Cum a ajuns o companie din Bistrița să valoreze 70 de milioane de euro și să atragă atenția unor companii gigant precum Tesla și Volkswagen

Exemplul businessului românesc de 70 de milioane de euro RAAL din Bistrița, care a atras inclusiv atenția gigantului Tesla, ne face să ne întrebăm unde se află România în noua cursă spre transformarea într-un pol regional al producției.

Industria trece prin schimbări, nu doar în context pandemic, iar efectele acestora se traduc deseori prin închideri de fabrici ale celor care nu reușesc să se adapteze: pe piața locală, doar anul acesta au anunțat oprirea activității fabrica de pantaloni RHM Pants de exemplu, cu 200 de angajați, din localitatea Estelnic, județul Covasna, care aparține producătorului german Dr. Bock Industries, dar și  grupul german Ara Shoes, unul dintre cei mai mari producători locali de pantofi, cu aproximativ 1.000 de angajați, care a închis în aprilie a acestui an fabrica de la Șimleul Silvaniei, județul Sălaj.

Totuși, în timp ce multe afaceri sunt nevoite să își oprească activitățile, altele apasă accelerația pe nișe noi. „Atunci când am demarat proiectele de dezvoltare aferente domeniului automobilelor electrice și hibride, am depus un efort considerabil să convingem jucătorii importanți să colaboreze cu noi, în condițiile în care capacitățile noastre de fabricație nu asigurau, la acea vreme, cerințele necesare, precum spații de producție, dotări, logistică. Demonstraserăm doar că putem realiza prototipuri și serii mici de produse care asigurau cerințele beneficiarilor”, a spus Clement Ivănescu, directorul de strategie al RAAL Bistrița, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

Compania, axată pe producția de sisteme de răcire pentru industria agricolă, auto, minieră și de construcții, cu afaceri de aproximativ 70 de milioane de euro în 2019 și peste 2.250 de angajați, a investit în diversificarea portofoliului de produse și a intrat pe piața componentelor pentru automobilele electrice și hibride, ceea ce a atras atenția celor de la Tesla și Volkswagen.

Compania a fost înființată în 1991, prin desprinderea din compania I.U.T. Bistrița. În prezent, aceasta operează două fabrici: una în Bistrița, care dispune de trei secții de producție cu o suprafață totală de 12.500 de metri pătrați, și o alta la aproximativ 25 de kilometri depărtare, la Prundul Bîrgăului, care dispune de o suprafață de producție de aproximativ 45.000 de metri pătrați.
RAAL Bistrița ocupă poziția cinci în top 20 al celor mai mari exportatori cu capital privat românesc în 2018, top realizat de ZF pe baza datelor de la INS.
De aproximativ patru ani, compania exportă diferite componente pentru utilajele agricole și tractoarele produse de John Deere, unul dintre cei mai mari producători de mașini grele din Statele Unite, pentru Same Deutz, unul dintre cei mai importanți producători mondiali de tractoare, mașini de recoltat, motoare diesel și mașini agricole; utilaje de construcții pentru companii precum Caterpillar – compania americană cu sediul în Illinois, care produce echipament pentru construcții și industria minieră și motoare; Komatsu – o companie japoneză ce produce utilaje de construcții, minerit și militar.
„RAAL exportă 99% din tot ceea ce produce. În ultimii patru ani am exportat diverse sisteme și componente pentru aplicații industriale pentru companii precum Parker, ABB, Ingersoll sau Rand, instalații hidraulice pentru companii precum Bosch, pentru industria auto, pentru Continental, McLaren”, spune Clement Ivănescu, directorul de strategie al companiei, pentru Business MAGAZIN.
În anul 1995, firma s-a privatizat prin metoda MEBO, acționarii fiind salariații companiei în proporție de 93%, restul titlurilor aflându-se în posesia SIF Banat-Crișana. În prezent, potrivit informațiilor publicate pe platforma Confidas, administratorii companiei sunt Ilieș Paul Adrian, care mai deține și funcția de președinte al Consiliului de Administrație, Ilieș Paul Lucian și Pop Simion Pavel, care mai este și membru în Consiliul de Administrație.
Cum pandemia a închis la nivel european jucători de toate rangurile – mari, medii sau mici – și vânzările producătorului local RAAL au avut de suferit, înregistrând o scădere de circa 50%, spune Ivănescu. „În ultimele trei luni am resimțit faptul că mulți dintre clienții noștri au oprit temporar activitatea și, în continuare, este de așteptat ca pe lanțul comercial să se resimtă toate efectele negative cauzate de scăderea vânzărilor. În lunile martie – mai producția companiei a ajuns la o valoare de 2,5 milioane de euro – 3 milioane de euro pe lună, cu mult sub media producției de circa 6 milioane de euro pe lună”, adaugă directorul de strategie al companiei. 
Aceasta și-a continuat investițiile și și-a diversificat portofoliul de produse – adăugând pe listă fabricarea echipamentelor de răcire destinate autovehiculelor electrice, răcitoarelor pentru bateriile automobilelor electrice sau hibride și echipamente electronice, care a atras după sine și diversificarea portofoliului de clienți.

Accelerație spre inovatorii lumii

Ca urmare a celor mai recente investiții, a căror valoare nu a fost dezvăluită de reprezentanții companiei, aceasta a pus în funcțiune o hală nouă dotată modern, în care produce schimbătoare de căldură pentru echipamentele electronice, pentru compania Continental, și o altă hală în care a început deja să producă un tip de schimbătoare de căldură pentru baterii pentru compania Samsung. Clement Ivănescu spune că „în prezent, atât Continental, cât și Samsung sunt convinși că pot conta pe noi, dovadă fiind evoluția comenzilor, dar mai ales a cererilor de ofertă pentru produsele noi. Începând cu trimestrul III al acestui an sunt posibile vânzări la clienții noi cu care suntem în discuții în prezent”.
De asemenea, adaugă el, compania lucrează la prototipuri din domeniul răcitoarelor pentru baterii pentru companii precum Northvolt, Benteler, Panasonic, Borgwarner, Thor Motors, Enertech. Totodată s-au interesat de produsele lor și Leclanche, Volkswagen, Porsche și Tesla.  Astfel, reprezentanții RAAL spun că începând cu lunile iunie – iulie, nivelul comenzilor va crește, dar nu vor putea acoperi pierderile deja înregistrate, motiv pentru care pentru finalul acestui an oficialii estimează o scădere de aproximativ 18% a cifrei de afaceri.
 „Pentru anul 2020 estimăm afaceri de 57 de milioane de euro. În condițiile actuale este dificil de prognozat care vor fi rezultatele financiare viitoare, dar, dacă avem în vedere experiența dobândită la criza din 2009, contăm pe creșterea rapidă a comenzilor în viitorul apropiat, dată fiind flexibilitatea noastră pentru a introduce în fabricație produse noi destinate unor piețe noi.“
Ca orice companie cu istorie prezentă pe piață, RAAL a mai trecut printr-o criză, cea financiară. „La criza precedentă, de la o cifră de afaceri de 37 de milioane de euro înregistrată în  2008, ajunsesem la 17,5 milioane de euro în anul 2009, cu pierderi. Am atins o cifră de afaceri de 31 de milioane de euro în 2010 și tot atunci am înregistrat și profit, iar în 2011 am ajuns la aproape 38,5 milioane de euro. În 2009 finalizasem o investiție nouă, hala de fabricație pentru sisteme de răcire pentru utilaje agricole și de construcții, iar în prezent se află în stadiu final de punere în funcțiune o hala nouă pentru răcitoare destinate mașinilor electrice”, a mai spus Clement Ivănescu.
De asemenea, în cele două luni de stare de urgență compania nu și-a oprit activitatea, însă circa 650 de angajați din cei peste 2.250 au fost în șomaj tehnic. „În lunile aprilie – mai, aproximativ 650 de angajați au fost în șomaj tehnic sau în regim de îngrijire a copiilor. Am încercat să monitorizăm evoluția coronavirusului și am implementat măsuri de protecție și prevenție a răspândirii virusului.”
Exemplul companiei RAAL nu este însă singular când vine vorba despre investiții recente în tehnologii de producție a autovehiculelor electrice: un altul poate fi reprezentat de producătorul de acumulatori auto Rombat Bistrița, cu afaceri de 85,8 milioane de euro în 2018 – ultimul an pentru care există date publice disponibile – controlat de grupul sud-african Metair, care spre finalul anului 2019 a finalizat o investiție de 12 milioane de euro într-o linie tehnologică de fabricare a celulelor Li-Ion. „Rombat va continua să producă baterii plumb acid, dar investește și în baterii Li-Ion (…). Sperăm ca la începutul lunii februarie 2020, fabrica din București să funcționeze și în felul acesta să facem pasul în fabricația de baterii Li-Ion. Acesta va fi doar începutul“, spunea Ioan Repede, directorul general al Rombat, într-un articol publicat în revista semestrială a companiei. De altfel, Rombat a preluat anul trecut circa 35% din acțiunile companiei românești Prime Motors Industry SRL București, producător de baterii Li-Ion și vehicule electrice.
Rombat Bistrița în colaborare cu compania Prime Motors Industry din București au dezvoltat în urmă cu doi ani versiunea electrică a Daciei Logan, Rombat făcând astfel primii pași în domeniul bateriilor pentru vehicule electrice și stocarea energiei. Producătorul de baterii Prime Motors Industry din București produce baterii cu o medie a puterii de 58 kWh – cât are, spre exemplu modelul ID.3 dezvoltat de Volkswagen – pentru aproximativ 3.500 de mașini electrice pe an. „Am discutat deja cu mai mulți producători auto din Europa, însă cei mai mulți încep în 2022-2023 producția de serie”, spuneau reprezentanții companiei.
Compania a înregistrat afaceri de circa 517.000 euro în 2018 și exportă peste tot în lume pentru aplicații industriale, energy storage și automotive. „Am discutat deja cu mai mulți producători auto din Europa, însă cei mai mulți încep în 2022-2023 producția de serie. Iar pentru a trece la producția în serie trebuie să produci trei-patru ani pentru a fi omologat. În prezent avem o capacitate instalată de 200 MWh, putem produce un milion de celule“, a spus Adrian Polec, acționar la Prime Motors Industry SRL București.
Și giganții internaționali au luat în calcul accelerarea investițiilor când vine vorba despre autovehiculele viitorului. Grupul german Dräxlmaier, care are în România aproximativ 15.000 de angajați și care a suspendat activitatea fabricilor locale din Satu Mare, Pitești, Timișoara, Hunedoara și Brașov ca urmare a măsurilor implementate în vederea prevenirii răspândirii coronavirusului și în contextul reducerii activității clienților din piața auto, are planuri de dezvoltare pe termen lung, mai exact până în 2030, spun oficialii companiei la solicitarea ZF.
Filiala locală a grupului Dräxlmaier, intrată pe piața locală în 1992, produce în fabricile din România cablaje electrice, componente electrice și electronice, cablaje de înaltă tensiune, interioare (cockpit), console centrale și panouri de uși. De asemenea, germanii produc în fabricile locale sisteme electrice și electronice, interioare de lux și sisteme de bord pentru mărci premium din industria de profil, precum BMW, Jaguar, Mercedes-Benz sau Maserati.
Potrivit informațiilor acordate de reprezentații companiei anterior, Dräxlmaier avea în plan să investească într-o fabrică de baterii pentru mașini electrice la Timișoara, unde compania deține deja un teren de 130.000 mp pentru care are un plan de dezvoltare pe o perioadă de 15 ani. Astfel, proiectul ar cuprinde cinci clădiri de producție concentrate în jurul unei clădiri-nucleu – ce va cuprinde spații de birouri, sociale și laboratoare de cercetare. „Prima parte va fi realizată în intervalul 2020-2021 și include construcția primei hale de producție cu o suprafață de peste 10.000 mp, iar a doua etapă va fi contruită între 2022 și 2030 și constă în dezvoltarea clădirii nucleu și alte spații de producție ce se vor întinde pe o suprafață de 15.300 mp”, au explicat reprezentanții companiei.

Care sunt șansele României să devină din nou un hub de  producție?
Luând în calcul aceste exemple și contextul pandemic, nu putem să nu ne întrebăm care sunt șansele României de a se transforma din nou într-un hub regional și poate chiar global al producției. În domeniul aprovizionării de pildă, în contextul actualei pandemii, există și o tendință de mutare a lanțurilor de aprovizionare dinspre China către Europa, care ar poate fi o veste bună pentru țările est-europene, în special pentru România, pentru că ar putea veni cu investiții străine noi, a observat Alexander Boersch, economistul-șef și coordonatorul diviziei de cercetare din cadrul Deloitte Germania, în cadrul evenimentului Deloitte/ZF CFO Summit. „Am văzut multe discuții despre lanțurile de aprovizonare. Sunt câteva trenduri în care lanțurile de aprovizionare ar putea să se mute dinspre China spre Europa, lucru care ar putea fi interesant pentru țările din Europa de Est, în special pentru România. Această mutare ar putea veni cu investiții substanțiale. Mă aștept ca multe investiții să fie realizate în acest context. Nu neapărat anul acesta, dar poate anul viitor“, a spus Alexander Boersch, invitatul special al evenimentului.
„Sunt două motive pentru care unii producători internaționali ar putea decide relocalizarea producției în Europa: reducerea dependenței de continentul asiatic (de exemplu, în industria farmaceutică, ingredientele vin în proporție de 80% din China sau India) sau nevoia de a reconstitui proximitatea pe lanțul de producție (în piata componentelor electronice, de exemplu). Pentru industria chimică și farmaceutică vedem tendința de a asigura un soi de suveranitate sanitară, în timp ce pentru electronice, motivațiile principale sunt proximitatea față de locul unde se asamblează produsul finit, deci față de client”, a răspuns Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanță în management și resurse umane, întrebată de Business MAGAZIN care sunt șansele ca producția asiatică să se relocheze în România. Ea este de părere că vor fi luate și astfel de decizii, de relocare a producției, mai ales că unele guverne le încurajează „puternic și promit sprijin financiar consistent” acestor companii.
 „Costul scăzut al producției fusese motivul pentru care multe industrii au ales Asia ca bază de producție. În contextul postpandemic, nu se pune problema ca producătorii să accepte costurile de producție europene (de două ori mai mari în medie) pentru că acest lucru se va regăsi implicit și în costul final al produselor. Deci vor căuta soluții să obțină costuri similare cu cele asiatice în Europa.”
 Însă unul dintre principalii factori care vor atrage producătorii internaționali va fi automatizarea și digitalizarea, atât la nivel public cât și privat. „Dacă procesele automatizate vor fi eficiente ca și cost, atunci noile investiții se vor direcționa și către Europa. Dar asta implică mult mai puțin personal”, observă ea.
Astfel, ea crede că „este puțin probabil ca industrii care folosesc intensiv mâna de lucru ieftină să vină în Europa, puține sunt țările cu cost competitiv din acest punct de vedere. Mai degrabă așteptăm investiții în centre de cercetare sau companii tehnologice, unde procesele de lucru au mare valoare adăugată”.
În acest context, ea consideră că „România poate juca o carte importantă și mai ales are nevoie să investească major în cercetare, în educație, pentru a putea forma specialiști și, eventual, să le și dea o pâine acasă, nu să-i exporte prin alte țări”. Raluca Pârvu adaugă că pe termen scurt șansele României de a atrage noi investiții sunt moderate: infrastructura nu s-a dezvoltat major, nu avem vizibilitate pe planuri consistente de investiții publice, deficitul de forță de muncă este încă de actualitate în ciuda acestui început de criză. „Și mai ales România intră în competiție cu multe alte țări din regiune și chiar cu țările de origine ale marilor grupuri producătoare. Nu e de ignorat că în ultimii cinci ani România nu a beneficiat deloc de tendința de relocalizare industrială. Ba mai mult, ne aflăm printre țările care au beneficiat masiv de pe urma offshoring-ului”, a continuat Pârvu.
Ea mai spune că „pentru companiile producătoare va deveni important să găsească locul potrivit, nu doar locul cel mai ieftin – costuri mici de transport și logistice, costuri cu forța de muncă”.  În mod tradițional, Transilvania a fost cel mai bun bazin ocupațional pentru industrie, pentru că atât infrastructura cât și personalul calificat erau disponibile. „Pentru noi investiții sunt argumente importante în decizie și nu sunt motive ca aceste argumente să se fi schimbat. Va mai conta și peisajul politic de după alegeri, mai ales dacă la nivel local și județean se vor găsi lideri capabili să înțeleagă cât de importante sunt locurile de muncă pentru comunitate”, a mai observat ea.
Florin Godean, country manager în cadrul furnizorului de servicii de resurse umane Adecco România, este de părere că atuurile țării constau în „experiența ultimilor 20 de ani, timp în care a atras multe investiții străine exact în domeniul industrial și de producție. Acest lucru a adus după sine pregătirea unor generații de blue collars (și nu numai) care s-ar integra cu ușurință în fabricile noilor investitori. În același timp faptul că apar tot mai multe școli duale și că infrastructura de transport se extinde sunt atuuri foarte importante pentru România”.
El observă că în prezent, regiunile cu cel mai mare potențial de atragere a investitorilor internaționali sunt cele care au un capital uman disponibil și bine pregătit. „Desigur, și infrastructura de transport este importantă, dar aș pune accentul pe resurse umane disponibile care să deservească acești investitori, spre exemplu regiunile București-Ilfov, Vest, Nord-Vest.”
Principalele motive care ar sta la baza mutării producției din Asia în Europa ar fi chiar o înrăutățire a pandemiei de Covid-19, care pe lângă faptul că ar aduce producția din Asia în Europa, ar perturba lanțurile de producție în Asia, astfel că „investitorii ar alege să aducă producția mai aproape de consumatorii finali”, a mai spus Florin Godean.
 „Europa este un mare consumator de bunuri și servicii, iar estul continentului poate prelua aceste investiții. Mai ales pentru că țările din est au dat dovada că pot gestiona cu succes pandemia de COVID-19 – Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Croația, inclusiv România.”
Totuși, Florin Godean crede că momentan „este dificil să anticipăm o astfel de mișcare logistică. Mai ales că sunt mulți factori care ne indică mișcări între țările asiatice. La începutul lunii martie Apple, Google și Microsoft luau în calcul mutarea unor centre de producție din China în țări din Asia de Sud-Est care au avut mai mult succes în gestionarea epidemiei Covid-19 – spre exemplu, Vietnam sauThailanda. Chiar și așa, este evident că România ar avea de câștigat dacă marii producători de bunuri ar muta producția în țară. Principalii câștigători ar fi angajații care au fost de curând disponibilizați și sunt în căutarea unui loc de muncă și, ulterior, statul și toți furnizorii locali de materii prime, bunuri intermediare și servicii.”
Cu atuuri sau fără, pentru a se asigura că producătorii cu renume internațional nu vor ocoli piața locală, statul român ar trebui să acorde importanță anumitor indicatori și factori ce pot atrage sau respinge aceste potențiale investiții străine.
„Măsurile acestea nu sunt diferite de cele pe care le auzeam postcriză, ele fiind stabilitate economică și fiscală, facilități pentru investitorii străini, o forță de muncă din ce în ce mai educată și disponibilă, infrastructură de transport – o condiție esențială pentru industrie. Suplimentar, dacă ar exista resurse, s-ar impune un plan strategic cu finanțare pentru sectoarele susceptibile să relocalizeze afaceri în Europa”, a explicat Raluca Pârvu.
De asemenea, Florin Godean consideră că „un punct bun de început ar fi reducerea impozitării pe muncă. Lucrul acesta ar reduce presiunea costurilor pentru angajatori, ar duce la creșterea salariilor și ar încuraja românii să își caute un loc de muncă în țară. Cu o forță de muncă disponibilă și un cadru de impozitare mai relaxat, România ar compensa pentru lipsa infrastructurii de transport, care încă se lasă așteptată”. 

Exporturi în context pandemic
Peste 50% dintre respondenții la un sondaj realizat de INS, care în martie 2019 dețineau 62% din exporturile României, au spus că, în martie curent, exporturile lor s-au redus ca urmare a pandemiei.
32% dintre repondenți (șefi de companii) au estimat pentru martie 2020 o scădere de până la 25% a exporturilor, 12% o scădere între 25% și 50%, iar 7% au estimat o contracție a exporturilor cu peste 50%. Pentru 10% dintre repondenți exporturile au crescut, relevă sondajul.
Potrivit sursei citate, cauzele principale ale reducerii exporturilor au fost problemele cu transportul (22,4% dintre repondenți); reducerea capacității de producție (16,6%); interdicții temporare legale de export (16,5%); lipsa materiilor prime din import (14,1%) și anularea de contracte (9,1%).

Sursa foto: RAAL Bistrița