Cronică de film: În mintea ucigașului
Lynne Ramsay a intrat pe radarul criticilor după "We Need to Talk about Kevin", un film excelent, care i-a adus și o nominalizare la premiile Bafta. You Were Never Really Here este al patrulea film semnat de Ramsay, iar semnele sunt cât se poate de încurajatoare.
You Were Never Really Here este un film violent, dar regizorul a știut să ascundă foarte bine detaliile care ar fi adus un rating de tip ”interzis minorilor„: sunt numeroase scene în care protagonistul fuge dintr-o parte în alta și bate diverși indivizi cu un ciocan, dar momentele sunt prezentate prin lentila unei camere de securitate, astfel că imaginile devin neclare. Un alt aspect este cel al abuzului, care nu este niciodată prezentat pe cameră dar sugerat în mod insistent de unele personaje. Cu alte cuvinte, You Were Never Really Here e un film dedicat unui public adult, dar nu cred că cei sub 18 ani ar trebui îndepărtați din sala de cinema.
Tema centrală este de fapt un studiu al suferinței, al depresiei prin care trece un om măcinat de regrete. Personajul principal este Joe (interpretat magistral de Joaquin Phoenix), un veteran care își ocupă mare parte a timpului gândindu-se la sinucidere. El lucrează ca un soi de recuperator, aceasta fiind de fapt o bună ocazie pentru a-și lăsa latura violentă să iasă la suprafață.
De la pledoaria lui Joe pentru asfixiere la replicile frecvente legate de o copilărie marcată de abuzuri, de la efectele stresului post-traumatic și până la descoperirea unei grămezi de oameni morți într-un camion, spectatorul este lăsat să deslușească dacă personajul principal este de fapt unul malefic sau unul care a fost doborât de evenimentele prin care a trecut. Revin puțin la Joaquin Phoenix și remarc că o bună parte a filmului pare gândită pentru a scoate ce e mai bun din evoluția sa. E un actor complet, care a semnat roluri cu adevărat memorabile.
Destinul lui Joe pare să ia o nouă direcție atunci când o cunoaște pe Nina, femeia pe care decide să o salveze. Spectatorii sunt lăsați cu impresia că el va găsi o frânghie de care să se agațe pentru a ieși la suprafață, dar sentimentul dispare atunci când devine evident că și Nina are destule secrete întunecate.
Într-un fel, You Were Never Really Here pare un soi de Taken mult mai profund, mult mai ancorat în psihologia umană, în drama personală a unui om care nu mai are nimic de pierdut. E un film care merită urmărit și care va rămâne în mintea celor care părăsesc sala de cinema.
În concluzie, You Were Never Really Here este genul de film pe care îl recomand cu încredere; folosește un scenariu exagerat pentru a prezenta, cu convingere, subiecte cât se poate de reale.