Cu ce pensie ieșim la pensie?

Același lucru l-au spus și părinții sau bunicii noștri, același lucru l-am spus și noi când ne-am angajat, la începutul anilor ’90. Părinților noștri li s-a topit pensia prin inflație, instrumentul folosit de România, de Banca Națională pentru a ține în viață statul, administrația, economia.

Inflația, salariile sub inflație, pensiile sub inflație au fost prețul plătit sub acest model de supraviețuire.

Generația părinților noștri s-a trezit la pensie fără bani, cu un nivel al costurilor zilnice în creștere și fără posibilitatea unui job suplimentar.

Pe baza acestei experiențe, noi sau cei care intră pe piața muncii acum trebuie să ne gândim cum vom arăta peste 25-30-40 de ani, pe câți bani ne vom baza atunci când piața muncii ne va da reject.

Indiferent cât de buni profesional sunteți, la un moment dat vârsta este un indicator mai puternic în fața unui angajator.
Pe piață au început să apară modele pentru pensia suplimentară, pensii private, care fac simulări pentru viitor. De asemenea, sunt fonduri mutuale sau fonduri de investiții care, pe baza datelor actuale, pot să îți simuleze ce bani ai putea să ai peste mulți ani. Sunt bănci care îți arată ce bani poți să economisești și cum va arăta contul tău peste 50 de ani.
Toate aceste instrumente, toți acești administratori de bani speră să treacă testul timpului. La ce mișcări dinamice sunt pe piețele financiare, întrebarea este cine va rezista mai mult: clientul, adică tu, sau societatea de administrare, care îți prezintă viitorul?

În criză, au fost câțiva giganți mari, în frunte cu AIG, ING, Merill Lynch, Lloyd’s, Erste etc., care au fost la un pas să intre în istorie. Noroc cu banii de la stat, care au salvat aceste grupuri financiare care de-a lungul anilor au vândut pe bandă rulantă produse financiare de investiții, economisire, de viață.

Pentru cei care s-au angajat la începutul anilor ’90 și care ar fi pus deoparte câte 10 dolari pe lună până în anul 2000 și apoi câte 100 de dolari/euro după 2000, contul ar trebui să aibă acum cel puțin 20.000 de euro.

Cu încă 25 de ani de muncă, la 100 de euro puși deoparte, ar trebui să se mai adune încă 30.000 de euro în contul privat.
Deci la pensie ar trebui să ai puși deoparte, banii tăi, cel puțin 50.000 de euro. Nu știu câți dintre voi aveți sau veți avea acest cont. La nivelul dobânzilor actuale, o dobândă anuală de 1% v-ar aduce un câștig anual de 500 de euro, adică vreo 50 de euro pe lună. Cât era salariul mediu pe lună la începutul anilor ’90 în România.

Cu acești bani nu vă descurcați.

Așa că trebuie să economisiți mai mult acum, pentru a vă asigura un câștig mult mai mare când veți ieși la pensie.
Dacă în acest moment aveți, să spunem, un nivel salarial de 1.000-1.500 de euro pe lună, ar trebui să puneți deoparte cel puțin 200 de euro pentru a încerca peste 3-4 decenii să vă mențineți cât de cât nivelul de trai, fără să suferiți o cădere majoră.

Noi, românii, nu suntem dați ca exemplu în privința economisirii, pentru că noi funcționăm pe ideea de ”trăiește clipa“.
Dar pentru cei care au șansa să prindă pensia, fără bani deoparte, fără active în spate, apartamentul propriu și un apartament dat în chirie, căderea va fi dramatică. Uitați-vă în jurul vostru. La acest lucru se adaugă și costurile pentru menținerea sănătății, care vor crește.

Nu aș putea să spun cuiva ce să facă, cum să economisească, unde să-și pună banii – la bancă, într-un fond mutual, într-o pensie de viață, în acțiuni la bursă, în obligațiuni, în titluri de stat, într-un apartament, într-un teren, în aur, bijuterii.
Fiecare plasament are plusuri și minusuri, dar de obicei toate merg cu piața. Cele mai multe plasamente cresc când piața crește și scad când piața scade. Foarte rar găsești ceva care să te protejeze de fluctuațiile vremurilor. Și, oricum, sunt foarte puțini cei care au curaj să-și investească banii în ceva exotic, unde nu multă lume se duce sau își pune banii. Aceasta este natura umană, să meargă cu turma.

Ideal ar fi ca orice câștig care este mai mare decât piața să fie luat și pus deoparte, în alte instrumente, mai conservatoare. De la un anumit nivel încolo, conservarea a ceea ce ai este mai importantă decât un câștig peste media instrumentelor din piață. De aceea se duce lumea în Elveția, nu să câștige, ci să-și conserve ceea ce are.

Important este să facă ceva, să fie disciplinat și să nu uite că fiecare an care trece înseamnă o șansă mai mică pe piața muncii în viitor.

Întrebarea pe care ar trebui să v-o puneți este cât ar trebui să am și cum astfel încât să ajung la minimum 500 de euro pe lună din activele pe care le am, pe care le-am economisit și adunat în timp.

Cei 100-200 de euro de la stat nu vă vor ajunge dacă acum sunteți obișnuiți cu peste 1.000 de euro pe lună. În caz că nu știți, punctul de pensie crește la 1.000 de lei din acest an.