Cronică de film: Hacksaw Ridge

Filmul suferă de o problemă pe care am mai întâlnit-o la American Sniper: scoate prea mult în evidență patriotismul american și prezintă cealaltă parte, în acest caz japonezii, într-o lumină exagerat de proastă. Tot filmul este de fapt construit în jurul ideii că americanii, în încercarea de a salva lumea, s-au lovit de răul suprem.

Nu vreau să exclud meritele regizorului Mel Gibson, care redă bine atmosfera întunecată a acelor momente; este însă evidentă dorința lui de a șoca, de a duce imaginile într-o zonă care poate deranja spectatorul. Mă refer la scenele extrem de explicite, grafice, de care cel care vizionează filmul ar fi trebuit poate scutit. Gibson nu este străin excesului de violență în filme, un exemplu grăitor în acest sens fiind The Passion of Christ (Patimile lui Hristos).

Cele șase nominalizări primite de Hacksaw Ridge vin oarecum surprinzător dacă luăm în calcul neînțelegerile dintre Mel Gibson și reprezentanții Academiei Americane de Film. Să nu uităm însă că actorul american a primit deja un premiu Oscar pentru regie în 1996, pentru munca depusă la Braveheart.

Andrew Garfield se apropie de maturitatea actoricească, dar nu a ajuns încă acolo. El duce cu bine la capăt rolul soldatului Doss, dar nu mi se pare, sincer, un rol care să comande nominalizarea primită de Garfield la Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. Aici e vorba de subiectivism, desigur, și mai ales de performanțele altor actori de-a lungul ultimelor 12 luni. Mai multe pe acest subiect în edițiile următoare.

Ca imagine, Hacksaw Ridge merită aplaudat; la fel și în cazul montajului. Scenariul este însă cel care scârțâie. Explic: prima parte a filmului pare axată pe povestea unui tânăr care vrea să își servească țara fără a renunța la principiile sale. Nimic rău în asta, doar că pelicula ia apoi o direcție mult mai violentă, întunecată, care culminează cu actele de eroism ale lui Desmond Doss. La prima vizionare, pare că Gibson nu a știut ce anume vrea să scoată în evidență. Din cauză că punctul culminant al filmului este aproape de final, povestea pare oarecum grăbită; regizorul pregătește cu răbdare scenele dramatice de război – excelente de altfel – dar nu dă un final pe măsură întregii povești.

În concluzie, Hacksaw Ridge este o dramă de război și trebuie tratat ca atare. Gibson a reușit să reproducă cruzimea și violența scenelor de luptă, exagerând pe alocuri, iar interpretarea lui Andrew Garfield este una de calitate. Problema stă în mesajele pe care filmul vrea să le transmită, potrivite cred doar pentru publicul american.

Notă: 7.5/10