Cu trenul, prin vara bavareză

Cu multiple companii private de transport și cu peisaje de poveste la tot pasul, călătoritul cu trenul în Bavaria poate deveni o experiență în sine – o traducere ad litteram a popularului citat „Bucură-te de călătorie, nu de destinație”. Nici destinațiile nu sunt însă mai prejos. Luând ca punct de plecare Münchenul, capitala bavareză, există o mulțime de locuri în care să vă petreceți timpul, ideale pentru o excursie de o zi sau de weekend.

Trenul suburban este varianta de preferat când vine vorba de călătorii în jurul Munchenului (înspre lacurile Starnberg sau Amersee de exemplu, aflate la aproximativ o oră distanță de centrul orașului). 

Dacă doriți să faceți excursii mai lungi pentru a descoperi Bavaria, este recomandat să cumpărați un bilet valabil pentru o zi, în toată regiunea, pentru toate mijloacele de transport: trenuri regionale (în care nu sunt incluse însă trenurile rapide), metrouri, tramvaie, autobuze. Acest bilet, denumit Bayern Ticket, poate fi cumpărat de la automatele prezente în orice stație de metrou sau de la gară și costă 25 de euro pentru o persoană. Acesta poate fi achiziționat însă și în variante pentru grupuri. Spre exemplu, pentru un grup de cinci persoane, prețul este de 53 de euro. Cu acest bilet puteți ajunge și în orașul Salzburg din Austria, aflat la 140 km distanță față de Munchen. 

La aproximativ o oră sud-vest de München, imediat ce am coborât din tren, am descoperit o faleză cu nisip, șezlonguri, monitoare pe care erau dublate valurile lacului imens de lângă, imaginea îndepărtată a Alpilor la orizont. Imaginea descrie districtul rural Starnberg, unul dintre cele mai bogate nu doar din Bavaria, ci din întreaga Germanie: acesta este locul cu cea mai mare putere de cumpărare din țară: 33.102 euro pe persoană, cu 44% mai mult decât media națională. 

Cel mai bine se vede acest lucru în vilele de dimensiunea unor castele, înconjurate de adevărate fortărețe, alcătuite atât din pădurea naturală de stejari, cât și din zidurile imense. Le veți putea admira pe toate mergând printr-un traseu în pădure, în jurul lacului întins pe 20 de kilometri – la pas sau pe bicicletă. Mai mulți oameni de afaceri cunoscuți locuiesc la Starnberg – printre care mai mulți membri ai familiei Siemens, de pildă. Mergând mai în urmă în istorie, am aflat că lacul ascunde și o serie de povești mai puțin fericite: regele Ludwig al II-lea al Bavariei s-a înecat în mod misterios aici. 

Drumețiile pe multiplele rute special amenajate, plimbarea cu bicicleta sau cu barca (oricine poate închiria o barcă cu motor pe care să o conducă singur) nu trebuie ratate. Cel mai bun mod de a încheia o zi de primăvară: pe șezlongurile de lângă lac, ascultând valurile și muzica de la terasa aflată lângă gară. Destinația se află în inima regiunii cunoscute drept Țara celor Cinci Lacuri (celelalte sunt Ammersee, Wörthsee, Pilsensee și Wesslinger See). 

Acestea nu sunt însă toate „see”-urile (lacuri, în limba germană) din Bavaria. Un alt exemplu de oraș unde se pot practica drumeții este Schliersee, aflat pe țărmul nord-estic al lacului cu același nume, la o distanță de circa 2 ore de mers cu trenul. Chiar dacă lacul de aici este mai mic (are circa 2,2 kilometri lungime), imaginea Alpilor este mai aproape. Stațiunea este vizitată mai ales iarna, dar locul este renumit și pentru drumețiile montane care se pot organiza aici pe timp de vară. 

Există însă opțiuni și pentru cei care preferă activitățile mai relaxante: printre punctele de interes de aici se numără biserica Sfântul Sixtus, cunoscută drept o bijuterie arhitecturală, în stil baroc, care include fresce pictate de artistul german Johann Baptist Zimmerman, dar și tablouri ale pictorului gotic Jan Pollack. Teatrul Fermierilor din Schliersee (înființat în 1892) este teatrul cel mai vechi de acest tip. Muzeul Schliersee (construit în jurul anilor 1500) oferă aspecte referitoare la viața și munca în ultimii 500 de ani într-una dintre cele mai vechi case din sat. Iar cei care își doresc exclusiv o vacanță de relaxare au la dispoziție mai multe complexuri turistice tip spa – unul dintre ele oferind chiar o priveliște asupra lacului. 

Mirosul de wurst la grătar și câteva note portugheze cântate la chitară, chiar lângă podul peste Dunăre, au fost primele aspecte de care am dat în Regensburg, un oraș aflat în sud-estul Germaniei, la confluența dintre Dunăre și râurile Naab și Regen. Orașul este situat în cel mai nordic punct al Dunării și este al patrulea cel mai mare oraș din Bavaria, după München, Nürnberg și Augsburg.

Mirosul care te lovește imediat ce cobori din tren vine de la Wurstkuchl, cel mai vechi restaurant de wurst din lume; pe ușa bucătăriei de dimensiuni reduse, vizitatorii pot vedea cum este gătită mâncarea specific bavareză pe cuptoarele și grătarele aflate la interior. Wurstul, sauerkratul (varza folosită de ei cel mai des ca garnitură) și berea pot fi savurate pe băncile din lemn, chiar pe malul Dunării.

Mergând spre interiorul orașului, am descoperit că acesta are mai degrabă un aer latin – dacă ne uităm la străzile înguste, pietruite, ascultăm muzica muzicienilor ambulanți și ne oprim la gelateriile italiene răspândite aici. 

Centrul vechi al orașului, cu biserici și case aristocrate din secolele XIII și XIV, fac parte din patrimoniul UNESCO. Din rândul cele mai cunoscute clădiri de aici se numără Domul – un exemplu al goticului pur german, principala operă specifică arhitecturii gotice din Bavaria. Interiorul include numeroase monumente – inclusiv una dintre operele de artă ale lui Peter Vischer. Adler-Apotheke, află în apropierea catedralei, a fost deschisă în 1610 – chiar și azi vizitatorii pot admira spițeria antică. 

În apropierea Regensburgului se află două clădiri alese ca monumente naționale dedicate patriotismului și măreției de Ludwig I din Bavaria: Walhalla și Befreiungshalle; am văzut-o pe prima, descrisă drept cea mai impresionantă. Aflată la 10 kilometri est, este un fel de Atena în mijlocul Bavariei – cu cântăreți, persoane înșirate pe scări sau relaxându-se pe iarbă în apropierea templului – care chiar aduce a templu al păcii. În interior, sunt expuse busturi ale personalităților germane. 

La Eibsee am ajuns după ce am citit că este „cel mai fotogenic lac din Bavaria”. Este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase lacuri din regiune – mai ales că în luciul acestuia se reflectă cel mai înalt munte german – Zugspitze (cu o înălțime de 2.962 metri, parte din munții Wetterstein). Cea mai apropiată gară este Grainau – iar de aici există un autobuz care circulă înspre Eibsee și care ajunge acolo în aproximativ o jumătate de oră. Lacul Eibsee, de culoarea turcoazului mediteranean, oferă un adevărat paradis pentru iubitorii de natură, precum și un loc foarte liniștit pentru relaxare. Eu m-am limitat la înot și un picnic lângă acesta, însă există mai multe variante pentru cei dornici de activități în aer liber: un traseu de bicicletă de circa 7 km și care poate fi făcut în 1 oră și 40 de minute, trasee pentru drumeții în pădurea de lângă lac, precum și un restaurant unde se gătește pește în aer liber și alte specialități bavareze.

Eu am văzut aceste destinații în ocazii diferite – într-un sejur mai lung le veți putea vizita pe îndelete pe toate – adăugând, evident, și obiective mai des analizate în ghidurile turistice, precum castelul Neufschwenstein, memorialul lagărului de concentrare de la Dachau, castelul Nymphemburg și pădurea care îl înconjoară din München, microberăriile sau orașul lui Mozart – Salzburg – și lista poate continua, toate fiind accesibile cu transportul public. Și, chiar dacă se spune că trenurile germane nu întârzie niciodată, o vorbă între germani spune că „1 din 3 trenuri” va întârzia întotdeauna. Nu vă alarmați însă, întârzierile nu depășesc 2 minute, de cele mai multe ori.