Corporatiștii o duc prea bine și, de aceea, au timp să-și urască angajatorii și companiile unde lucrează

George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuți headhunteri de pe piață, a spus la ZF Live că încrederea dintre com-panii și angajați, de fapt, dintre managementul de top și ceilalți angajați, este la cel mai scăzut nivel văzut vreodată. Cele două părți se urăsc, se disprețuiesc, se detestă, spune el, dar trebuie să se suporte unii pe alții. În corporații, tensiunile sunt la cel mai înalt nivel. Angajații vor să muncească mai puțin, dar pe salarii care să crească de la an la an, în timp ce companiile, reprezentate de top management, încearcă să mai tempereze acest fenomen, această tendință. Dacă aceste corporații au profit, dacă au profituri mai mari de la un an la altul, revolta angajaților este și mai mare. Internetul, social media, schimburile rapide de informații, comentariile, show-offul că alții o duc bine și tu o duci prost, această lume deschisă în care trăim amplifică tensiunea dintre angajați și companii. George Bu-tunoiu spune că angajaților nu le este frică să fie dați afară, nu le este frică să plece, să demisioneze de pe o zi pe alta, chiar dacă nu au un plan B. Cei mai mulți cred că își vor găsi repede de lucru în altă parte, pentru că așa știu că se întâmplă pe piață, deoarece corporațiile au nevoie de oameni, deoarece există o lipsă de personal și poate chiar găsesc un alt job, pe un salariu mai mare. Datorită creșterii economice fără precedent din ultimele două decenii, datorită creșterii salariilor, care s-au apreciat foarte mult și în euro, datorită stabilității incredibile a cursului valutar leu/euro, corporatiștii au ajuns să câștige destul de bine în România, mai mult decât așteptările lor. Acest lucru a dus și la recuperarea decalajelor față de Europa și chiar sunt zone în România – București, Timișoara, Cluj, Iași – care sunt peste media Uniunii Europene ca nivel de trai, reflectat prin PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Pentru că au ajuns să câștige bine, pentru că au unde să locuiască, pentru că foarte mulți au apartamente proprii, pentru că corporațiile unde lucrează le oferă foarte multe beneficii, începând cu asigurările medicale și până la acțiuni gratuite, destul de mulți își supraapreciază valoarea și atunci încep să aibă idei, încep să considere că, fără ei, companiile s-ar prăbuși, încep să pună contre, iar rezultatul este o tensiune permanentă. Cu excepția perioadei 2009-2012, când am fost loviți de criza financiară și s-au mai făcut restructurări, în rest, timp de două decenii am avut parte de o liniște economică și de business fără precedent. Investițiile făcute de corporații au necesitat noi an-gajați, care au început să fie plătiți din ce în ce mai bine. Când ai un câștig lunar de peste 2.000-3.000 de euro net și un pachet de beneficii, viața se vede într-un alt fel față de atunci când salariul era de 500 de dolari și existau doar bonurile de masă. Aceste tensiuni nu vor dispărea de la sine, mai ales în condițiile în care asistăm la schimbări so-ciale și politice fără precedent. Chiar dacă lucrează în corporații, chiar dacă sunt conectați la o rețea globală, cor-poratiștii încep să caute altceva din punct de vedere politic și social. Lucrurile se vor schimba doar atunci când companiile vor începe să înlocuiască angajații prin automatizare, robotizare, digitalizarea proceselor sau când va veni o criză care să ducă, peste noapte, la schimbări dramatice într-o companie, în business, în economie. Acum câțiva ani, directorii de HR sau din top management spuneau în surdină: „Să vină o criză mai repede, ca să mai re-ducă presiunea pe cererile de salarii în creștere ale angajaților”. În IT, a venit inteligența artificială (AI), care începe să mănânce din pozițiile de entry-level, în industrie a început un proces mai accelerat de automatizare, robotizare, digitalizare, chiar și în agricultură oamenii încep să fie înlocuiți de echipamente mai performante etc. În fiecare do-meniu, în fiecare companie există o presiune pentru reducerea numărului de angajați. Tensiunile, revoltele în surdină, această „ură” între angajați și companii/top management nu vor dispărea peste noapte, mai ales odată cu schimbările politice și sociale, ci chiar se vor amplifica. Asta până când va veni o criză mai violentă, care să ducă la restructurări adevărate, iar în momentul în care corporatiștii vor ieși pe piață, după două-trei luni de pauză, și vor vedea că nu găsesc chiar atât de ușor un alt job, se vor uita cu alți ochi la locul de unde și-au dat demisia, de unde au plecat.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)