Cronică TV. Top Gear după Clarkson: Viitorul nu sună deloc bine

Când am văzut noua listă de prezentatori a Top Gear, în urmă cu vreo jumătate de an, nu mi-am făcut prea mari speranțe în legătură cu viitorul emisiunii. Aducerea lui Chris Evans în locul lui Jeremy Clarkson și folosirea unui nou sistem cu 7 sau 8 prezentatori părea o soluție disperată de a păstra măcar o parte din cei aproape 200 de milioane de telespectatori care urmăreau, săptămână de săptămână, emisiunea de pe BBC.

Rating-ul emisiunii de ieri (primul episod al sezonului 23) a fost cel mai slab din ultimii 10 ani; reacțiile celor de pe internet au fost negative, mai ales la adresa lui Evans.

Și le dau dreptate: faptul că Evans e un om de radio și nu unul de televiziune devine evident după primele două minute. Țipă, încearcă niște glume care nu i se potrivesc și pare o copie nereușită a personajului lui Clarkson. Cel care salvează emisiunea și o face chiar agreabilă e Matt LeBlanc – actorul din Friends și Joey e amuzant și nu încearcă să ia locul unuia din foștii prezentatori. Iar asta contează mult, pentru că dă și o senzație de prospețime emisiunii, sentiment pe care Evans nu îl generează câtuși de puțin. Nu m-ar mira ca producătorii să vadă în cele din urmă acest lucru și să îi dea rolul de “principal” lui LeBlanc; ar fi o alegere inspirată.

Formatul emisiunii nu este modificat decât pe alocuri: segmentul “star in a reasonable princed car” a fost înlocuit cu unul numit “stars in a rally car”, adică un soi de variațiune pe temă. A dispărut segmentul de știri, iar aparițiile lui Stig par din ce în ce mai rare.

Repet: am urmărit acest prim episod fără a avea așteptări prea mari, dar am fost totuși plăcut impresionat de Matt LeBlanc. Acestea fiind spuse, cred totuși că emisiunea produsă la Amazon de Clarkson, Hammond și May va avea mai mult succes; motivul este cât se poate de simplu: trei glume bune fac mai mult decât una singură.