Cronică de film: Marvel își reintră în ritm

Black Panther explică originile personajului și se ține departe de celelalte evenimente din Universul Marvel – un punct pentru regizor și scenariști.

Mă cam plictisisem să-l văd pe Iron Man în toate filmele care n-aveau nicio legătură directă cu el; înțeleg că Robert Downey Jr. aduce bani, dar parcă prea mult strică.

Acțiunea începe în momentul în care T’Chaka, regele Wakandei, își pierde viața în urma unui atentat comis la sediul Națiunilor Unite. T’Challa (știu, Stan Lee nu a fost foarte inspirat) devine noul rege, ca unic fiu, și decide să răzbune un atentat ce avusese loc în urmă cu vreo 20 de ani. Lucrurile se complică atunci când aflăm că mai există un pretendent la tron, iar T’Challa trebuie să salveze Wakanda.

Noua producție Marvel are și mult mai multe scene de luptă între oameni – fără roboți, nave spațiale sau mai știu eu ce nebunii (există și nave, dar într-un ”gramaj“ corespunzător), iar asta le mai aduce un punct celor responsabili.

Regizorul Ryan Coogler, intrat în atenția publicului după ce a regizat Creed, face o treabă minunată în spatele camerei: cadrele sunt luate impecabil și sunt pe alocuri amețitoare – ajută, desigur, și că filmul e gândit pentru o vizionare la IMAX. |ncă un punct.

Despre actori nu o să vorbesc prea mult, dar o să spun totuși că m-a impresionat Chadwick Boseman (T’Challa). De restul distribuției, numai de bine.

Nu pot să trec mai departe fără să remarc coloana sonoră, una dintre cele mai reușite combinații muzicale din ultima vreme. Kendrick Lamar (ați citit bine, e chiar rapperul recompensat cu 12 premii Grammy) a compus și interpretează majoritatea cântecelor din film, în vreme ce Ludwig Göransson a semnat coloana sonoră propriu-zisă. Göransson a lucrat până acum la toate filmele lui Coogler și pare că asistăm la o nouă colaborare de succes, așa cum e cea dintre Damien Chazelle și Justin Horowitz (La La Land, Whiplash și multe altele).

Importanța filmului pentru persoanele de culoare din Statele Unite a fost subliniată de revista Time, care a dedicat coperta unui amplu material numit ”De ce Black Panther e un moment definitoriu pentru populația afro-americană din America“. E posibil să fie așa, dar mie mi s-a părut că producătorii au apelat cam des la clișeele legate de subjugarea celor slabi; acesta e și singurul lucru pe care aș putea să-l reproșez filmului.

Concluzionez spunând că Black Panther mi-a readus apetitul pentru eroii Marvel, iar asta e mare lucru având în vedere notele pe care le-am dat producțiilor anterioare.

Notă: 8,5/10