Cronică de film: sfârșitul lumii vine în culori aprinse

Disponibil în România  doar pe Netflix, filmul science-fiction e plin de metafore, unele dintre ele destul de bine ascunse în desfășurarea efectivă a acțiunii. E o poveste plină de suspans și care nu dă prea multe indicii legate de final. E unul neașteptat, recunosc, dar nu unul care să mă satisfacă pe deplin.

Atunci când soțul ei (militar de profesie) apare la ușa casei după 12 luni, timp în care nimeni nu știuse nimic de el, Lena (Natalie Portman) încearcă să pună cap la cap informațiile obținute de la el. Cei doi sunt însă răpiți și duși la o bază armată din apropierea fenomenului numit ”shimmer“  un soi de câmp energetic care se întinde pe o rază în continuă creștere.

Încercând să afle ce s-a întâmplat cu soțul său, Lena se alătură altor patru femei într-o expediție în interiorul câmpului energetic. Dacă vi se pare că povestea seamănă destul de mult cu cea din The Dome, povestea lui Stephen King, trebuie să știți că lucrurile nu stau chiar așa. Dincolo de ideea de izolare, cele două producții nu au mai nimic în comun.

Odată ajunse în ”shimmer“, femeile experimentează tot felul de schimbări genetice și interacționează cu diverse creaturi, una mai ciudată decât alta.

După cum scriam ceva mai sus, finalul filmului e cel care aduce și explicații vizavi de ceea ce reprezintă ”shimmer“.
L-am remarcat pe Alex Garland în urmă cu patru ani, atunci când a semnat primul lui lungmetraj, Ex Machina. Nu se dezminte și face o treabă bună și cu Annihilation, deși stilul lui are câteva lucruri care mie, personal, nu îmi plac; spre exemplu, folosirea amintirilor ca mod de a lega diverse elemente din film.

Vorbim însă de un film bun, așa că e mai bine să mă concentrez pe aspectele pozitive  spre exemplu, interpretarea semnată de Natalie Portman. Actrița recompensată cu Oscar pentru Black Swan reușește să transmită starea de confuzie prin care trece și chiar groaza, în anumite părți ale filmului. Alegerea producătorilor a fost una extrem de inspirată, iar restul actrițelor o completează bine pe Portman.

E important de menționat că Annihilation e produs de Netflix, iar asta înseamnă că filmul nu va rula în sălile de cinema din România. Compania de streaming a ales să îl difuzeze doar în cinematografele din Statele Unite, și asta pentru a avea probabil acces la competițiile internaționale (filmele care sunt disponibile doar pe site-urile de streaming nu sunt eligibile la premii precum Globurile de Aur sau Oscar).

În concluzie, Annihilation e un film care are multe părți bune și un exemplu în ceea ce privește o echipă de producție plină de imaginație. E un science-fiction cu accente horror, sigur, dar nu e unul pe care să-l evitați din această cauză.

NOTA: 8/10