Costel Gîlcă, avocat axat pe dreptul muncii: „Vom continua să lucrăm de acasă și după coronavirus, iar asta va avea un efect și asupra salariilor”

Consecințele pe termen lung ale muncii de acasă sunt greu de prezis.

Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii, a spus într–un interviu acordat Business MAGAZIN că el este de părere că vom continua să ne desfășurăm activitatea așa chiar și după ce norul pandemiei va trece. „Până la urma cred că efectul principal al acestei crize acesta va fi că se va schimba paradigma relației de muncă. Eu cred că în această criză se încheie perioada cunoscută în istorie ca fiind de industrializare și cu toții ne vom întoarce la ceea ce era înainte de industrializare și anume munca la domiciliu”, crede Costel Gîlcă.

„Noi, cei care am prins această perioadă, avem în minte că trebuie să te duci la serviciu și că serviciul este un loc de muncă în altă parte decât domiciliul. Ei bine, acum, cu noile tehnologii, cu inteligența artificială, ne vom întoarce să lucrăm înapoi acasă ceea ce va aduce – și poate folosesc o expresie mare – la salvarea planetei”, crede avocatul.

El se referă la faptul că milioane de oameni s-au obișnuit să bată orașele dinspre sud spre nord și invers ca să facă de fapt ceea ce pot să facă și de acasă: să trimită e-mailuri și să facă un schimb de informații. „Imaginează-ți că toți oamenii aceștia sau o bună parte – 30%-50% dintre ei – vor munci de acasă.” Indicii de poluare din toată lumea s-au schimbat, iar avocatul Costel Gîlcă este de părere că trendul telemuncii generat de această criză va continua și va ajuta la îmbunătățirea condițiilor de mediu și după ce această criză se va fi încheiat: „Vom rămâne acasă atât timp cât dincolo de acest virus vom învăța un alt obicei și anume acela de a lucra de acasă. Aceasta va duce la scăderea salariilor, dar salariile scăzute vor fi în concordanță și cu cheltuielile pe care le avem, aflate și acestea în scădere. În măsura în care nu te mai deplasezi de acasă la locul de muncă, nu mai cobori să iei mâncare, haine ca să ai de fiecare dată la locul de muncă, evident că și cheltuielile tale vor scădea.”

De asemenea, el observă un alt efect colateral al izolării. „Izolarea aceasta are un efect și asupra relațiilor de muncă pentru că pentru prima dată se studiază efectele psihologice ale muncii de acasă, ale modului în care indivizii reacționează în izolare, dar în același timp și care este efectul acestei izolări asupra relațiilor de muncă. Este pentru prima dată când la nivel global se vor face studii în acest sens, iar dacă aceste studii arată că individul uman reacționează pozitiv la această izolare – aproape completă – cu siguranță relațiile de muncă se vor schimba și vom intra într-o nouă epocă a relațiilor de muncă. Este un experiment la nivel mondial care vizează relația individului uman aflat într-o relație de muncă, muncă pe care o prestează în izolare.”

„În acest moment cu toții avem acest reflex psihologic de a ieși să socializăm în stânga și în dreapta. O să stăm 4-6 săptămâni în izolare, iar reflexul nostru se va schimba, astfel că treptat vom începe să avem un alt reflex și anume, acela de a fi în izolare și de a socializa la distanță cu ceilalți. Prin urmare, un alt efect al distanțării sociale ar putea fi să învățăm că putem să trăim socializând de la distanță cu ceilalți. Din perspectiva relațiilor de muncă, pentru mine această perioadă reprezintă finalul perioadei numite de industrializare, finalul unui anumit tip de relații de muncă și un nou început, fundamental diferit de tot ce-a fost perioada industrializării, în care rolul principal îl vor avea noile tehnologii.”

El observă că țările care vor fi cel mai afectate de acest virus sunt țările cele mai industrializate: „Exact acolo unde trebuie să schimbăm paradigme, reflexe sociale, aici sunt efectele cele mai grave fiindcă aici trebuie să schimbăm stilul de viață astfel încât să salvăm planeta pe termen lung. „Ce sens are să te duci să stai într-o clădire nou-nouță, la birou, în 10-20 de metri pătrați, când pe perioada zilei casa ta este goală? Un individ «consumă» două clădiri, ceea ce este un nonsens. De ce să faci drumuri când tu poți să lucrezi de fapt de acasă, folosind spațiul tău? Are sens să folosești o clădire cum sunt marile clădiri de birouri, pentru sute de milioane de lei care se consumă pe întreținere când tu poți să lucrezi de acasă? Până la urmă casa ce a devenit? Casa a devenit un fel de hotel în care dormim și atunci se va schimba paradigma, casa va deveni și locul meu de muncă, ceea ce a fost înainte de perioada industrializării.” Avocatul specializat în dreptul muncii precizează, apelând la cunoștințele sale din domeniul istoriei: „Munca la domiciliu nu a apărut acum, a existat de la babilonieni încoace, în Egiptul antic a existat muncă la domiciliu, au existat contracte de muncă, în perioada Evului Mediu. Schimbarea de paradigmă a muncii cu plecatul de acasă se întâmplă doar în perioada industrializării, când mase mari de oameni sunt băgate în aceeași hală, iar acum uitați-vă câte zeci, sute de clădiri de birouri există, iar ele sunt pline ziua, noaptea sunt goale, iar noaptea venim doar să dormim acasă. Nu putem să folosim noi casa și în loc de birou? Până la urmă ce îmi trebuie pentru munca pe care o desfășor? Un calculator, conectare la internet, un fax și eventual un copiator.”

Astfel, crede că unul dintre domeniile care vor fi influențate de această criză va fi cel al imobiliarelor. „Angajatorul se va gândi: „Am nevoie de activitate, dar nu am nevoie de toată lumea, fiindcă în șase săptămâni am realizat că se poate munci destul de eficient și de acasă – are sens să plătesc eu 5.000 -10.000 -20.000 -100.000 de euro chirie pe spațiu?” 

De asemenea, crede că un posibil efect al acestui stil de muncă va fi scăderea salariilor. „Pot să scadă salariile, dar pot să scadă și costurile noastre – dacă eu nu mă deplasez, dacă eu nu mai mănânc la restaurant, îmi schimb obiceiurile, stau acasă, evident că nici nu voi consuma. Prin urmare, per ansamblu pot să rămân la același nivel de viață, dar nu voi mai fi consumerist. Este posibil ca această criză să modifice inclusiv comportamentul nostru de consumator. Te duceai jos la parterul clădirii, socializai cumpărând ceva, de acasă la birou îți mai luai ceva – se schimbă paradigma noastră de gândire, se termină perioada industrializării, de consumerism.” Oferă un exemplu în acest sens: dintr-un salariu de 5.000 de lei, circa 35% erau direcționați înspre consumul lunar, înspre mersul la serviciu – dacă stăm acasă, experimentăm faptul că nu se mai consumă chiar atât de mult.