Criza energiei din Europa: speculă, șantaj sau răzbunare?

Prețurile gazelor naturale și electricității de pe piețele europene sar în sus ori de câte ori  pot. Ultimul impuls semnificativ a fost dat de inversarea direcției fluxului dintr-un gazoduct major care aduce gaze ruse în Germania prin Polonia – este vorba de conducta Yamal, veche de aproape trei decenii. Golul creat de lipsa unor explicații oficiale  clare și credibile este umplut de speculații: ori Rusia își continuă politica de a înfometa Europa de energie, ori Polonia cumpără mai ieftin de la traderii din Germania gaze pe care aceștia le importă din Rusia. Aceasta în condițiile în care rezervele de gaze din rezervoarele germane sunt departe de a fi aproape de cota de siguranță pentru o iarnă liniștită. Varșovia nu este în termeni diplomatici buni cu Moscova. Pe de altă parte, Germania are puterea de negociere a celui mai mare importator și consumator european de gaze ruse.

Între timp, președintele rus Vladimir Putin spune că țara sa este gata să atenueze durerea de cap pe care criza energiei o dă Europei prin începerea exporturilor de gaze prin intermediul noului ei gazoduct Nord Stream 2. Conducta, pentru a intra în funcțiune, mai are nevoie de aprobări din partea Germaniei și UE. Gazoductului i se opun SUA și aliații săi est-europeni, printre care Polonia, deoarece este considerat a fi încă un instrument de geopolitică în mâinile Moscovei. De asemenea, SUA spun că Nord Stream 2 nu are justificare economică deoarece Rusia are deja o infrastructură de gazoducte vastă pentru aprovizionarea Europei care nu este folosită la capacitate maximă. Pentru Rusia, Nord Stream 2 are avantajul că ocolește statele rebele Polonia și Ucraina. Unii analiști și oficiali spun că Rusia deliberat nu furnizează suficiente gaze clienților europeni pentru a alimenta sau crea o criză de energie, scopul fiind de a forța mâna europenilor să-i aprobe Nord Stream 2. De asemenea, Putin promovează contractele de furnizare de gaze tradiționale pe termen foarte lung cu Gazprom, de genul celor încheiate recent de  Ungaria și Serbia. Și Germania are astfel de contracte. Însă acestea tind să acutizeze dependența statelor cliente de gazele ruse. De aceea, Comisia Europeană a promovat piața liberă, unde regulile sunt dictate de cerere și ofertă. Iar ca soluție la criza de energie, Bruxellesul propune achiziții comune  de gaze naturale, deși Spania și alte state i-au cerut schimbarea regulilor pieței pentru a-și proteja cetățenii de scumpiri. Însă energia s-a scumpit peste tot în Europa, inclusiv în Germania, Ungaria și Serbia, nu doar în statele care n-au intrat în grațiile Gazprom. Un alt motiv al scumpirilor sunt eforturile UE de a reduce emisiile cu efect de seră din industrie și sectorul energiei. Un instrument pentru realizarea decarbonizării sunt certificatele de emisii de CO2, tranzacționate pe piață. Acestea sunt un fel de permise pentru emisii. Cine are mai multe, sau cumpără mai multe, poate elibera mai multe emisii în atmosferă. Numărul este limitat. Spania și Polonia acuză că regulile de pe această piață au lăsat loc speculatorilor, iar acest lucru se vede în prețurile energiei. Însă unii analiști spun că pozițiile speculative sunt în prezent prea mici pentru a avea vreo importanță semnificativă, după cum scrie Euractiv.

Criza de energie, cu prețuri astronomice, a devenit atât de acută încât mari consumatori industriali europeni sunt forțați să-și închidă producția. Unul dintre aceștia este colosul Alcoa, care a anunțat recent că va ține timp de doi ani redusă producția unei topitorii de aluminiu din Spania. De asemenea, Alvance, cel mai mare producător de aluminiu din Europa, și-a redus activitatea, notează Financial Times. Nyrstar, un producător de zinc deținut de traderul de materii prime Trafigura, a spus că va opri după Crăciun activitatea unei topitorii din Franța. Pentru Trafigura însă, pierderile s-ar putea să fie mici cu acest caz deoarece profiturile i-au explodat în urma boomului materiilor prime.

La fel de mult au explodat și veniturile colosului Gazprom, singura companie care poate exporta gaze ruse. Însă prețurile mari ale energiei aduc bani mai mulți și companiilor de petrol și gaze naturale occidentale. Spre exemplu, profitul net al TotalEnergies, grup francez cunoscut până nu demult ca Total, a crescut de 23 de ori în trimestrul trei al 2021, față de aceeași periodă a anului trecut. TotalEnergies are operațiuni în Rusia. De altfel, alte patru dintre cele mai mari companii de petrol și gaze din Occident, BP, Chevron, ExxonMobil și Shell, au operațiuni în Rusia. Toate aceste cinci companii au cheltuit între 2010 și 2019 un sfert de milliard de euro pe lobby în UE.