Cu malpraxisul în instanță - procesele din cauze medicale devin un fenomen
„Sunt foarte mulți pacienți care, chiar dacă au dreptate sau nu, se duc în instanță pentru a se judeca cu medicii. A devenit deja un fenomen’‘, spune avocatul Raluca Simion, unul dintre puținii specializați în malpraxis. Piața asigurărilor de acest fel se situează la câteva milioane de euro pe an, însă cei care înțeleg cum funcționează sunt foarte greu de întâlnit.
“În ultima vreme fiecare medic ajunge să aibă chiar mai multe evenimente de acest fel pe an” spune Raluca Simion, membru al Asociației Internaționale de Drept Penal, văzând ca explicație faptul că pacientul devine tot mai bine informat în ce privește drepturile sale și sesizează tot mai des cazurile de malpraxis. După ce a finalizat studiile în drept, Raluca Simion și-a făcut doctoratul în medicină legală pe tema malpraxisului, o zonă cât se poate de neacoperită de practicienii în drept. Ea observă că unele plângeri se adresează doar Colegiului Medicilor – “mai ales din cauza costurilor impuse de instanță, avocat, documente, expertize”, în timp ce altele ajung direct la judecător.
EXISTĂ MULT MAI MULTE PROCESE PE ROL”, spune și Eduard Simionescu, director general al GrECo JLT, broker și consultant în asigurări. Calitatea serviciilor medicale în sectorul de stat nu a ținut pasul cu evoluția culturii populației, iar cazurile din presă au făcut ca oamenii să fie mai informați, potrivit executivului. “Medicul nu conștientizează că ar putea să-și vândă casa și mașina în situația în care greșește, iar tendința de a deveni mai atenți nu este tocmai abruptă”, explică Simionescu, cu mențiunea că mulți încă văd o astfel de poliță drept o simplă formalitate – “câtă vreme poți să cumperi o simplă hârtie cu 50 de euro, de ce să plătești 500 de euro pe ea?”. Până a ajunge în instanță se parcurge etapa de Parchet pentru că, dacă s-ar apela la calea civilă, ar însemna ca pacientul să plătească o pondere din cuantumul despăgubirilor cerute drept taxă de timbru. Pe calea penală, nu se plătește această taxă, iar medicul devine brusc mai expus, dat fiind că e o modalitate de a-i arăta că pacientul este dispus să meargă mai departe, de a-l speria și de a-l determina să discute. “Indiferent cât de mici Dumnezei se cred medicii, în situația în care sunt chemați la Parchet să dea declarații se schimbă total.” Infracțiunea cel mai des incriminată este cea de vătămare corporală, care se sancționează cu amendă penală sau chiar închisoare. Cei mai expuși sunt cei care activează în specialități precum obstetrică-ginecologie, pediatrie, neonatologie, chirurgie sau ATI. Raluca Simion explică faptul că de cele mai multe ori medicul are câștig de cauză, dar nu mereu pentru că ar avea dreptate. Avocatul susține că instanțele nu aveau până de curând experiență, probele nu erau administrate corect, expertizele nu se făceau corect și la timp și, de aceea, medicii găseau mai ușor portița prin care să fie declarați nevinovați.
“Eu pierd ceva timp până înțelege procurorul sau instanța despre ce este vorba”, spune Simion, completând că argumentele clare de natură juridică reușesc totuși să îi lămurească. Cea mai dură pedeapsă pe care a întâlnit-o este condamnarea la doi ani de închisoare cu suspendare și obligația de a plăti o despăgubire de jumătate de milion de euro, ca soluție a unui proces pe latură civilă. Alături de medic, suma respectivă este achitată și de unitatea spitalicească în care profesează, întrucât are obligația de a răspunde solidar cu cel care a greșit.”E ca la mașini, un RCA și un CASCO”, descrie Raluca Simion situația asigurărilor malpraxis, unde cei mai mulți aleg soluția mai ieftină a RCA-ului. Pentru a profesa, fiecare medic sau avocat trebuie să plătească polița obligatorie de asigurare. Suma acoperită de asigurător la o poliță minimă ajunge la ordinul zecilor de mii de euro, însă crește considerabil dacă medicul alege să plătească mai mult.
PÂNĂ DE CURÂND, ASIGURĂTORII NU OFEREAU ȘI DAUNE MORALE ÎN POLIȚA OBLIGATORIE, însă în cazul unui proces cu un medic, sunt mai greu de demonstrat costurile cauzate de eveniment, dar mai ușor suferințele de ordin moral. “Asigurătorul ar urma să încerce o primă înțelegere cu pacientul și plata unor sume în momentul în care e clară vinovăția medicului”, explică avocatul, cu trimitere la modificările din noua lege a sănătații care ar urma să oblige părțile să ajungă la o soluție comună înainte de a înainta cazul în justiție. Până în prezent, asigurătorii nu plăteau polițele pentru că nu aveau garanția că s-a greșit, iar decizia finală a instanței de judecată poate dura ani buni. Colegiul Medicilor are un rol pur facultativ, sancțiunile impuse de instituție nefiind considerate mai importante decât decizia ca urmare a unui proces – de regulă Colegiul acordă mustrări sau sancțiuni administrative.
“Cred că sunt inconștienți. Cei care încheie o poliță facultativă, care asigură despăgubiri mai mari, sunt sub zece la sută. Restul sunt naivi”, explică avocatul, arătând că diferența de la o sută, cea obligatorie, la mai bine de cinci sute de euro, cea facultativă, deși mare, poate să-i asigure în fiecare zi într-o meserie extrem de expusă riscului de a greși. Faptul că nu există un precedent juridic cu pedeapsă de executare îi face pe medici să ignore aceste riscuri.
SUTE DE PROCESE SE AFLĂ PE ROLUL INSTANȚELOR DE JUDECATĂ PENTRU CAZURI DE MALPRAXIS, iar durata până la soluția finală poate dura chiar și cinci ani. Noua lege a sănătății va aduce modificări menite să introducă plata unor sume agreate în comun de medic, asigurător și pacient, nu atât de mari ca acelea acordate de instanță, dar obținute mult mai rapid. Totodată se va introduce și medierea, pentru a se încerca să se ajungă la o înțelegere și a se evita pe cât posibil procesele. “Există medici în Vest care plătesc polițe chiar și de zece mii de euro pe an. Nu o să ajungem acolo prea curând, dar trebuie să înțelegem rolul social al acestor asigurări, la fel cum l-am acceptat pe cel al asigurărilor auto obligatorii”, conchide Eduard Simionescu.