atinsă doar prin scalarea modelelor lingvistice mari. De aceea, persoane precum Yann LeCun și Fei-Fei Li și-au îndreptat atenția către inteligența spațială (spațial în sensul geometriei în spațiu, 3D, față de 2D) și modele ale lumii tridimensionale. Scopul acestor căutări este mult mai amplu decât cazurile lor individuale de utilizare. Li și LeCun au spus amândoi că modelele lingvistice mari (LMM)  își ating limitele și nu vor ajunge la inteligența artificială la nivel uman pe traiectoria lor actuală. Ei susțin că aceste modele ale lumii vor învăța inteligența artificială să funcționeze așa cum oamenii și animalele se mișcă prin lume. Atât în cazul inteligenței artificiale generale, cât și în cazul umanoizilor, scopul este singular: crearea unei mașini care poate învăța, efectua și înțelege orice la fel de bine ca oamenii. De aceea, după cum spune Jung-hee Ryu, fondatorul RLWRLD, o companie specializată în motricitate fină și dexteritate pentru roboții umanoizi, pentru ca inteligența artificială să atingă capacități la nivel uman ea are nevoie de un corp. Altfel, va fi doar un „creier într-o cutie”. Umanoizii sunt întruchiparea fizică a eforturilor industriei tehnologice de a construi viața însăși. Aceasta poate fi o ambiție incredibil de nobilă sau una remarcabil de arogantă. A alerga fără inhibiții către un viitor care are într-o mână rezultate dezastruoase de tip Terminator și în cealaltă sfârșitul unora dintre cele mai persistente probleme ale umanității este foarte uman în aroganța sa.     

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru