Criza refugiaților, lecția de la Ankara: Turcia adăpostește cel mai mare număr de refugiați din lume

Turcia adăpostește cel mai mare număr de refugiați din lume, iar deschiderea arătată față de cei două milioane de sirieni și irakieni care au fugit din calea războiului civil a protejat națiunile europene de o criză a migrației mai gravă decât cea cu care se confruntă în prezent. În timp ce guvernele europene nu reușesc să găsească o soluție comună, iar Ungaria a ridicat un gard la granița cu Serbia pentru a stăvili valul de migranți, liderii de la Ankara promit că vor continua să primească refugiați. Această politică riscă să devină o povară politică înaintea alegerilor anticipate din Turcia, programate în noiembrie, în special în orașele din apropierea frontierei, unde numărul refugiaților sirieni a devenit mai mare decât cel al localnicilor.

Când războiul din Siria a izbucnit în 2011, autoritățile din Turcia au crezut că zeci de mii de refugiați vor traversa frontiera de 900 de kilometri a țării. De atunci, luptele au luat amploare, iar militanții Statului Islamic au exploatat haosul pentru a impune o conducere brutală, în stil medieval, în mari părți din Siria și Irak.

Turcia a cheltuit 6,5 miliarde de euro în scop umanitar, inclusiv pentru cele mai bine echipate tabere de refugiați construite vreodată, dotate cu școli, asistență medicală și servicii sociale.

„Este una dintre cele ample reacții umanitare pe care le-am văzut vreodată. Este acceptarea faptului că, indiferent de inconveniente, Turcia trebuie să își ajute vecinii“, a declarat pentru Reuters Rae McGrath, din partea agenției americane Mercy Corps. El avertizează însă că abilitatea Turciei de a ajuta refugiații ajunge la saturație, iar Sinan Ulgen, președinte al Center for Economics and Foreign Policy Studies (EDAM) din Istanbul, are o opinie similară. „Reacția Turciei a fost mai umană decât cea a Europei și mai aproape de valorile universale exprimate de liderii UE. Mulți încearcă să înțeleagă până unde este dispusă Turcia să meargă. Cred că ajungem la limită“, consideră Ulgen.

O explozie care a avut loc în luna iulie în orașul de frontieră Suruc, atribuită organizației Statul Islamic, a amplificat temerile că politica ușilor deschise facilitează intrarea militanților în Turcia, iar prăbușirea armistițiului cu insurgenții kurzi, în aceeași lună, a sporit îngrijorarea.

Cea mai mare provocare este însă una pe termen lung. Autoritățile de la Ankara au probleme cu integrarea unei populații de refugiați uriașe, care nu vorbește turca și are perspective limitate de a se întoarce prea curând acasă.

Ministrul muncii a anunțat în august că nu va acorda permise de muncă refugiaților, explicând că un astfel de program ar fi incorect pentru turcii care caută locuri de muncă.

Turcia a fost lăudată la nivel internațional pentru adăpostirea a două milioane de refugiați, alungați de conflictul de patru ani din Siria. Marea majoritate a refugiaților caută însă să își contruiască o viață în afara taberelor de refugiați, astfel că efortul de ajutor devine mai complicat.

Turcia se confruntă cu o rată a șomajului de aproape 10% și cu încetinirea creșterii economice, autoritățile turce criticând în repetate rânduri reticența Europei de a suporta o parte din povara refugiaților. În prezent, cei care beneficiază de protecție temporară în Turcia pot lucra în interiorul comunității de refugiați, ca medici sau profesori, dar ministrul muncii și protecției sociale, Faruk Celik, a spus că nu există planuri de acordare a permiselor de muncă în cadrul unui program general. Decizia, criticată de reprezentanții organizațiilor umanitare, a determinat refugiații să se urce în bărci și să ia drumul Europei.

Spre deosebire de Grecia, care a permis multor refugiați să își continue drumul, forțele de securitate turce patrulează rutele către Europa, reținând bărci și refugiați. Deseori, așa cum a fost cazul lui Aylan Kurdi, băiețelul de trei ani care s-a înecat cu fratele și mama sa, forțele turce recuperează trupurile celor care își pierd viața în drum spre Europa.

Turcia acordă refugiaților statutul de „protecție temporară“, pentru a avea acces la școlarizare, servicii de sănătate și sociale. Dar costurile cresc exponențial, iar indicatorii economici se contractă. Lira a atins minime record în raport cu dolarul, în luna septembrie, în timp ce economia a crescut în 2014 cu numai 2,9%, cu mult sub obiectivul guvernului, de 5%. Perspectiva economică negativă nu face decât să amplifice fluxul ilegal de refugiați către Europa. “Nu este viață aici. Trebuie să trăim o viață normală. Vreau să îmi găsesc de lucru“, a spus un tânăr de 32 de ani refugiat din orașul sirian devastat Alep, care așteapta să treacă ilegal din Bodrum, Turcia, în insula elenă Kos.