Cotcodaceala

Sunt fan Scarlett Johansson si, chiar daca n-o recunosc foarte des, imi place si Chris Evans. Impreuna, cei doi ar fi putut forma cel mai cool cuplu de la Hollywood (nu ne-am saturat toti de Brangelina?), iar comedia romantica “The Nanny Diaries”/ “Jurnalul unei dadace” parea ocazia perfecta pentru “lipeala”.

Din pacate nu a fost deloc asa, pentru ca filmul coregizat de Shari Springer Berman si Robert Pulcini (amandoi cu formatie de documentaristi) pica la capitolul romantism si trece cu greu si la capitolul comedie.
Avem o absolventa de colegiu, Annie (Johansson). Usor intimidata de multitudinea de posibilitati pe care i le deschide inchiderea portilor colegiului, Annie se razvrateste impotriva mersului lucrurilor si, in loc sa se angajeze asistenta unui mogul al finantelor sau sa intre stagiara intr-o mare firma de audit, se face… dadaca. La o foarte bogata familie din Manhattan. Care are un drac de copil imposibil de stapanit.
Situatiile cu potential ar putea curge acum cu nemiluita, daca-ti plac copiii (iar lui Annie chiar ii plac), iar statutul de comedie romantica e la doi pasi cand singura raza de soare din viata sturlubaticei dadace devine Harvard Hottie (e doar o porecla), frumosul vecin al familiei X. Sau, pe scurt, Chris Evans. Dar lucrurile se complica in momentul in care regizorii scenaristi decid sa nu-si uite cariera de documentaristi si incep sa analizeze prin ochii proaspetei Annie defectele inaltei societati newyorkeze si efectul acestora asupra educatiei copiilor. Cu Laura Linney si Paul Giamatti drept interpreti ai doamnei si domnului X te poti astepta la delicii vizuale, daca cei doi actori n-ar aluneca (si doar din vina regizorilor) in isteric si lacrimogen.
Astfel, Annie ajunge sa rezolve necazurile tuturor si sa analizeze intr-un mod inspirat de “Sex and the City” (cu sexul lasat la o parte, pentru problemele de cuplu) si “Diavolul se imbraca de la Prada” (pentru conflictele legate de diferentele de clasa) tot ceea ce se intampla pe marele ecran, cu ajutorul celui mai plictisitor voice-over care s-a facut in ultimii ani la Hollywood.
Prin urmare plusurile filmului sunt destul de firave, dintre ele detasandu-se in primul rand Alicia Keys, in rolul prietenei dezinhibate si cu picioarele pe pamant a lui Annie, care nu reuseste totusi sa-i bage acesteia mintile in cap suficient de repede ca sa transforme filmul intr-o adevarata comedie romantica.