Cronică de film: Răpirea dlui. Heineken - ecranizarea dispariției din 1983 a magnatului berii și a șoferului său
„Răpirea d-lui Heineken“ este un film ce promitea mult, cel puțin în teorie, dar modul cum a fost realizat îl duce în acea zonă a filmelor pe care le uiți după doar câteva ore.
Filmul se bazează pe o poveste adevărată, respectiv încercarea unor răufăcători de mâna a doua de a-l răpi pe Freddie Heineken, magnatul industriei de bere. Cor van Hout, Willem Holleeder, Jan Boelaard, Frans Meijer și Martin Erkamps l-au răpit pe Heineken și pe șoferul acestuia în noiembrie 1983 și au cerut echivalentul a 16 milioane de euro drept răscumpărare.
Scenariul este bazat pe cartea scrisă de Peter Vries, un anchetator care a relatat evenimentul din punctul de vedere al răpitorilor. Filmul urmează aceeași linie, fapt care oferă un anumit grad de suspans de-a lungul celor 95 minute.
Rolul victimei este jucat cu măiestrie de Anthony Hopkins, un actor care aduce întotdeauna ceva în plus. Hopkins, deși apare în doar câteva scene, interpretează un rol complex și o face fără greșeală. Restul distribuției include nume precum Sam Worthington („Avatar“, „Duelul titanilor“), Jim Sturgess („21“, „Cloud Atlas“) sau Ryan Kwanten („True Blood“).
Regia este semnată de Daniel Alfredson, cel care a semnat filmele din trilogia „Millennium“. Pentru publicul larg, această trilogie a devenit cunoscută prin remake-ul american „The Girl with a Dragon Tattoo“, lansat la doar doi ani după ce primul film a ajuns pe marile ecrane din Suedia. Stilul adoptat de Alfredson este unul lent, intenția fiind de a pune accentul pe interacțiunea dintre personaje. Din păcate, acest lucru nu îi reușește, iar firul acțiunii pare de multe ori întrerupt.

Unul dintre lucrurile care lipsesc cu desăvârșire este umorul; deși anumite scene de acțiune ar fi putut tratate cu o mai mare lejeritate, luând în calcul și lipsa de „experiență“ a criminalilor de conjunctură, Alfredson preferă să păstreze un ton realist și chiar sumbru pe durata întregului film.
Montajul și sunetul sunt de asemenea puncte slabe ale acestei producții. Coloana sonoră are rolul de a susține scenele dramatice sau cele de acțiune, însă realizatorii au trecut cu vederea acest lucru.
„Răpirea dlui Heineken“ este un alt film așteptat care a reușit să dezamăgească. Se încadrează într-un tipar din ce în ce mai vizibil: acela al filmelor cu potențial care nu reușesc să valorifice atuurile pe care le dețin. În acest caz, punctul forte ar fi trebuit să fie povestea.
Din punct de vedere cinematografic, 2015 nu pare să fie un an extraordinar. Cele mai importante titluri anunțate pentru acest an aparțin unor francize precum „Avengers“ sau „Star Wars“, cu alte cuvinte producții de sute de milioane de euro care, foarte probabil, nu vor excela la actorie, scenariu și regie. Nu sunt așteptate filme cu adevărat memorabile, așa cum au fost „Birdman“ sau „The Grand Budapest Hotel“ în 2014.
Concluzia este că „Răpirea dlui Heineken“ nu este un film de la care să aveți așteptări prea mari; singurul lucru care iese în evidență este interpretarea lui Anthony Hopkins. Este un film de duminică seară, despre care nu vă veți mai aminti luni.
Nota: 6/10