Cronică de film: Hardcore Henry, un nou gen de film la Hollywood
Hardcore Henry este un experiment cinematografic care își propune, în cele din urmă, să introducă un nou gen la Hollywood: filmele First-Person.
Sigur, Hardcore Henry nu este primul proiect care se aventurează în lumea perspectivei first-person. Genul „found footage”, din care e suficient să amintim de francizele Paranormal Activity sau Cloverfield, a produs filme care au avut cu siguranță mai mult succes decât Hardcore Henry; marea diferență este însă modul în care acesta din urmă tratează ideea de film și desfășurarea logică a acțiunii. Hardcore Henry nu se vrea un film serios, și acesta e și motivul pentru care merită văzut. Lejeritatea cu care regizorul a tratat întreaga poveste e chiar binevenită: Hardcore Henry e un lungmetraj care s-ar fi potrivit fără mari probleme ca film de deschidere a unui joc.
Sau, mai simplu: vă mai aduceți aminte de shooterele clasice precum Duke Nukem? Filmul de care vă vorbesc e ca o secvență de o oră și jumătate din joc, în care trebuie să interacționezi cu tot felul de personaje și să elimini, de-a lungul traseului, băieții răi. Sună distractiv? Chiar așa și e.
De îndată ce filmul începe, audiența e la fel de nedumerită ca și personajul principal: prima scenă îl prezintă pe Henry într-un soi de scaun experimental dintr-un laborator high-tech, dar ochii sunt ațintiți asupra Estellei, o frumoasă dar ușor bizară femeie de știință. Estelle ne povestește cum Henry a fost implicat într-un accident teribil care l-a costat un picior și o mână; urmarea e previzibilă: acestea au fost înlocuite cu niște proteze ultrasofisticate care îl vor transforma pe eroul principal într‑un fel de Robocop, aflat desigur de partea greșită a legii. Mai aflăm, din primele minute, că Estelle este chiar soția lui Henry; și asta nu de la protagonist, care află între timp și că memoria i-a fost ștearsă. Nu vreau să dezvălui mai mult, așa că vă las plăcerea de a descoperi singuri aventurile lui Hardcore Henry.

Filmul beneficiază de ceva ce lipsește în cazul celor mai multe filme de acțiune: curajul de a încerca altceva. Cu toate că scenele interzise minorilor (din cauza nivelului ridicat de violență) sunt destul de multe, ele reușesc să introducă spectatorul aproape de mijlocul acțiunii. Realismul extrem prezent în film este o carte pe care producătorii au mizat, și se pare că au avut dreptate.
În concluzie, Hardcore Henry este o producție inedită, ce merită atenția spectatorilor măcar pentru elementul de noutate pe care îl aduce. Este un film de acțiune care are destul de multe surprize aruncate prin scenariu, așa că sunt șanse mici să vă plictisiți; singurul dezavantaj este că perspectiva first-person poate deveni, în scenele foarte rapide, ușor obositoare.