Cronică de film: Split
Încep prin a spune că Split e interzis celor mici, și pe bună dreptate: deși nu e un horror sângeros precum Saw sau seria Insidious, sunt destule scene care îți cresc pulsul peste limita admisă.
M. Night Shyamalan revine, așadar, după o serie de eșecuri spectualoase precum After Earth sau The Last Airbender. Nu aveam foarte mari așteptări de la Split, deși recenziile păreau să îl laude; trebuie să recunosc că regizorul a făcut o treabă bună de data aceasta, amintindu-mi de vremurile în care regiza filme precum The Sixth Sense.
Povestea din Split este, la suprafață, una simplă: un om cu grave probleme psihice care o ia pe arătură. Profunzimea personajelor este însă spectaculoasă – a personajului, mai bine spus, pentru că James McAvoy interpretează vreo 30 de roluri în Split.
Stilul în care a fost regizat filmul îmi aduce aminte de Hitchcock, mai cu seamă de inegalabilul Psycho. Sigur, comparația e puțin exagerată, dar tensiunea din Split nu e la mare distanță de cea din pelicula lui Hitchcock.
De remarcat este, evident, prestația lui James McAvoy, un actor extrem de talentat dar care a lăsat de-a lungul timpului impresia că nu-și poate atinge potențialul. O face însă în Split, iar modul în care jonglează cu diferitele roluri arată versatilitatea sa.
Split este un succes și din punct de vedere financiar: realizat cu un buget de doar 9 milioane de dolari, filmul a adus până în prezent încasări de aproape 270 de milioane de dolari la nivel global. Este al doilea film consecutiv regizat de Shyamalan care se bucură de asemenea reacții din partea publicului: The Visit, lansat în 2015, a generat venituri de 98 de milioane de dolari în condițiile în care bugetul a fost de doar 5 milioane de dolari. Cu alte cuvinte, M. Night Shyamalan e pe cale să se împace cu studiourile de producție.
În ultima vreme, genul horror s-a divizat în două categorii: filmele psihologice, care își sperie spectatorii prin aluzii și mijloace care nu implică neapărat violența, și cele sângeroase, cu monștri, mutanți și alte creaturi atât de respingătoare încât publicul nu știe dacă să se îngrozească sau să se scârbească. Rămâne însă cel mai profitabil gen de la Hollywood: e greu de crezut că un film mainstream va reuși să doboare recordurile deținute de Blair Witch Project (60.000 de dolari buget, 248 milioane de dolari încasări) sau de Paranormal Activity (15.000 de dolari buget, 193 milioane de dolari încasări).
Filmele lui M. Night Shyamalan induc groaza, o sugerează subtil. Cu toate acestea, spectatorul pleacă profund tulburat din sala de cinematograf, iar acțiunea, personajele și sensurile ascunse rămân subiecte de dezbatere multă vreme. Să sperăm că regizorul va rămâne pe acest drum și cu următoarele sale proiecte.