Cronică de film: Irrational Man

O idee se repetă, aproape obsesiv, în filmele lui Woody Allen: viața este imprevizibilă, iar cele mai multe lucruri se întâmplă aleatoriu. Aceasta este și tema centrală a celui mai recent film al său, Irrational Man.

 După cum ne-a obișnuit de-a lungul anilor, Woody Allen este atât scenarist cât și regizor al filmelor sale, iar Irrational Man nu face excepție. În rolurile principale îi regăsim pe Joaquin Phoenix (Gladiator, Her, Walk the Line, The Master), Emma Stone (The Help, Birdman: Or the Unexpected Virtue of Ignorance, Easy A) și Parker Posey (The House of Yes, Henry Fool, Superman Returns).

Deși este prezentat drept o comedie romantică, avându-i în centru pe Joaquin Phoenix și Emma Stone, filmul nu are foarte mare legătură cu dragostea, un subiect abordat într‑un mod cumva absurd. Cele două personaje sunt Abe Lucas, un profesor de filosofie ale cărui principii de viață sunt lipsite de etica la care ne-am fi așteptat, interpretat excelent de Phoenix, și Jill Pollard (Emma Stone), o tânără ce duce o viață plictisitoare și care leagă o strânsă prietenie cu profesorul ei (Phoenix).

Deși a fost membru al Greenpeace și a călătorit în jurul lumii pentru a încerca să schimbe lucrurile în bine, Abe Lucas se găsește acum într-o situație dramatică, fiind alcoolic și depresiv.  Ceea ce urmează este un scenariu tipic pentru Woody Allen: elemente de nonconformism și imprevizibilitate ce se leagă armonios, creând un film agreabil.

Obiceiul lui Woody Allen de a nu da prea multe indicații actorilor duce la o aparentă „luptă“ a actorilor cu personajele; aceasta se traduce, judecând după succesul filmelor semnate de regizor, într-un realism care contrabalansează ideile de multe ori ciudate din scenariile lui Allen. Una din scene pare să aducă aminte de „Străinii din tren“ al lui Hitchcock și personajele sale ciudate. Este un moment interesant, inserat într-un film care prezintă o viziune întunecată asupra vieții și care te face să te întrebi dacă titlul este legat, în vreun fel, de cel care i l-a dat.

În timpul festivalului de la Cannes, cu puține momente înainte de vizionarea de presă a filmului, Woody Allen a încercat să explice viziunea sa asupra lumii și asupra meseriei de cineast: „Singurul lucru pe care poți să îl faci, ca artist, este să găsești o cale de a explica oamenilor de ce viața are un sens. Și nu poți face asta fără să îi păcălești. Pentru că, în cele din urmă, viața nu are niciun sens. Tot ceea ce creezi va dispărea, așa cum planeta dispare, așa cum soarele dispare… Toate se vor duce într-o bună zi, indiferent de cât de mult le iubim“, a spus Allen.

Irrational Man se încadrează în categoria (bine definită, de altfel) a filmelor care sunt fie foarte apreciate, fie foarte criticate. Filmele lui Woody Allen nu permit o zonă de mijloc: cei care îi apreciază filmele vor aprecia și această ultimă producție. Ceilalți o vor evita.
Recomandarea mea este să urmăriți Irrational Man, dacă nu pentru stilul mereu inovativ al lui Allen, măcar pentru întrebările pe care acest film te forțează să ți le pui.