Home Opinii Cristian Hostiuc, ZF: Vom dormi cu criza...
Opinii

Cristian Hostiuc, ZF: Vom dormi cu criza lângă noi mulți ani, dar dimineața economia se mișcă în funcție de ceea ce face fiecare

Pe 15 septembrie se împlinesc 3 ani de la cel mai mare faliment financiar al lumii, Lehman Brothers, punctul oficial care marchează declanșarea crizei economice care face prăpăd și acum. La început, noi, România, nu ne-am dat seama ce se va întâmpla și cum ne va lovi acest faliment. Fiecare a crezut că problema este peste Ocean și pe noi nu ne va afecta.

De atunci am experimentat atât de multe crize, încât acest cuvânt nu mai are aceeași semnificație. De trei ani trăim cu diverse crize lângă noi. Criză financiară, criză economică, criză bugetară, criză salarială, criza tăierilor de salarii, criza locurilor de muncă, criza datoriilor la bancă, criza investițiilor, criza de lideri, criză în politică, criză la bănci, criză la Palatul Victoria, criză la Cotroceni etc. Sunt peste 3,6 milioane de afișări pe Google “criză economică în România”.

În lume în trei ani cred că am avut zece evenimente majore care au început cu cuvântul criză: criza Lehman, criza băncilor americane, criză în Europa, criza datoriilor suverane criză în Grecia, criză în Spania, în Portugalia, criza datoriei publice a Statelor Unite, criză în Italia, și mai nou, de două săptămâni, criză la băncile franceze. Fiecare dintre noi, fie că este angajat, fie că este pensionar, fie că este om de afaceri, director, ministru, guvernator, se întreabă când se termină această criză, sau crize, după cum apar. În acest moment, lumea economică și financiară este atât de dezechilibrată, încât rezolvarea problemelor va ține ani de zile, dacă nu decenii. Între timp, ce să facem? Așteptăm să se rezolve crizele, de la sine.

După momentul 2009 în care toată lumea din România a crezut în ceea ce au spus președintele Băsescu, premierul Boc, guvernatorul Băncii Naționale, ministrul finanțelor etc., adică cei care conduceau țara, că vom avea creștere economică, că lucrurile se vor îmbunătăți, iar criza financiară trece repede, că nu avem nevoie de bani din altă parte pentru că băncile trebuie să se descurce singure cu datoriile făcute și care nu sunt ale statului, nimeni din sectorul privat nu a mai crezut în ceea ce se spunea la vârf și fiecare și-a luat deciziile și măsurile în propriile mâini.

Finalul lui 2009 și începutul lui 2010 au fost marcate de restructurări în companiile private, tăieri de salarii, dat oameni afară, redus operațiuni și pentru o parte din antreprenori insolvența a fost cea mai bună soluție pentru a-și proteja afacerile. Restructurarea creditelor, amânarea plăților la bancă nu au mai fost lucruri ieșite din comun. Atât pentru companii, cât și pentru persoanele fizice. Cu cuțitul FMI și al bancherilor străini la beregată, adică al acelora care împrumută statul, președintele Băsescu și guvernul au tăiat salariile la bugetari, au dat afară peste 125 de mii de oameni din sectorul public și au luat cea mai catastrofală decizie pentru mediul de afaceri, dar și pentru populație, au mărit cota TVA.

Pentru că lumea din business nu a mai așteptat “de sus” să vină rezolvarea și ieșirea din criză, economia s-a oprit din cădere și a început să-și revină ușor. Antreprenorii și managerii au căutat soluții pentru revenirea propriilor afaceri, au dat discounturi, s-au dus peste clienți, au ieșit în stradă să găsească noi oportunități, au mai amânat furnizorii, au scos noi produse, și-au mai tăiat din marjele de câștig, au căutat noi piețe de desfacere etc. Fiecare a făcut ceva pentru a-și menține afacerea, pentru a plăti salariile și pentru a nu mai da oameni afară. Astfel, de un an și jumătate tot vedem și auzim cum la o companie se mai angajează 100 de oameni, se mai face o investiție, se mai cumpără un echipament, se mai vând produse românești și în alte țări decât în Europa, cineva mai are curajul să mai ia un credit de la bancă pentru că a găsit o oportunitate. Dacă la nivel macro datele nu abundă în cifre mari, creșterea economică fiind anemică, la nivel micro situația economică nu este încremenită.

Și mallurile și supermarketurile, care sunt criticate acum, aduc creștere economică. În lipsa unor investiții puternice în producție, care nu se fac peste noapte, și centrele de outsourcing sunt bune pentru că acoperă deficite economice pe termen scurt. Dacă cei care conduc o țară nu lasă în urma lor și centre industriale de producție, care se fac și intră în funcțiune în 4-5 ani (Renault a avut nevoie de 7 ani la Dacia pentru a scoate un model de succes), atunci economia nu va rezista numai cu outsourcing. Când Băsescu și Boc își vor termina mandatul, ei trebuie să arate ce au lăsat în urma lor în economie, la ce investitori au stat la ușă și i-au adus în țară, cum și-au exercitat influența politică astfel încât să-și convingă aliații să facă centre industriale în România.

Am obținut securitatea politică, dar acum președintele, premierul și guvernatorul BNR trebuie să aducă și să asigure securitatea economică, începând de la reducerea taxelor, în frunte cu scăderea TVA, facilități pentru noi investiții, locuri de muncă, reducerea dobânzilor la lei dacă vrem să încurajăm creditarea în moneda națională astfel încât economia românească să nu mai trăiască permanent sub amenințarea creșterii cursului, reforma sistemului public nu numai prin reduceri de personal și neschimbând nimic în administrație, reforma educației, dar nu prin schimbarea anului școlar sau prin punerea de camere video la bacalaureat, ci prin reforma a ceea ce se predă la școală și are nevoie piața.

Vestea pozitivă este că există o decuplare între nivelul macro și microeconomic. Dacă președintele Băsescu ne îndeamnă să ne rugăm pentru că vine criza europeană peste noi, undeva în această țară există un antreprenor sau o companie care mai face un loc de muncă, mai cumpără un echipament, mai găsește un magazin în care să-și vândă produsul, înainte să se ducă la biserică să se roage, alături de președinte. Asta duce economia înainte. Dar vestea proastă este că acolo sus, la etajul politic, nu este nicio diferență între macro și micro. Politicienii sunt toți la fel, nu-i nicio reformă și nici nu se anunță vreuna. Dacă schimbarea garniturilor politice ale tuturor partidelor nu vine din sectorul privat, pentru că celor de aici le-a ajuns cuțitul la os, atunci politicienii vor fi aceiași, și la următoarele alegeri și peste 6 ani. Gândiți-vă că politicienii actuali au intrat în viața publică în 1990 și nimeni nu i-a schimbat.

Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună