Cum a ajuns Mark Hilton să conducă în România afacerile brandurilor KFC, Pizza Hut și Taco Bell

A studiat management hotelier și de catering la Oxford Brookes (1983-1987) și și-a început pregătirea profesională încă din perioada vacanțelor de vară din studenție. A lucrat în hoteluri, baruri și restaurante, astfel că a descoperit de la o vârstă fragedă că acesta este domeniul care îi place. A fost repartizat în anul final al studiilor, de practică, la hotelul Sheraton din aeroportul Heathrow, o altă experiență despre care își amintește amuzat: „Îi cazam pe oameni după 11 noaptea, după toate întârzierile de avion”.

Teza sa de absolvire a vizat Teoria și Practica Achizițiilor, astfel că parcursul lui profesional a luat o turnură în această direcție, chiar dacă își imagina că după absolvire va începe să lucreze direct în sectorul ospitalității. I s-a oferit un post în cadrul Ford, într-un program de graduate training în departamentul de achiziții. „Oamenii care mă cunosc știu că nu mă prea pricep la motoare de mașini și tehnologie, dar m-am trezit într-un post în care cumpăram diverse piese pentru vehicule, în contextul în care Ford avea un program de training pentru absolvenți foarte cunoscut în Regatul Unit.” A lucrat acolo timp de câțiva ani și apoi, după ce a văzut o reclamă într-unul din ziarele locale, a aplicat pentru un loc de muncă în compania care deținea hotelurile Hilton. Astfel, parcursul său profesional a fost totuși influențat de grupul hotelier care poartă același nume cu el: s-a angajat în cadrul Ladbroke Group, compania care deține hotelurile Hilton. „Așadar, m-am găsit lucrând cu Hilton, cumpărând ce numim noi FF&E – Fixtures, Fittings & Equipments –, televizoarele, mobilier – totul, în afară de mâncare.”

Își amintește că la vremea aceea avea în jur de 20 de ani și în momentul în care se recomanda la recepția hotelurilor, solicitând o întâlnire cu directorul general, era imediat primit când reprezentanții hotelului îi auzeau numele. „Le spuneam că sunt dl Hilton și aveau tendința să creadă că sunt mult mai important decât eram de fapt”. În 1994, Mark Hilton a fost recrutat de PepsiCo pentru o funcție în divizia de achiziții a companiei. Datorită experienței sale anterioare, a devenit responsabil de achiziția echipamentelor pentru Pizza Hut și KFC în regiunea Europa, Africa și Orientul Mijlociu. „Mi-am petrecut o bună parte din timp călătorind în Europa și Orientul Mijlociu, vorbind cu reprezentanții afacerilor respective despre cât de multe cuptoare sau cartofi pentru prăjit vor să cumpere.”

A urmat apoi o perioadă de șase luni de muncă pentru un proiect în Asia axat pe punerea bazelor unui lanț de aprovizionare pe continentul asiatic. După ce proiectul s-a încheiat, i s-au oferit două posturi: primul, să conducă lanțul de aprovizionare pentru brandurile Yum! în Asia, iar al doilea, aceeași poziție în Polonia. După ce s-a consultat cu soția sa, a ales Polonia, și a deținut acest rol în 1997 și 1998. După ce businessul respectiv a fost vândut francizatului din Polonia, s-a mutat în Regatul Unit, unde a avut mai multe roluri regionale în cadrul Yum!, conducând diferite zone. Următorul pas a fost tot în regiune: în 1999, a devenit franchise executive director pentru Yum! Restaurants International, cu responsabilități la nivelul Europei Centrale și de Est; de altfel, în această perioadă a făcut și primele sale vizite în România. Cel mai recent rol în cadrul Yum!, holdingul care deține brandurile KFC și Pizza Hut, a fost de chief operating officer, din 2006, timp de patru ani înainte să plece spre România. „Conduceam un business de aproximativ 2 miliarde de dolari, în peste 27 de țări, cu branduri precum KFC, Pizza Hut, Taco Bell, dar și altele – Long John Silver, restaurant de fish & chips, de pildă.” În această poziție lucra cu francizații și avea rolul de a-i ajuta să crească afacerile.

„Pe parcursul carierei mele, am avut o educație corporate în business; lucram cu antreprenori din toată Europa – am fost norocos să am posibilitatea să înțeleg cum gândeau antreprenorii, cum își cresc afacerile, care sunt diferențele între lumea corporate și lumea antreprenorială. A fost o etapă educațională pentru mine să înțeleg diferențele între afaceri, ambii vor să facă businessurile să meargă mai departe, din perspective diferite.” A avut acest rol timp de patru ani, până în 2010, când a plecat pentru a pune bazele propriei firme de consultanță împreună cu un partener italian. Hilton explică numele companiei lui: în traducere, acesta înseamnă „semințe de rodie” și în mai multe culturi rodia este văzută ca un simbol al creșterii, prosperității și al învățatului, astfel că a fost naturală folosirea acestui nume – Kikkirossi – pentru numele companiei de consultanță. „Este fascinant ce pot face numele: îi determina pe oameni să aleagă Kikkirossi în detrimentul altor firme de consultanță.”

Între timp, avusese mai multe discuții cu Lucian Vlad, fondatorul și proprietarul businessului KFC și Pizza Hut pe piața românească. Îl cunoștea din 1998, de la prima vizită a sa în România, în perioada în care lucra încă în Polonia și avea responsabilități regionale. De altfel, una dintre primele sale vizite din acel rol regional le avusese în România, unde a fost puternic impresionat de o experiență de la restaurantul Pizza Hut de la Universitate din Capitală, unul dintre primele deschise în România și de care își aduce aminte și acum în detaliu. „Am fost servit de o chelneriță în mod fantastic: tot ce am vrut de la acea călătorie era să o pun într-o sticlă, să o iau înapoi în Polonia și să le spun angajaților de acolo că acesta înseamnă serviciu pentru clienți.” Chiar dacă businessul din Polonia mergea foarte bine și existau oameni foarte buni care lucrau în organizație, obișnuiau să cheltuiască mii de euro – sume imense pe vremea aceea – pe programele de training pentru angajați. De altfel, și această amintire a cântărit în luarea deciziei de a veni în România, alături de atitudinea persuasivă a lui Lucian Vlad, atunci când i-a propus să preia frâiele afacerii de aici. „Al doilea motiv a fost Lucian – el este un om foarte carismatic, care inspiră, este un privilegiu că l-am cunoscut și că am învățat atât de multe de la el”, descrie Hilton relația construită cu unul dintre acționarii Sphera Franchise Group.

A acceptat treptat noul rol – lucrând cu întreruperi pentru businessul din România – în decembrie 2010. Și-a luat angajamentul total față de acesta în septembrie 2011, când s-a alăturat, în calitate de CEO, societăților din România care operau francizele Pizza Hut și KFC, respectiv American Restaurants System și U.S. Food Network, poziție pe care o ocupă acum în cadrul Sphera Franchise Group. „Când am părăsit Yum!, credeam că o să mă concentrez pe propriul business și nu am anticipat că voi lucra pentru altcineva. Atunci când Lucian m-a abordat, gândul meu inițial a fost: în niciun caz, iar al doilea: ar putea fi cu adevărat interesant să stau de cealaltă parte a mesei, ca francizat, să vorbesc cu francizorul.

După 17 ani în care am lucrat pentru acesta, a devenit interesantă opțiunea de a prelua rolul francizatului.” Spune că o lecție importantă pe care a primit-o a fost să nu judece o carte după coperți: „Atunci când m-am alăturat acestui business în România, țara, ca majoritatea lumii, începea să iasă din recesiune; m-am alăturat acestui business gândindu-mă că vor exista probleme și percepția mea a fost greșită – businessul era într-o stare foarte bună – da, se lupta, dar fundația era solidă, aveau oameni excepționali, produse grozave, locurile construite erau unele dintre cele mai bune KFC și Pizza Hut din lume. Oamenii care lucrau în acestea nu trecuseră printr-o recesiune anterior și nu știau cum să o gestioneze; astfel, percepția mea era greșită – mi-am spus să nu mă arunc în decizii pripite, ci mi-am propus să învăț, să ascult.”