Consultanți, mentori și coach avem, dar unde sunt antreprenorii și businessurile?
Săptămânal, cred că în inboxul vostru vine un e-mail în care sunteți invitați să cunoașteți pe cineva care ar putea să vă învețe cum să faceți business, cum să deveniți milionari, cum să vindeți mai eficient sau să tăiați costurile mai bine (pentru ultima variantă ofertele sunt mai reduse). În ultimii ani, în piață își fac loc cursurile de mentorat sau de coaching. Toată lumea a ajuns sau vrea să…
Nu este rău pentru businessul românesc, care are nevoie de educație antreprenorială, financiară sau organizațională. Problema este că România are prea puțini antreprenori și prea puține businessuri. Nu ca număr, ci ca succes, supraviețuire și creștere în piață.
Mulți vor să se facă antreprenori, oameni de afaceri, patroni, dar așteaptă până să găsească o idee cu care să dea lovitura.
Până atunci, cel mai la îndemână business este o casă de pariuri. România se află pe ultimele locuri în Europa la numărul de companii mici și mijlocii pe cap de locuitor, iar viitorul nu arată că această situație se va îmbunătăți. Probabil că economia românească nici nu oferă prea multe condiții; nu din punct de vedere economic, ci din punctul de vedere al mentalităților, al birocrației de a intra și de a ieși din business cât mai rapid în cazul în care o afacere nu merge. Societatea nu-i încurajează, cel puțin verbal, pe cei care își iau crucea antreprenoriatului.
Statul, guvernul alocă bani pentru start-up-uri, pentru cei defavorizați care vor să înceapă o afacere, un fel de socialism antreprenorial. Toată lumea a auzit de Start-up Nation și la început nimănui nu-i vine să creadă că statul le dă moca (bine, trebuie să îndeplinească câteva condiții) 200.000 de lei. Sunt buni și acești bani, dar ar fi bine să se simplifice legislația pentru întreprinderile mici și mijlocii, poate ar introduce în programa școlară în toate școlile cursuri de business, poate ar promova brandul România în afară, așa cum face Israelul, de exemplu, care să atragă resurse și investitori și, de ce nu, forță umană. Politica diplomatică a României pe piețele externe lipsește cu desăvârșire, de aceea companiile românești exportă prea puțin în afară, România fiind în cea mai proastă situație dintre fostele țări comuniste ca raport al exporturilor în PIB. Dacă am scoate din exporturile României, de aproape 70 de miliarde de euro anual, ponderea multinaționalelor, nu ar mai rămâne nimic. Cei care vor să-și facă un business, cei care sunt la început de drum reclamă faptul că nu-i ajută nimeni, că statul nu le dă bani, că băncile nu le dau bani și sunt rele, că nu au garanții, că nimeni nu-i ajută.
Dacă s-ar putea ca afacerile să fie gata la cheie și să înceapă să producă bani încă din prima oră, ar fi perfect. Dar nu toată lumea are acest noroc. Mentorii, consultanții, cei care fac coaching au rolul lor, dar unde și când trebuie să intervină?
La început, cineva trebuie să-ți predice ce înseamnă să fii antreprenor și cât este de frumos, asta până când vezi cum este în viața reală. Mai citești articole în Business Magazin din care vezi cum cineva a avut succes și este milionar. Cei din afară pot să intervină atunci când businessul a prins ceva cheag, are încasări și poate mai are potențial de creștere.
Ca să vezi ce spune un consultant, un mentor, un coach trebuie să ai de unde să plătești și de aceea businessul tău trebuie să producă bani. Fiecare etapă dintr-un business are mentorul și consultantul lui, dar mai întâi trebuie să existe antreprenori și businessuri care să facă bani. Fondurile de la stat se duc repede și foarte puține afaceri mai sunt apoi sustenabile. Până când vine mentorul și coach-ul să-ți arate calea, întrebarea este cum poate ajunge Timișoara, Timișul, a treia zonă ca putere în business în România după București și Ilfov, o zonă cu mai mulți antreprenori români.
Timișul are ponderea cea mai scăzută a companiilor românești în total business, în jur de 40%, în timp ce multinaționalele au deja 60%. Multinaționalele absorb toată resursa umană încă de pe băncile școlilor și, odată ce se ia primul salariu, nu mai rămâne aproape nimic pentru zona de antreprenoriat. Nimeni nu mai vrea să stea să mănânce covrigi și să aștepte să vină clientul. Dacă Timișoara, unde mai sunt ceva bani și putere de cumpărare, nu produce antreprenori, ce să mai vorbim de Mehedinți, Teleorman, Vaslui, județele cele mai slabe din punct de vedere economic? Acolo statul e baza.
Așa că cei care sunt mentori, coach și consultanți trebuie să muncească mai întâi să producă antreprenori, ca să aibă cui să factureze.
P.S.: Grupul american Visteon a anunțat că deschide un centru de dezvoltare la Timișoara unde vrea să angajeze 400 de oameni. Asta înseamnă un minus de 400 de antreprenori – 400 de start-up-uri.