Criza imobiliară din Occident - prețuri foarte mari la apartamente, chirii foarte mari – va deveni subiect de discuție și la noi

Problema imobiliară din lumea occidentală, din orașele mari – prețuri foarte mari la locuințe plus chirii foarte mari, care mănâncă jumătate, dacă nu chiar mai mult, dintr-un salariu – a ajuns în prim-planul politicii, fiind una dintre temele de dezbatere electorală și de răsturnare a ordinii din ultimele decenii. Partidele de dreapta, unele considerate extremiste, câștigă teren având ca temă și criza imobiliară care afectează în special tinerii din marile orașe. În Spania, evacuarea unui chiriaș a declanșat o dispută politică fără precedent și convocarea unor alegeri anticipate, în Berlin au fost necesare măsuri de plafonare a chiriilor și acum de solicitare a stopării creșterii prețurilor locuințelor, în Franța elevii și tinerii au ieșit în stradă având ca temă și criza imobiliară – prețuri și chirii foarte mari, locuințe insalubre –, Londra este într-o tensiune continuă pentru că tinerii nu se pot atinge nu de achiziția unor locuințe, ci chiar de plata chiriilor. Ca să nu mai vorbim de New York, orașul cel mai capitalist, acolo unde banii nu dorm niciodată și unde un socialist tânăr a reușit să ajungă primar având ca retorică stoparea creșterii chiriilor și a creșterii prețurilor locuințelor. În lumea occidentală, globalizarea, deschiderea piețelor, atracția marilor orașe, acolo unde există locuri de muncă și salarii mai mari în birouri, au dus la o creștere fără precedent a prețurilor locuințelor. În același timp, salariile, și din cauza globalizării (pentru că foarte multe joburi s-au mutat în zone unde salariile sunt mai ieftine), nu au avut aceeași creștere, iar nivelurile de acum nu pot acoperi ratele la bancă și chiriile, decât dacă locuințele sunt la 1-2 ore depărtare de orașe și în zonele nu tocmai cele mai bune.

Aici nu vorbim despre salariile bancherilor, avocaților, consultanților, IT-iștilor sau de veniturile obținute pe piața bursieră și din piața crypto. Aici vorbim despre salariile de mijloc și de jos, care tot timpul au fost sub o presiune să nu crească, mai ales că au dispărut fabricile, iar puterea sindicatelor a scăzut foarte mult. Discrepanțele salariale între un job din producție, dintr-o fabrică, și un job dintr-un birou au devenit din ce în ce mai mari, iar acest lucru se vede cel mai bine pe piața imobiliară. Tot Occidentul este într-o criză imobiliară pentru că prețurile au devenit prea mari, mult prea mari. În România, după explozia prețurilor din perioada 2004-2008, piața s-a prăbușit în perioada 2009-2012, după care a început o nouă creștere, timp de aproape 15 ani. După criza imobiliară din 2008-2009, care a dus la o scădere a prețurilor de 50-60% în doar câteva luni, piața s-a mai echilibrat. Salariile au început să crească, a venit puternic sectorul de IT, a venit programul Prima Casă, au început construcțiile (mai adaptate pieței) – în special apartamente de două camere, de 55 mp, la un cost și un preț de vânzare destul de redus. Raportul dintre salariul mediu și prețul pe metrul pătrat a scăzut la 8, adică în numai opt ani puteai să-ți achiți apartamentul cu salariul mediu de atunci. Pe vârful din 2008, raportul era de 32, adică îți trebuiau 32 de ani cu salariul mediu din 2008 ca să-ți achiți apartamentul, la prețurile de atunci. Din 2012 au început să crească și prețurile apartamentelor pentru că lumea a realizat că piața românească este extrem de ieftină comparativ cu celelalte piețe din jur. Mai mult decât atât, creșterea accelerată a salariilor depășea creșterea procentuală a prețurilor apartamentelor.

Dar în ultimii ani situația s-a schimbat, odată cu apariția crizelor. Salariile nu au mai crescut, a reînceput să crească și cursul leu/euro, costurile de construcție pentru noile apartamente au explodat, prețurile la energie au explodat, astfel încât situația de acum este mult mai complicată. Ca să nu mai vorbim de creșterea dobânzilor. Nu știu cine își mai amintește, acum aproape 10 ani inflația și dobânzile erau cu minus. În acest moment, pentru că salariile nu prea mai cresc, pentru că piața muncii a devenit mult mai tensionată, pentru că piața de IT (cu salarii mari și care furniza cumpărători importanți de apartamente) este sub presiunea schimbărilor tehnologice, pentru că piața de business a micilor și mijlociilor antreprenori a devenit mai complicată, piața imobiliară a început să sufere din lipsă de clienți. Pe acest fond de schimbări economice și de crize la tot pasul, lumea se uită cu mult mai mare atenție la prețurile de pe piața imobiliară, care, dacă ieri erau rezonabile, astăzi par mai mari. Această percepție este în funcție de situația fiecăruia, dacă are nevoie sau nu de o locuință imediat, dacă este sigur sau nu de jobul pe care îl are, dacă are bani de avans sau nu.

Încă nu suntem cu prețurile de pe piața imobiliară la ceruri, cum este Occidentul, dar tensiunile economice din jurul nostru, crizele și schimbările din lume, faptul că lumea nu mai este atât de sigură pe jobul pe care îl are fac ca piața imobiliară să fie privită cu alți ochi față de acum câțiva ani, deși suntem cu prețurile sub piețele din jur, sub Budapesta, sub Varșovia, sub Atena, ca să dau câteva exemple. La fel ca în Occident, procesul de autorizare a proiectelor imobiliare este extrem de greoi, ceea ce face ca oferta să nu țină pasul cu cererea și, conform teoriei economice, prețurile cresc. Toată lumea a râs de George Simion, care a promis că face apartamente pentru popor care costă 35.000 de euro. Dar vom vedea cum și în marile orașe din România – București, Cluj, Iași, Timișoara, orașe care atrag foarte mulți tineri – problema creșterii prețurilor apartamentelor și chiar a chiriilor va deveni un subiect de campanie electorală.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)