Criza vine din Rusia: Fenomenul care ar putea paraliza întreaga Europă

În Nikolaievka, la est de o cotitură a fluviului Volga, spun autoritățile, cloruri corozive au intrat, în aprilie, în rețeaua de conducte de petrol de 65.000 de kilometri a Rusiei, provocând prima închidere din istorie a principalei artere de export către Europa. Președintele Vladimir Putin s-a grăbit să dea vina pe operatorul național Transneft, spunând pe 30 aprilie că această criză provoacă pagube „uriașe. Opt zile mai târziu, anchetatorii au acuzat o grupare de contrabandiști care lucrau în înțelegere cu o companie locală ce avea acces la sistemul Transneft prin linii de alimentare din Nikolaievka, unde are o rafinărie, scrie Bloomberg.

Valia Martinenko, în vârstă de 72 de ani, poate vedea clar din curtea casei albastre în care trăiește de-o viață depozitul unde se presupune că a avut loc contaminarea. Ea povestește că acel du-te-vino continuu de camioane-cisternă care o trezea la orice moment din zi și din noapte s-a oprit în mod misterios prin aprilie.„Nu le duc lipsa, spune ea în timp ce urmărește cu privirea găinile care ciuguleau liniștite de-a lungul drumului. „Nu făceau decât să ridice praful. Iar depozitul ăla nu a angajat niciodată oameni de-ai locului.”
Comisia de Investigații a Rusiei acuză grupul de furtul unei cantități de petrol în valoare de cel puțin 1 milion de ruble (15.400 dolari) pregătite pentru a fi livrată prin conducte. Hoții și-au acoperit urmele înlocuind petrolul cu un volum similar de amestec lichid format din țiței brut și cloruri organice.

Schema a durat aproximativ 10 zile și a dus la contaminarea a 5 milioane de tone de petrol exportat prin oleoductul Drujba în Belarus și de acolo mai departe, afectând activitatea rafinăriilor din Europa de Est și Germania. O parte semnificativă din exporturi a luat calea Balticii, fiind transportată cu tancuri petroliere. Uriașele vapoare au stat ancorate mult timp prin porturi cu țițeiul poluat până când s-a găsit o rezolvare crizei. Clorurile organice pot coroda echipamentele rafinăriilor dacă sunt încălzite.

Nodul din Nikolaievka avea capacitatea de a pompa până la 40.000 de tone de petrol pe lună, sau aproximativ 1.300 de tone pe zi. Asta înseamnă că fiecare tonă de țiței fals s-ar putea să fi ajuns să contamineze aproape 400 de tone de petrol aflat deja în rețea.
„Aceasta este o poveste despre lăcomie și fraudă la scară mică ce se ciocnesc de incompetență și de lipsa controlului asupra a ceea ce se întâmplă în conductă, explică strategul specializat în petrol al Bloomberg Julian Lee. Cel puțin patru dintre cei șase suspecți luați în colimator de Comisia de Investigații au fost arestați. Printre ei este și o femeie, proprietarul cu numele al companiei care controlează depozitul din Nikolaievka. Unnele surse spun că adevărații proprietari s-ar putea să fie străini.

Fostul proprietar al instalației, Roman Trușev, cetățean cu dublă cetățenie, ruso-malteză, a declarat că a vândut depozitul anul trecut, potrivit ziarului rusesc Kommersant. Trușev, care este căutat pentru a fi interogat în Rusia, a spus publicației că era în Germania când scandalul a izbucnit și arestările au început și că și-a anulat planurile de a se întoarce la Moscova. Zvonurile spun că s-ar ascunde în Germania.
Șeful de la Transneft, Nikolay Tokarev, care a fost, ca și Putin, agent al serviciilor secrete sovietice KGB la Dresda în timpul Războiului Rece, a declarat la întâlnirea cu președintele că operatorul de conducte pentru petrol are aproximativ 150 de puncte de colectare în toată țara similare cu cel din Nikolaievka. Cele mai multe dintre ele, a spus el, sunt operate de mari companii petroliere. Tokarev este prieten cu Putin. O mare parte din petrolul exportat de Rusia este extras de compania de stat Rosneft, condusă de un alt aliat al lui Putin, Igor Secin.
Diluarea petrolului contaminat ar costa Transneft, companie de stat, mai mult de 370 milioane de dolari, potrivit analistului Citigroup Inc. Ronald Smith. Petrolul alterat trebuie amestecat cu țiței curat pentru a se evita avarierea instalațiilor din rafinării.

„Transneft a fost prins cu garda jos pentru că, ei bine, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, crede Vitali Iermakov, expert în petrol la Institutul Oxford pentru Studii Energetice de la Moscova. Viceprim-ministrul Dmitri Kozak a declarat că Transneft va plăti factura pentru orice daune fizice suferite de partenerii săi din Belarus, Polonia și din alte state ca urmare a fluxurilor contaminate. Nota de plată  finală va fi probabil sub 100 milioane de dolari, potrivit ministrului energiei, Aleksander Novak.

Trușev, fostul proprietar, a declarat pentru Kommersant că depozitul din Nikolaievka nu are o capacitate atât de mare încât să poată contamina atât de mult petrol. Transneft testează fluxul de contaminanți la fiecare 10 zile, așa că dacă Nikolaievka a fost singura sursă de diclorură, atunci concentrația trebuie să fi fost extraordinar de ridicată, apreiază Rustam Tankaev, șeful consultanței Infotek-Terminal de la Moscova.

„Companiile de petrol mari nu se ating de soluție pentru că este vorba de tehnologie din epoca de piatră, iar micii producători care o folosesc nu au capacitatea de a face rău, a spus Tankaev. „Așa că, dacă nu a fost un accident, probabil că a fost un act intenționat. Și autoritățile de la Kremlin dau de înțeles că și ele cred la fel.

Înapoi în sat, Elena și Valeri, un cuplu, ambii trecuți de 50 de ani, spun oricui îi întreabă că știau că ceva nu este în regulă când instalația și-a schimbat proprietarii, iar noii patroni au încetat să interacționeze cu localnicii. Ei povestesc că vechiul management era generos, construind o biserică și oferind cadouri școlii în timpul sărbătorilor.„Însă de la noul management noi nu am obținut nimic, a spus bărbatul. În plus, intervine Martinenko, care trăiește din copilărie în acel sat, toți acei oameni ai petrolului sunt inofensivi în comparație cu pericolul real – instalația de reciclare a bateriilor de la marginea orașului. „Nu poți respira când vântul se schimbă în direcția greșită, a spus ea. „Am încercat totul pentru a o închide, dar nimic nu merge. De ce nu este acesta un scandal internațional?”

Între timp, Ungaria a raportat că a început să primescă petrol curat prin oleoductul Drujba. La fel și mai multe rafinării din Germania. Rusia este cel mai mare furnizor de petrol al Germaniei, iar principala rută de transport pentru acest combustibil către cea mai mare economie europeană este conducta Drujba, construită în anii 1960, amintește Deutsche Welle.

Nu există date exacte, dar se estimează că această criză a adus producția de petrol a Rusiei la minimul ultimelor 11 luni și a forțat unele țări să-și folosească rezervele strategice. Unele rafinării și-au redus la minimum activitatea. În Germania de Est, criza a provocat o penurie de păcură, iar prețurile combustibilului au urcat rapid. Cu toate acestea, cazul Drujba nu a avut parte de prea multă acoperire în presa națională germană, sau internațională, în ciuda faptului că a afectat o bună parte din țări est-europene, printre care Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Belarus și Ucraina. În Germania, este posibil ca mass-media să fi fost înșelată de politica oficială de informare. Timp de câteva săptămâni, oficialii ruși, precum și companiile petroliere europene s-au grăbit să minimalizeze impactul sau chiar să ascundă consecințele a ceea ce a fost probabil cel mai mare dezastru din istoria industriei petroliere din Rusia.

De exemplu, pe pagina de start a rafinăriei PCK din Schwedt, Germania – care este alimentată prin conducta Drujba încă din perioada fostei Germanii de Est – nu se menționează oprirea livrărilor de petrol. „Problema petrolului brut este coordonată de partenerii noștri, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al PCK, Vica Fajnor. Iar acești parteneri sunt compania rusească deținută de stat Rosneft și grupul anglo-olandez Shell, care are interese mari în Rusia. Interese mari acolo are și compania petrolieră franceză Total, care operează o rafinărie în orașul Leuna din estul Germaniei – este vorba de una dintre cele mai mari rafinării din Europa. Și această rafinărie a avut de suferit de pe urma importului de petrol contaminat. În luna mai, exporturile de petrol către Polonia și Germania au fost efectiv zero, în timp ce exporturile către Cehia, Slovacia și Ungaria au scăzut cu 60%.

Unii comentatori cred că arestările făcute de autoritățile ruse sunt doar pești mărunți prăjiți pentru miros, pentru a crea impresia de ospăț. Sunt zvonuri care spun că poluarea țițeiului exportat prin Drujba este un act de sabotaj, executat într-o perioadă în care concurența cu SUA crește, iar Rusia intenționa ca în mai să-și majoreze exporturile lunare până la maxime pe cinci ani, înainte de expirarea unei înțelegeri privind reduceri de producție convenite cu OPEC. Conducta are o capacitate de 1 milion de barili pe zi sau 1% din cererea globală totală de țiței, ceea ce are un impact asupra prețurilor la nivel mondial. Prețurile petrolului Brent au sărit la maximul pe 6 luni, de 75 de dolari pe baril, din cauza contaminării.  Rusia este al doilea exportator de petrol ca mărime din lume, după Arabia Saudită. Moscova se pare că a pierdut o jumătate de miliard de dolari pe zi în profiturile din petrol.