Cronică de film: Baby Driver, Grand Theft Entertainment

Chiar așa, aproape toate melodiile în limba engleză conțin cuvântul ”baby“. Așa cum acest alint este foarte important pentru cultura muzicală americană este importantă muzica pentru personajul Baby, respectiv pentru filmul ”Baby Driver“, regizat de Edgar Wright. Baby se asemănă cu eroul mitologic Samson, numai că în acest caz nu părul reprezintă sursa puterii lui, ci muzica.

Pe la mijlocul filmului este o scenă cât se poate de edificatoare: Baby, aflat într-o mașină pe care tocmai o furase, trece de la un post de radio la altul pentru a găsi melodia potrivită, deși era în mare criză de timp. Așadar muzica joacă un rol central în această peliculă. Multe filme au pus muzica la loc de cinste, excluzând musical-urile, însă ce a făcut Edgar Wright diferit este faptul că filmul a pornit de la muzică și nu invers. Aici nu s-a pus muzică peste imagini, ci imaginile au fost construite de la melodii. Ce înseamnă asta? |nseamnă că aproape toate scenele sunt coregrafiate pe muzică: personajele trag cu armele pe ritmul muzicii, Baby conduce după linia melodică și parcă întreg universul este sincronizat la muzica din căștile protagonistului. Iar asta se întâmplă în mai toate scenele, nu doar în cele de acțiune. Este absolut impresionantă atenția la detalii a regizorului, a editorului de imagine și a celui de sunet. De fapt, parcă regizorul a făcut un clip pentru o melodie destinată MTV-ului.

Este un film unic din acest aspect, deși scenariul nu este unul incredibil de original. ”Baby Driver„ spune povestea lui Baby, un puști incredibil de talentat la condus, care este implicat în jafuri armate (el fiind șoferul) împotriva voinței lui. Treptat aflăm care este povestea lui și de ce face ce face. Filmul nu o să câștige un Oscar pentru scriitură, dar are replici memorabile și mi-a plăcut că acțiunea și povestea personajului principal sunt dezvăluite treptat, oferindu-ți puțin câte puțin, în așa fel încât să completezi puzzle-ul până la final.

Filmul are parte de o echipă de actori foarte bună, începând cu Kevin Spacey (mafiotul), Ansel Elgort (Baby), Jon Hamm (Buddy) sau Jamie Foxx (Bats). Jocul actoricesc este la un nivel ridicat, poate mai puțin din partea lui Foxx, care nu a portretizat credibil un criminal sărit de pe fix. Nu a reușit să-l vândă foarte bine, îți dădeai seama că joacă un rol, pe când ceilalți au interiorizat foarte bine personajele. Ansel Elgort joacă foarte bine rolul principal și are o chimie bună cu Lily James (Deborah – interesul romantic al lui Baby). Totuși, în opinia mea, Jon Hamm (Don Draper din ”Mad Men„) a fost vedeta filmului, interpretând excelent rolul lui Buddy. La nivel de imagine și editare este ceea ce se așteaptă de la un regizor precum Edgar Wright (”Shaun of the Dead„, ”Scott Pilgrim vs the World„ sau ”Hot Fuzz„). Imaginile sunt compuse excelent, colorate și îmbinate cu o editare rapidă, pe ritmul muzicii de data asta; toate acestea fac filmul foarte dinamic, rapid și nu-ți lasă timp să te plictisești.

Cei care ați văzut trailerul filmului probabil că v-ați dus cu gândul la ”Fast and Furious“, însă filmul este mai inteligent decât cel menționat, iar cursele de mașini au rămas pe tărâmul realității. |n ”Baby Driver“ nu vorbim despre mașini care sar dintr-o clădire în alta, nu zboară și nu fac lucruri exagerate. Cursele sunt impresionante, te țin în priză, dar fără a fi neverosimile.

”Baby Driver“ pare a fi varianta mai comică a lui ”Drive“, regizat de Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling în rolul șoferului. |n filmul acesta nu se analizează natura răului sau sursa comportamentelor antisociale, dar ”Baby Driver“ este o cursă excelentă de weekend când vrei doar să ”iei o mașină pe care nu ți-o permiți și să conduci fără niciun plan ascultând ce muzică îți place“.

Nota 8/10