Cum a ajuns George Soros să fie inamicul public numărul unu în ochii mai multor lideri de stat

Are 88 de ani și își consumă ce zile i-au mai rămas din viață cu planuri pentru domolirea ascensiunii populismului în cea mai mare și cea mai influentă economie a lumii, Statele Unite. Cu alte cuvine, se ia la trântă, cu bani, idei și jocuri de putere, cu cel mai puternic lider al lumii, Donald Trump. Cu toate acestea, reușește să-și facă timp să se amestece în treburile interne ale unor țări mai mici, unele mai bogate, altele mai sărace, cum ar fi Ungaria, Polonia și România. Nu iartă nici Macedonia, o națiune măruntă, săracă, dar mândră, de la periferia Europei. Nu iartă nici Israelul, o superputere militară din Orientul Mijlociu, deși este evreu.

Când Goran Buldioski și cei 85 de colegi ai săi s-au mutat în noile lor birouri din Berlin, în Potsdamer Platz, în urmă cu câteva săptămâni, au răsuflat ușurați. „În Ungaria nu mai puteam lucra liber“, spune Buldioski, unul dintre cei doi directori europeni ai Fundației pentru o Societate Deschisă, condusă de miliardarul George Soros. „Situația de aici nu poate fi mai diferită.“ Motivul mutării? Chiar fondatorul Soros.

Investitorul a devenit un bau-bau tradițional în retorica extremiștilor de stânga și de dreapta, pentru antisemiți, pentru adepții teoriilor conspirației și pentru forțe politice puternice cum sunt Vladimir Putin și Donald Trump. Când un fan înflăcărat al lui Trump a trimis bombe unora din adversarii președintelui SUA, unul dintre destinatari a fost Soros. Și, desigur, nu trebuie omis Viktor Orban, primul-ministru maghiar, care l-a declarat pe Soros criminal și a etichetat fundația acestuia ilegală.

Miliardarul, spune Orban, a căutat să desființeze frontierele națiunii și să inunde țara cu imigranți musulmani. Mass-media maghiare i s-a alăturat, susținând conspirațiile politicienilor de la guvernare și acuzând fundația liberală a lui Soros, care are ca scop declarat promovarea democrației, a drepturile omului și a libertății de exprimare. E de la sine înțeles că mass-media din Ungaria este controlată în cea mai mare parte de oameni fideli partidului de guvernare.

Pentru Orban, Soros a devenit pur și simplu prea influent. Până în prezent, Soros a transferat 32 de miliarde de dolari (28 de miliarde de euro) organizației umbrelă a fundației sale. Vorbim de echivalentul a aproape un sfert din PIB-ul Ungariei. Scopurile lui Soros îl înfurie pe Orban. În timp ce ceilalți superbogați ai lumii, cum ar fi Bill Gates, luptă împotriva malariei, cancerului sau foamei cu fundațiile lor, Soros vrea să transforme societatea – inclusiv pe cea a Ungariei, asupra căreia premierul maghiar caută să obțină cât mai mult control.

Soros și povestea acestuia nu sunt fără contradicții. Maestrul speculației care a pus lira sterlină în genunchi în 1992 poate să considere politica și societatea drept bunuri de capital. Atunci când spune că vede UE „într-o criză existențială“ sau atunci când solicită crearea de euroobligațiuni pentru a rezolva criza datoriilor, nu este destul de clar dacă el vorbește ca filantrop sau ca un speculator de pe piața de capital care a plasat un pariu. De la sediul lor din capitala Germaniei, echipa lui Buldioski gestionează o parte din bugetul anual al fundației de 1 miliard de dolari.
Printre numeroasele sale cauze, ajutorul pentru proiecte în Ungaria este acum coordonat de la Berlin, iar plățile făcute până în prezent – 3,5 milioane de euro – urmează să fie majorate. Pe Buldioski nu-l deranjează să vorbească despre banii lui Soros – este obișnuit să o facă și este recunoscător pentru finanțare – dar vrea să sublinieze că nu lucrează pentru Soros omul, nu-l știe pe niciunul din managerii fondului lui Soros sau că fundația ar fi mai mult decât fondatorul ei.

Însă acum adversarii lui Soros se adună și în Germania. Donațiile miliardarului sunt încercări de a influența opinia publică, spune Petr Bystron, purtătorul de cuvânt al formațiunii de extremă dreaptă Alternative für Deutschland, sau, mai simplu, partidul AfD. Bystron arată, ca exemplu, o nouă asociație media germană, Neue Deutsche Medienmacher.

NDM, care pledează pentru o mai mare diversitate în mass-media și pregătește jurnaliștii care ar putea fi expuși riscului unor atacuri xenofobe, a primit anul trecut 88.000 de euro de la fundația Soros și are sprijinul guvernului german. NDM a descris AfD ca fiind „un partid radical de dreapta“ cu „ideologie etnică“. Bystron acuză grupul de calomnie și guvernul federal de sponsorizarea acelei calomnii cu banii contribuabililor.

Konstantina Vassiliou-Enz, directorul general al NDM, respinge acuzațiile lui Bystron ca fiind pură fantezie; Fundația Soros nu lucrează împotriva AfD, ci „pentru constituție“. În timp ce finanțarea lui Soros este „valoroasă“ pentru NDM, Vassiliou-Enz insistă că „fundația nu interferează cu munca noastră“. Și ea observă că animozitatea față de Soros și fundația acestuia a crescut în Germania.

Internetul mustește de tirade de dreapta, antisemite, împotriva lui Soros. „Umvolkung în Europa: Merkel lucrează pentru evreul Soros?“, întreabă un blog extremist. (Umvolkung a fost inițial un termen nazist pentru asimilarea germanilor, astfel încât aceștia să-și uite limba și originea.)

Bystron de la AfD se distanțează de astfel de atacuri antisemite, insistând că l-ar critica pe Soros indiferent dacă acesta ar fi creștin german, budist chinez sau mormon american. „George Soros merge prea departe cu ideologia sa de granițe deschise“, spune el. „Orice țară are nevoie de granițe.“

Aceasta este probabil cea mai frecventă acuzație împotriva lui Soros: că fundația lui impune abolirea statelor-națiune. Buldioski susține că organizația își canalizează eforturile spre o „societate deschisă“ cu „granițe, lege și ordine“, dar în care „nimeni nu deține monopolul asupra adevărului“.

Buldioski dorește acum să dezbată această problemă cu AfD, spunând că este necesară deschiderea unei linii de discuții cu partidul. „Însă este, de asemenea, necesar să-i identificăm pe cei care se infiltrează în democrație și încearcă să o transforme într-un stat autoritar“, a adaugat el. „Asta este ceea ce am văzut în Ungaria.“

Unele dintre problemele fundației au călătorit, ca niște pasageri, de la Budapesta la Berlin. Buldioski și colegii săi nu sunt dezamăgiți. O hartă a orașului în biroul din Potsdamer Platz are un marcaj verde cu locația noului birou pe care scrie „Suntem aici“. Și asta e mai mult decât o localizare utilă. Ar putea fi și o declarație de intenție.

Tot în Handelsblatt, Andreas Kluth, corespondent timp de 20 de ani pentru The Economist, explică „De ce trebuie să-l apărăm pe Soros”: „George Soros a devenit canarul din mina de cărbune pentru libertățile noastre puse în pericol. Dacă nu-l apărăm acum, data viitoare noi vom fi țintele pericolului”. Kluth identifică pericolul cu politicieni ca Viktor Orban. Ziaristul face o analiză a urii față de Soros. Acum, scrie el, să numărăm felurile în care haterii îl urăsc și să arătăm originile urii lor. Soros este un evreu, un capitalist bogat și un cosmopolit „globalist“ care locuiește în centrele financiare ale lumii. Povestea lui Soros se încadrează într-o narațiune mai mare. Este una asemenea celei a filmului „Die Rothschilds“, un film de propagandă nazist din 1940. În el, un finanțator evreu din Frankfurt – lacom, profitor și amoral – își folosește rețelele din Londra, Paris și din alte părți ale lumii pentru a profita de suferințele neevreilor Europei în timpul războaielor napoleoniene.
Perfidia lui Orban este că nu trebuie să-și facă antisemitismul explicit. Este suficient să pună, așa cum a făcut premierul maghiar, fața lui Soros pe postere de campanie cu titlul „Să nu-l lăsăm să râdă la urmă“. Posterele ar fi putut, de asemenea, să citeze „Protocoalele bătrânilor din Sion“, o știre falsă care a dat naștere în 1903 mitului conspirației mondiale a evreilor. În schimb, propaganda doar a furnizat un stimul publicului vizat. Și audiența se supune.

Este un semn al timpurilor noastre că Soros este într-un fel de retragere, scrie Kluth. Recent, și-a mutat universitatea de la Budapesta la Viena, iar fundația sa de la Budapesta la Berlin. Când auzi calomniile împotriva lui Soros, ar trebui să te gândești la Alfred Dreyfus, ofițerul francez de artilerie care a fost condamnat în mod greșit de spionaj în 1894 pentru că era evreu. Când citiți despre o bombă trimisă la adresa lui Soros din New York, ar trebui să vă amintiți de Walter Rathenau, un ministru evreu de externe al Germaniei care a fost asasinat de naționaliștii de dreapta în 1922.

După unele estimări, campania guvernamentală anti-Soros din Ungaria a costat 100 de milioane de euro. Potrivit presei maghiare, cei mai mari beneficiari ai cheltuielilor guvernului pentru publicitate au fost aceleași trei companii, toate deținute de oameni apropiați de guvern: Gyula Balásy, un favorit al executivului de ceva timp; Tibor Kuna, un prieten al ministrului de externe Péter Szijjártó, și Csaba Csetényi, un vecin al șefului cabinetului Antal Rogán. Campania anti-Soros a avut scopuri electorale, ocupând, după cum a remarcat The Washington Post, un rol principal anul acesta pe scena electorală. Pe această scenă, Orban și-a luat rolul de cavaler al Europei creștine care luptă cu invazia musulmană. Soros și Orban au devenit, astfel, cei mai cunoscuți unguri în viață. Ironia este că Soros a finanțat o bursă pentru ca tânărul Orban să studieze la Oxford și ulterior l-a ajutat pe ambițiosul viitor politician să lanseze Fidesz, actualul partid de guvernământ, dar care a început ca o mișcare studențească liberală.

În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, liderul partidului de guvernământ, Jaroslaw Kaczynski, l-a acuzat pe Soros că vrea să creeze „societăți fără identitate”. Krystyna Pawlowicz, un parlamentar din formațiunea lui Kaczynski, a spus despre Soros, la un post de radio catolic, că este „cea mai periculoasă persoană din lume”. A mai spus că fundațiile fostului investitor „finanțează activități anticreștine și antinaționale”.

Pe celălalt mal al Atlanticului, site-ul de știri extremist de dreapta Breitbart, al cărui fondator, Steve Bannon, este fost bancher de investiții și fost consilier de-ai lui Trump, publică aproape zilnic povești anti-Soros. Acesta este un bau-bau pentru conservatorii americani (republicani) de când a cheltuit 27 de milioane de dolari pentru a susține opoziția față de președintele George W. Bush în alegerile din 2004. Mai nou, republicanii l-au acuzat pe Soros că s-a amestecat în politica internă a Macedoniei, unde un scandal cu abuz de putere și înregistrări ilegale l-a forțat pe premierul Nikola Gruevski să demisioneze. Acesta și-a găsit refugiu în… Ungaria lui Orban.

Tot în SUA, o petiție semnată de 60.000 de persoane a cerut arestarea lui Soros pentru că „stă în calea planurilor de face America măreață din nou”. Fostul investitor este acuzat, de asemenea, că a plătit protestatari în demonstrațiile contra numirii, de către republicani, a judecătorului Brett M. Kavanaugh la Curtea Supremă. Kavanaugh este implicat într-un scandal de hărțuire sexuală.