Criza costului vieții în cele mai mari economii europene: în Germania, tot mai mulți oameni apelează la băncile de alimente. În Marea Britanie, donatorii de mâncare au devenit clienții acestor instituții

Guvernul și autoritățile locale ger­mane le cer cetățenilor să facă economie la energie în timp ce Rusia reduce livrările de gaze către Germania. Fluxul prin controversatul gazoduct Nord Stream 1 s-a diminuat la 40% din capacitate. Dar acesta nu este sin­gurul mod în care populația celei mai mari eco­nomii europene simte cumulul de crize și probleme cu care se confruntă Europa. Pentru că inflația a atins niveluri record și nu se domolește, tot mai mulți germani, în spe­cial bătrânii, apelează la băncile de alimente, unde pot găsi mâncare ieftină. Dar și băncile de alimente trebuie să crească prețurile, ce-i drept, marginal, pentru a-și putea reface stocurile. Inflația nu iartă pe nimeni.

În Franța, pandemia i-a gonit pe vestiții bucătari ai Parisului în satele și comunele în­verzite din jurul metropolei, după cum scrie BBC. Acum, localnicii se plâng că acest exod amplifică inflația. Lângă așa vecini vestiți nu se pot stabili decât oameni bogați. Prețurile locu­in­țelor se duc rapid în sus. Se scumpesc exage­rat până și legumele din piețele sătești. Dar prețurile cresc peste tot și se amplifică mobili­zarea pentru majorări salariale. Cum vor e­vo­lua vânzările de veste galbene? Aprilie și iunie au fost luni electorale. Stânga politică este pu­ternică și are un lider carismatic, pe Jean-Luc Mélenchon. Acesta îl acuză pe pre­șe­din­tele Emmanuel Macron că vrea să crească taxele.

În Italia, securitatea proviziilor de ali­men­te și energie face același lucru pe care-l face fluviul Po: seacă. Inflația este la cel mai ridicat nivel de la introducerea euro, în 1999. Pentru ca nesiguranța să fie și mai mare, costurile de finanțare ale guvernului italian au început să crească după ce banca centrală a zonei euro a indicat că începe „normali­za­rea“ politicii monetare, adică stoparea achizițiilor de active și creșterea dobânzilor. Într-un deja-vu al vremurilor tul­buri de acum 10 ani, când o criză a da­toriilor ame­nin­ța să arunce afară din zona euro Italia, Grecia și alte e­conomii vulnera­bile, BCE a sărit acum imediat cu un mecanism nou de achiziții de active pentru a ține sub control fuga de dato­riile italiene. Dar cei care vor să vadă partea plină a paharului privesc prin chiar prisma inflației: inflația face ca povara datoriei de stat să fie mai mică, arată Financial Times. De asemenea, în vremuri de inflație, guvernele pot colecta mai multe venituri din taxe pentru că prețurile cresc. Apoi, datoria raportată la PIB scade. Tot ce trebuie este ca populația să fie convinsă ca aceste lucruri sunt de bine. Ecourile crizei datoriilor de acum un deceniu se aud și în Spania. Acolo, proprie­tarii de locuințe se grăbesc să se pună la adă­post de posibile noi vremuri tulburi asaltând băncile cu cereri pentru credite cu rată fixă, scrie Reuters. Când dobânzile erau la minime record, și impulsionați de războiul ­ofertelor declanșat de bănci, spa­niolii se înghesuiau pentru con­tracte imobiliare cu dobândă variabilă.

„Aleg securitatea fi­nanciară“, spune Ignasi Viladesau, ofițer de inves­tiții la neobanca MyInvestor. „Iar schimbări similare se întâmplă și în Italia și, într-o măsură mai mică, în Germania.“ Interesul pentru dobânzi fixe crește și în Portugalia, spune o sursă de pe piața de profil. Dar acolo mulți aleg să rămână cu dobânzile variabile, mai ieftine.

Portugalia este una din cele mai sărace economii din zona euro.

Pentru Rafael Miralles Ponce, asociat la grupul spaniol pentru protecția consumatorului Adicae, „acestea nu sunt vremuri în care clientul să-și lase viitorul pe mâinile băncilor“. Dar Spania s-ar putea îndrepta către o criză nouă. În Sahara de vest, o fostă colonie spaniolă vrea independență față de Algeria. Până de curând, Madridul a fost neutru în această dispută. Dar recent a sugerat că sprijină o autonomie limitată pentru teritoriul care i-a aparținut, înfuriind Algeria. Acesta, după toate aparențele, a răspuns deschizând robinetul cu refugiați, iar relațiile comerciale dintre cele două țări au fost înghețate. Să urmeze și stoparea exporturilor de gaze către Spania? Algeria este al doilea furnizor de gaze ca mărime al Spaniei, acoperind un sfert din consumul acesteia. De asemenea, țara nord-africană furnizează 11% din gazele consumate de UE, potrivit Deutsche Welle. Între timp, în Germania, țara care s-a încăpățânat să-și crească dependența de gazele ruse când alții avertizau ca acest combustibil este o armă geopolitică, pensionara Gabriele Washah își petrece o parte din timp la coadă la banca de alimente pentru a-și umple coșul cu morcovi la 50 de eurocenți, iaurturi apropiate de data de expirare și cu flori veștejite, scrie AP. Pensia unei casiere nu este mare în Germania. Washah are 65 de ani. Ca dânsa sunt mulți. „Uneori plec de la magazin aproape plângând pentru nu-mi mai permit multe de acolo“, spune ea. Dar pe o alee din spatele supermarketului a găsit o bancă de alimente. Prețurile sunt mult mai mici, iar produsele sunt donate de magazinele mari. Găsește acolo și mâncare gătită, tot ieftină. Un căruț plin costă cam 30 de euro. Pentru Washah, acest lucru înseamnă pâine, unt și umplutura ei preferată pentru sandvici, cârnații, care acum costă dublu, adică peste doi euro. Mâncarea în Germania nu are reputația de a fi scumpă. Această țară este cel mai mare producător de mezeluri din Europa. Dar inflația a ajuns la 8%. Cererea la băncile de alimente a crescut semnificativ și chiar s-a dublat în unele locuri, de la începutul anului. În Germania există circa 1.000 de astfel de instituții, administrate de voluntari și adresate clienților verificați. Dar și ele se lovesc de inflație. „A trebuit să creștem unele prețuri cu 20-50 de cenți deoarece avem nevoie să refacem stocurile“, explică Malina Jankow, managerul băncii de alimente Bernau. În Marea Britanie, scrie BBC, criza costului vieții este atât de acută încât unele bănci de alimente rămân fără donații: donatorii au devenit clienți!