Cronică: Stranger Things, un serial de referință

Povestea puștilor din Hawkins, o mică localitate din Indiana, Statele Unite, continuă la un an după evenimentele din 1983, prezentate în primul sezon. Pentru cei care nu au urmărit prima parte, o foarte scurtă recapitulare: Will Byers, un puști de 12 ani, dispare în timp ce se întorcea spre casă. Prietenii săi încep să îl caute, convinși că e încă în viață, în timp ce șeriful Hopper încearcă să o împace pe mama băiatului cu ideea că acesta a murit. Apariția unei creaturi ciudate ridică însă mai multe semne de întrebare, iar personajele amintite mai sus încep să descopere lucruri incredibile despre orașul Hawkins.

Stranger Things a fost unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am urmărit în ultimii ani – referindu-mă aici la primul sezon – iar partea a doua mi-a confirmat acest lucru dincolo de orice bănuială. Totul s-a așezat așa cum trebuie pentru cei de la Netflix, care par să le fi dat mână liberă celor doi frați Duffer. Aceștia sunt responsabili pentru serial: ei au creat întreaga poveste, semnând scenariul, și au și regizat majoritatea episoadelor.

Un lucru evident încă de la primele episoade e respectul pe care ei îl poartă filmelor fantasy din anii ’80, în special celor semnate de Steven Spielberg. Veți regăsi postere din filme precum E.T. sau întâlnire de gradul III pe pereți, dar și scene care evocă o temă aproape omniprezentă în acel deceniu cinematografic: cea a adolescenței. Spre exemplu, mulți vor recunoaște scena în care puștii se plimbă de-a lungul șinelor de tren, scenă inspirată din filmul Stand by Me. Exemplele sunt multe și nu se rezumă doar la imagini, ci și la muzică sau chiar modul în care sunt concepute creaturile.

Stranger Things nu ar trebui privit însă ca un elogiu adus acelor vremuri, ci ca o reușită de sine stătătoare. Serialul atinge culmi înalte atât în ceea ce privește suspansul, cât și în dezvoltarea personajelor și a legăturilor din cadrul grupului. Mi-e greu să cred că cineva ar putea să urmărească mai multe episoade fără să aibă sentimente contradictorii față de personaje. Și pentru că am ajuns la interpretări, sunt sincer impresionat de modul în care actori atât de tineri – 13, 14 ani – reușesc să iasă din umbra unor nume precum Winona Ryder sau David Harbour. Sunt actori tineri care nu prea au credite pe pagina de IMDB, dar reușesc să susțină perfect scenariul gândit de Matt și Ross Duffer. Acum câteva luni, Netflix a dat o veste bună fanilor, comandând alte două sezoane ale serialului, pentru 2018 și 2019.

În concluzie, Stranger Things e un serial care are toate premisele să devină un element de referință în industria filmului. Spun, ”film“ și nu ”serial“ pentru că secvențele de credite de la începutul fiecărui episod reprezintă singurul element care îți amintește că a mai trecut o oră de când te uiți la ecran și că e poate timpul să iei o pauză.
NOTĂ: 9,5/10