Cu pragmatismul în ADN

A lucrat timp de 11 ani în consultanță financiară, în Big 4, înainte de a ajunge unde este acum, la TeraPlast, cel mai mare producător român de materiale de construcții, cu afaceri de peste un miliard de lei. Viața a purtat-o pe făgașul promovărilor rapide în primii ani de carieră și așa a ajuns manager la doar patru ani de la terminarea facultății. Apoi, evoluția a fost în pași mai mici. Dar nu mai puțin importanți pentru Ioana Birta, CFO-ul de la TeraPlast.

Am crescut în satul bunicilor până am mers la școală. Era un univers mic, cu perspective mici. Ca orice copil am trecut prin diverse faze legate de alegerea unei meserii, sub influență externă. Din acele vremuri nu port cu mine acele alegeri, ci nostalgia mediului”, își amintește Ioana Birta.

Astăzi, ocupă o poziție care vine la pachet cu multe responsabilități și pune umărul la schimbarea unei paradigme: în trecut, imaginea directorului financiar suferea de stereotipul omului cu bilanțurile contabile, al cifrelor, al balanței cu active și pasive. Astăzi, directorul financiar este perceput mai degrabă ca un coechipier strategic al CEO-ului, crede ea. „Ca fiecare om, am o rutină, particulară și profesională. Încerc să nu pierd timp, pentru a mă ocupa de lucrurile pe care le apreciez cel mai mult. Și din această perspectivă nu ducem lipsă de preocupări. Fac parte dintr-un grup dinamic, în continuă transformare, avem constant proiecte noi. Dezvoltarea aduce mereu noutate și din această perspectivă sunt implicată în inițiativele grupului.”

Grupul TeraPlast, care cuprinde mai multe companii pe lângă firma-mamă TeraPlast SA, a depășit un miliard de lei cifră de afaceri în 2020. În ultimul an, a semnat preluarea producătorului de ambalaje din plastic Somplast și a liniei de producție de folii din polietilenă ale Brikston Construction Solutions din Sighișoara, după ce, în vara lui 2020, anunțase vânzarea diviziei de produse din oțel către Kingspan Group. Un grup dinamic, listat la Bursă și cu motoarele creșterii puse în funcțiune, TeraPlast nu este un loc de muncă unde rutina să ducă la plictiseală vreodată.

„Acum pregătim procesele pentru unitatea de folii biodegradabile care va porni producția în trimestrul patru (din 2021 – n. red.). Integrăm Somplast în cadrul grupului, ceea ce presupune mai multe etape.”

Ioana Birta lucrează la mai multe proiecte simultan și se simte în largul ei atunci când este implicată în inițiative noi și productive. Limita? Este doar timpul. Uneori are senzația că orele unei zile nu ajung, dar cumva reușește să le facă suficiente. Ba chiar, seara, după serviciu, face loc și pentru o sesiune de alergare, pentru că o relaxează. Este genul de om care preferă să fie doar cu gândurile sale, dar experiența de viață și cea profesională au învățat-o că munca de echipă are valorile ei. „Fundamental sunt introvertită, orientată către obiective și, prin natura meseriei, către abstractul cifrelor. Am învățat în timp, însă, că munca alături de oameni cu personalități diferite, cu priorități diferite, aduce beneficii semnificative muncii colective și asta mă determină să îmi îmbunătățesc constant capacitatea de acceptare și adaptare.”

Este, de altfel, este cea mai prețioasă lecție învățată din cariera de până acum, cea care a rămas cu ea și care i-a marcat parcursul: lecția că reușitele sunt în proporție de 80% determinate de personalitate.

„Mi-am dat seama că, pentru a face treabă bună, sunt cel puțin la fel de importante abilitățile sociale, experiența, inventivitatea, calitățile de bun negociator. Mi le îmbunătățesc constant, fără a pierde însă baza competențelor tehnice, pe care vreau să le mențin la un nivel ridicat.”

Tocmai pentru că gândirea ei se construiește în termeni tehnici, activitățile care o atrag cel mai mult sunt din aceeași gamă. Designul de procese i se pare una dintre cele mai interesante și distractive sarcini. Și tot pentru că este un spirit orientat spre identificarea și rezolvarea problemelor, dacă și-ar face bagajele pentru o călătorie pe o insulă pustie, ar pune în ele cărțile de CFA, apă și unelte cu ajutorul cărora să-și construiască un adăpost și să pescuiască.

Pentru Ioana Birta, jobul ideal ar trebui să fie ca o oglindă, una în care să-ți vezi trăsăturile de caracter. Dorința de implicare în toate proiectele noi, mai ales în cele care o scot din zona de confort, este unul dintre atributele pe care le reflectă oglinda ei. Ritmul alert de lucru i se potrivește mănușă, chiar dacă, la fel ca pe oricine, oboseala o ajunge din urmă câteodată. Compensează cu satisfacții însă.

„Caut să-mi îmbunătățesc abilitățile de relaționare. Uneori îmi lipsește interacțiunea cu clienții – e ceva ce făceam frecvent din poziția de consultant financiar.”

Deși admiră fără rezerve originalitatea și curajul antreprenorial, este obișnuită mai degrabă cu conformismul organizațional, așa că este de părere că o doză de conservatorism peste inovație formează combinația ideală. Și dacă ar fi să nu mai aibă jobul actual, ar tenta-o să exploreze domeniile de investment banking sau private equity, care au o aură de segment de elită pentru profesioniștii din domeniul financiar. Iar dacă ar fi să schimbe cu totul macazul și să o ia pe un alt drum…

„… cred că m-aș îndrepta către zona IT, de programare software. În liceu cel mai mult îmi plăcea matematica. Îmi folosește și acum pentru că
mi-am dezvoltat gândirea logică în acea perioadă și mi-a format spiritul analitic.”

Cu gândul la tinerii aflați astăzi la început de drum în carieră, Ioana Birta i-ar sfătui să îndrăznească și să nu se teamă de un eventual eșec.

„Au marele lux de a fi la început, iar presiunea nu este atât de mare. Cred că majoritatea tinerilor aflați la începutul carierei se cunosc bine, sunt conștienți de abilitățile, preferințele și așteptările lor. Și au vitalitatea începutului. Din perspectiva asta, avem ce învăța de la ei. Pot da dovadă de capacitate de muncă ieșită din comun, de perseverență și de adaptabilitate. Sunt calități pentru care fiecare dintre noi ar trebui să luptăm.”

Ea, de pildă, a luptat și și-a compus cariera din mici și mari experiențe în care munca, perseverența și adaptabilitatea au contat mult pentru a o aduce unde este acum. Și totuși, legătura cu rădăcinile dinaintea oricărei fărâme de carieră nu a fost complet ruptă. „Câteva zile pe an, lucrez și acum în grădină, în special în grădina de flori pe care mi-o amintesc cu drag și de care mă ocup, în măsura posibilităților, de când eram copil.”