Coșmarul muncii de acasă - un psiholog rupe tăcerea și dezvăluie de ce pentru unii este atât de dificil

Psihologul Lavinia Țânculescu, doctor în psihlogia muncii și organizațională, observă că pentru a ne face izolarea mai ușoară vin în ajutorul nostru instituții culturale de toate felurile, teatre, opere, operete, muzee, din toată lumea, care au deschis spații virtuale ce pot fi accesate gratuit, totuși, dacă „omul nu este învățat să acceseze în viața de zi cu zi resursele acestea culturale, nu o să facă acest lucru nici în vremuri de restriște, așa cum se întâmplă acum. Marea problemă este că noi nu suntem învățați să stăm singuri sau să ne facem un program pentru noi”. Ea sesizează că majoritatea angajaților din România au avut tendința de a se concentra mai mult pe muncă și mai puțin pe propriile nevoi. „Din păcate, omul contemporan urban este foarte profesional, foarte angajat în viața profesională și foarte puțin angajat în viața lui individuală.”

A observat în situația celor mai mulți dintre angajați o întrepătrundere între viața personală și viața de familie, însă Lavinia Țânculescu spune că ar trebui alocată atenție și vieții individului cu sine însuși: „Mulți confundă viața personală cu viața de familie – familia restrânsă, formată din soț, soție, copii – sau extinsă – părinți, frați, surori – dar ar trebuie să existe o parte ocupată și cu grija pentru noi înșine. Am soț, copil, ce pot să fac pentru mine? Mă duc la cosmetică și atât? Nu, citesc ceva, îmi ocup programul cu ceva ce voiam să fac.”

Ea consideră că perioada aceasta poate fi interpretată și ca o chemare spre lucruri făcute manual, spre lucrurile făcute concret, fie că gătim mai mult sau că facem curățenie; chiar și cei care se deplasează în continuare la birou pot vorbi despre lucruri pe care nu le făceau înainte – igienizare, dezinfectare, lucruri care țin de o rutină pe care nu o aveau.

Principalul mesaj pe care îl transmite celor care își doresc ca izolarea să fie mai ușoară este: „Gândiți-vă la voi înșivă și la ce v-ar plăcea să faceți și nu ați avut timp până acum (în situația în care aveți veniturile asigurate). Într-un concediu pe care l-ați petrece singuri, ce ați face?”. De altfel, ea sesizează că acesta poate fi unul dintre lucrurile cel mai dificil de realizat. „Când stai cu tine însuți, te confrunți cu diverse lucruri, inclusiv cu umbra ta, de care nu ești conștient, pe care nu o accepți. Ne este greu fiindcă nu reușim să fim bine cu noi înșine și apoi nu stăm bine nici cu aspectul spiritual, e foarte dificil pentru omul contemporan – noi am pierdut legătura cu firescul, iar firescul acesta este”. Apoi, ea întreabă retoric cum ar sta lucrurile dacă nu am avea nici curent sau conexiuni la internet. „Una dintre situațiile pe care omul contemporan le accesează este intrarea în legătura cu semenii – comunicarea permanentă, a sta împreună, dar dacă ai sta doar tu cu tine sau să fii, Doamne ferește, izolat într-un pat de campanie, suspect de COVID-19, fără acces la internet etc, – la ce te gândești, la nimic, ce faci tu două săptămâni, nimic? E alarmant fiindcă noi nu avem cu noi înșine o viață a noastră. Acum începem să o avem – nici măcar să o redescoperim – începem să o creăm. S-ar putea să fie greu, pentru unii că unii dintre ei nici nu se plac.”