Cristian Hostiuc, ZF: Sunteți/suntem niște proști! Doi miniștri și un guvern îți explică, pe și din banii tăi, cum sunt cheltuielile plătite de stat cu 30% mai mari

Un ministru/miniștri care glumesc sau își fac un titlu de glorie pe banii tăi, cititorule! Tocmai te-au făcut prost, pentru că prin munca ta, prin taxele și impozitele pe care le-ai plătit, le-ai dat bani să le dea altora contracte cu o treime mai mari decât ar face ele. Să nu ne uităm înapoi , cere doamna ministru. Că acolo e Radu Berceanu, care, alt bun povestitor, nu a tăiat din contracte, ci a mers cu ele înainte. Ce, plătea el?

Alt caz. La începutul lui septembrie, Guvernul a aprobat, iar Ministerul Transporturilor a anunțat cu mândrie că a obținut o reducere a valorii contractului de mentenanță încheiat între Metrorex și grupul francez Alstom cu 30%, plus anularea unor penalități. Așa ca o aducere aminte, contractul de mentenanță la metrou este pe 15 ani (2003- 2018) și are o valoare de 240 de milioane de euro. Ca rezultat al renegocierii contractului, economia totală realizată la nivelul anului 2011 pentru cheltuielile cu mentenanța materialului rulant de metrou este de circa 83,87 milioane lei (vreo 20 de milioane de euro). În urma negocierilor, cele două părți au convenit modificarea structurii prețului contractului prin renunțarea la plata serviciilor conform unei componente fixe și a unei componente variabile (preț/vagon) și adoptarea soluției preț/tren km pentru fiecare tip de parc de material rulant”, se arată într-un comunicat din septembrie al Ministerului Transporturilor, citat de Mediafax.

Două victorii de răsunet pentru guvernul Boc. A redus valoarea câtorva contracte, cu acordul părților, a făcut reformă și a mai bifat un punct în amplul plan de modernizare a țării.

În același timp, le-a spus în fața României, a locuitorilor ei, a votanților ei, a muncitorilor ei cât de idioți/proști/fraieri, luați-o cum vreți, sunt. Suntem cu toții. Mai puțin ei.

Prin aceste renegocieri se recunoaște faptul că timp de ani de zile contractele de stat aveau, au și acum, un cost mai mare cu 30% decât ar fi normal. Așa, la prima strigare.

Pe an, Guvernul plătește din buget 12 miliarde de euro către alții pentru achiziția de bunuri, servicii și pentru investiții. Adică plătește cu 3,6 miliarde de euro mai mult decât ar trebui. Aici sunt banii pentru scăderea TVA sau banii pentru spitale sau banii pentru lansarea unui program național de locuri de muncă, că tot spunea președintele Traian Băsescu că nu avem bani, cum au americanii, pentru un asemenea program. 3,6 miliarde de euro, banii care pleacă încotro văd cu ochii și se întorc cine știe unde.

Iar premierul Boc constată că vine din nou criza și cere responsabilitate în cheltuirea banului public sau că a plecat Nokia pentru că a fost o decizie de business a lor. Și oricum ei au venit ca să plece cândva, numai că au plecat prea repede. Din păcate, pentru premier cele 2.200 de locuri de muncă erau aici.

Vorbeam zilele trecute cu cineva implicat în procesul de restructurare a Romtelecom de acum câțiva ani. La un moment dat, concubinajul de după privatizare dintre statul român și grec, în care fiecare a venit cu clienții lui, cu furnizorii lui, a adus compania la un pas de faliment. Mai aveau bani doar pentru plata salariilor. A fost adus un american, neimplicat, cu mandatul de restructurare și salvare a ceea ce se mai putea salva dintr-un monopol al telecomunicațiilor, din care mușcau cu putere competitorii. În doi ani s-au renegociat, tăiat, restructurat contracte și cheltuieli de 600 de milioane de euro. Cam o treime din costurile generale și compania funcționa și cu mai puțini salariați. Iar marea majoritate a celor care aveau contractele de furnizare de bunuri și servicii au vociferat puțin, s-au plâns la pilele lor, dar în final au acceptat noile condiții. Chiar cu bucurie pentru că astfel erau siguri că își mențineau businessul cu Romtelecom.

La fel cum a spus și ministrul Anca Boagiu că, exceptând o singură firmă – Argecom – pe toate celelalte contracte de mentenanță a drumurilor s-au obținut scăderi “n medie de 35%, dar și că acestea vor fi relicitate mai ales că unele dintre ele expiră “n noiembrie.

Problema e că, dacă nu era criză, niciun președinte, premier, guvern, ministru, șef de agenție, cine mai e ordonator de credite, nici nu lua în considerare de la sine să ceară și să taie din contracte. Ele mergeau înainte și noi plăteam. Ca proștii! De ce să se reducă CAS sau să se facă o școală, când un drum poate fi curățat cu 1 milion de euro, în loc de 700.000 de euro? Aici/ acolo sunt banii dumneavoastră! Ce mare adevăr a spus cel care a lansat această frază!

Toți privații ar vrea să facă afaceri cu statul. Iar cei care spun că nu vor și că nu fac, protestează pentru că nu sunt ei acolo la masă, nu că prețurile sunt umflate cu o treime. Pe lânga firmele de partid abonate la contractele cu statul intră și multinaționalele. Până la urmă, multinaționalele sunt părtinice. Mulți CEO raportează rezultate și marje bune de câștig în România pentru că exista un stat român, un guvern, un ministru, care le dă aceste contracte, transparent, prin licitație, dar ei au prețurile pe care le au. Cred că toate contractele date de stat (ministere si companii) celor din IT pentru informatizarea instituțiilor sau pentru autostrăzi, poduri sau pentru livrarea de bunuri pot fi reduse instantaneu și viața merge ca înainte, nu se blochează nicio secundă. Multe multinaționale își aleg șefii de aici, nu din oamenii din domeniu, tehnicienii, ci din acei brokeri care pot deschide uși în marile contracte și sunt în relații bune cu toti, indiferent de culoarea politică.

Dar în final, să știți că este una și aceeași concluzie – suntem niste proști. Am plătit întotdeauna mai mult. Ne-o spun în față doi miniștri și un guvern. Ce tot ne uităm în urmă? Trebuie să privim inainte. Tocmai am aflat că la anul nu mai e creștere economică de 3- 4%, ci de 2%. Că euro a urcat la 4,35 lei, deci aveți de plătit în lei o rată mai mare. Și s-ar putea ca și alti investitori să plece, după cum spune președintele. Dacă e așa, trebuie să munciți mai mult pentru ca Guvernul să strângă cele 12 miliarde de euro pe care trebuie să le redistribuie și să plătească datoriile. Că vine scadența lor.

Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro