Cu cea mai dificilă iarnă la orizont, România are doar 40% din depozitele de înmagazinare pline. Polonia este aproape de 100%. „Ajungem și noi la un grad de 80% în noiembrie“

♦ România, al doilea cel mai mare producător de gaze din UE, are o capacitate de înmagazinare subterană de circa 3 miliarde de metri cubi, de două ori mai mică decât Ungaria, stat lipsit de resurse ♦ Cu una dintre cele mai dificile ierni la orizont, umplerea din timp a depozitelor subterane reprezintă o plasă de siguranță în contextul războiului din Ucraina.

„Vom înmagazina mai multe gaze anul acesta. Suntem prudenți“, dă asigurări Volker Raffel, CEO al E.ON România, un business axat pe furnizarea și distribuția de energie și gaze naturale de circa 1,4 miliarde de euro. „Problema reală legată de prețul gazului a fost faptul că Rusia nu livra. Toată problema legată de preț a fost creată de Rusia. România are însă o poziție foarte bună în acest context pentru că sunt șanse pentru creșterea producției interne de gaze, dar pentru regiune va urma o iarnă grea“, a mai precizat acesta.

„Volatilitatea prețurilor va rămâne o constantă. Astfel, rolul înmagazinării de gaz natural va fi din ce în ce mai important, pentru că ne va permite să avem o altă abordare în ceea ce privește volumele și prețurile de pe piața de energie. Pe termen scurt, aceasta este principala preocupare pentru iarna 2022-2023: aceea de a asigura aprovizionarea cu cantitățile necesare de gaz natural pentru clienții noștri“, a subliniat și Eric Stab, președinte și CEO al ENGIE România, cea mai mare companie locală de distribuție a gazului natural.

De altfel, la nivelul UE, s-a stabilit ca până la 1 octombrie, gradul mediu de umplere a depozitelor de înmagazinare să fie de 80%. În acest moment, tot la nivelul UE, gradul de umplere este de aproape 58%, arată datele publicate de Gas Infrastructure Europe.

România este sub această medie, având acum un grad de umplere de circa 42%, dar autoritățile dau asigurări că nu vor fi probleme de alimentare în iarna aceasta. Astfel, planul României este ca până la 1 august gradul de umplere a depozitelor de înmagazinare să fie de 46%, la 1 septembrie acesta să ajungă la 57%, în octombrie să fie de 66%, deci sub ținta stabilită la nivelul UE, pentru ca abia în noiembrie să ajungă și România la un grad de umplere de 80%.

Față de România sunt însă multe state cu o abordare ceva mai prudentă. Polonia, de exemplu, a ajuns deja la un grad de umplere de 97%, Spania este la 72%,  în timp ce Portugalia este deja cu depozitele pline. Această goană după umplerea depozitelor subterane de înmagazinare vine în contextul în care se preconizează o  iarnă extrem de dificilă din cauza războiului din Ucraina, anul trecut gradul istoric de mic de umplere a capacităților de stocare fiind unul dintre factorii care au contribuit la prețurile de neimaginat la gazele naturale.

Ca dimensiune, România are o capacitate de înmagazinare subterană a gazelor de 3 miliarde de metri cubi și deși au existat mai multe planuri pentru mărirea acesteia, investițiile nu s-au concretizat. Ungaria, spre exemplu, o țară lipsită de resurse, are o capacitate dublă de înmagazinare, în timp ce Austria, devenită hub de tranzacționare a gazului la nivel european, lipsită de asemenea de resurse, are o capacitate de stocare de 9 mld. metri cubi.

Anul trecut, importurile de gaz ale României, în proporție de peste 80% din Rusia, au fost de 3,7 miliarde de metri cubi, o creștere în volume de aproape 70%, după cum arată calculele ZF făcute pe baza datelor Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Mai departe, consumul intern de gaze a crescut cu circa 2%, până la 12,2 miliarde de metri cubi, producția scăzând la 8,6 miliarde de metri cubi, un minim istoric raportat de România. Problema este că ascensiunea făcută de importuri s-a suprapus peste scumpirea istorică a gazului. Concluzia? Factura României pentru gazul importat a ajuns la peste 1 miliard de dolari, aproape triplu față de nivelul din 2020 când s-a achitat un preț de 365 de milioane de dolari, potrivit calculelor ZF.

Ca dimensiune, România are o capacitate de înmagazinare subterană a gazelor de 3 miliarde de metri cubi și deși au existat mai multe planuri pentru mărirea acesteia, investițiile nu s-au concretizat. Ungaria, spre exemplu, o țară lipsită de resurse, are o capacitate dublă de înmagazinare, în timp ce Austria, devenită hub de tranzacționare a gazului la nivel european, lipsită de asemenea de resurse, are o capacitate de stocare de 9 mld. metri cubi.