Construcțiile României, aproape de maximele istorice, dar tot mai expuse: scumpiri, taxa pe carbon și dependența de banii publici

Piața construcțiilor din România intră în 2026 aproape de maximele istorice, dar tot mai expusă unei combinații de riscuri pe care nici cele mai bune cicluri nu o pot ignora: scumpirea materialelor, o nouă taxă pe carbon, finanțare selectivă și o dependență structurală de banii publici. La nivel global, tabloul este aproape invers — un pipeline care se subțiază, dar costuri care refuză să cedeze. Iar vocile din piața locală, de la antreprenorii cu capital românesc până la furnizorii de utilaje, spun același lucru cu nuanțe diferite: anii buni au fost reali, însă fragili.

România rămâne, deocamdată, campioana europeană a construcțiilor. Volumul lucrărilor a crescut cu aproape 8% în intervalul ianuarie–noiembrie 2025 față de anul anterior, foarte aproape de recordul din 2023, potrivit raportului anual Colliers. Sectorul a ajuns să cântărească aproape 9% din PIB — mai exact 8,7% în primele trei trimestre —, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană și aproape dublul mediei de 5% a statelor membre. Motorul principal îl reprezintă lucrările de inginerie, acolo unde se regăsesc infrastructura și marile spitale finanțate din fonduri publice, care au atins niveluri record. Construcțiile nerezidențiale au urcat cu peste 11%, iar segmentul rezidențial cu peste 12%, întreaga activitate apropiindu-se de dublul nivelului dinainte de pandemie.

„Datele arată foarte clar că piața construcțiilor din România funcționează la o turație foarte ridicată, apropiată de maximele istorice, iar acest ritm este susținut în principal de proiectele publice de mari dimensiuni”, explică Alexandru Atanasiu, Partner Î Head of Construction Services la Colliers. El subliniază că este vorba despre volume de lucrări, nu despre valoarea financiară a investițiilor: „Ritmul și amploarea schimbărilor sunt la un nivel semnificativ, iar dacă putem menține această direcție, țara va arăta foarte diferit peste 10 ani.”

Punctul vulnerabil al acestei performanțe

Tocmai aici stă și fragilitatea. Peste jumătate din activitate este legată de lucrările de inginerie finanțate din fonduri europene, ceea ce transformă forța sectorului într-o expunere. „Eventuale întârzieri sau blocaje în accesarea fondurilor europene ar putea avea un impact vizibil asupra sectorului, cu efecte care s-ar resimți mai larg în economie”, avertizează Alexandru Atanasiu.

La presiunea structurală se adaugă una nou-apărută: din 2026 a intrat în vigoare o taxă pe carbon aplicată materialelor de construcții importate din afara UE, cu un impact estimat pe costuri de 10%–15%. Având în vedere dependența ridicată a României de oțel, aluminiu și alte metale importate, este puțin probabil ca aceste costuri să fie absorbite integral de constructori — o parte se va transfera în prețurile finale ale proiectelor. Contextul global amplifică tensiunea: prețul cuprului a crescut cu peste 40% în 2025, atingând maxime istorice, iar indicii materialelor au atins recorduri atât în Europa, cât și în Statele Unite.

Erbașu: marje istorice, dar prea scurte pentru a capitaliza

Pentru antreprenorii cu capital românesc, această fereastră de profitabilitate a fost reală, dar îngustă. Cristian Erbașu, de la Construcții Erbașu, arată că marjele uzuale din construcții, situate de regulă între 3% și 5%–7%, au urcat în ultimii doi ani până la 10%–12%. „Din păcate, perioadele sunt scurte, nu au continuitate pe astfel de profitabilități, care oferă posibilitatea de capitalizare pentru companii. Dacă nu ai o perioadă mai lungă în care să te capitalizezi, riști să nu faci față perioadelor grele care urmează”, spune Cristian Erbașu. Stabilitatea prețului la materiale a fost, în opinia sa, cheia profitului din ultima vreme — un avantaj care se erodează acum. „Va urma iar o perioadă de instabilitate pornită de la carburanți, care se va reflecta în profitabilitatea companiilor în 2026”, avertizează antreprenorul, estimând creșteri de cel puțin 10%–15% în acest an dacă prețul petrolului nu revine. Problema de fond rămâne că indicii de ajustare din contractele mari nu acoperă inflația reală în perioadele de escaladare a costurilor.

Cristian Erbașu ridică și o problemă de structură a pieței: modul în care au fost organizate achizițiile publice a împins multe investiții către companii din afara României, inclusiv din afara Uniunii Europene, „în condiții cel puțin îndoielnice în ceea ce privește concurențialitatea”. Riscul, spune el, este ca plusvaloarea să rămână la capitalul puternic din afară, nu la cel autohton. În același timp, vede semnale bune: firmele românești colaborează mult mai ușor între ele în ultimii ani, iar cel puțin 5–6 companii locale ar putea ieși pe piețele din regiune. Cea mai dură avertizare a sa privește însă întreținerea. Marile companii internaționale care construiesc acum nu sunt interesate de lucrările de mentenanță, iar fără fonduri pentru întreținere investițiile devin, în timp, inutilizabile. „Altfel, în 5–10 ani aceste spitale vor arăta ca cele făcute acum 50 de ani”, spune Cristian Erbașu, dând exemplul unor complexe sportive prost întreținute care arată deja mai rău decât cele vechi.

Concelex: forța de muncă, marea provocare a antreprenorilor

Forța de muncă este al doilea front. Concelex are peste 1.200 de angajați pe șantiere și între 2.000 și 2.500 de subcontractanți, iar compania a derulat cu succes un program de atragere a studenților pe șantier. La nivel național, însă, Cătălin Vișan director general adjunct al companiei Concelex estimează un necesar de forță de muncă de circa 270.000 de oameni — la care s-ar adăuga muncitori străini —, în condițiile în care aprobările au fost de aproximativ 100.000. „Din start sunt 170.000 de posturi care nu pot să fie suplinite în acest moment”, avertizează directorul Concelex. El insistă și pe nevoia ca proiectele mari de infrastructură să fie eșalonate: nu toate liniile de metrou trebuie începute simultan, pentru a nu bloca bugetul și orașul.

Infrastructura, locomotiva care trebuie să-și păstreze ritmul

Statistica Colliers privind piața muncii confirmă tensiunea, dar și forța: construcțiile au atins un record de 462.000 de angajați în iulie 2025, în creștere cu 1%, iar salariile, deși presate, rămân sub nivelul din alte țări din Europa Centrală și de Est — ceea ce explică marjele operaționale peste media UE.

Pe infrastructură, Ionel Scrioșteanu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, anunță 830 de km de autostradă și drum expres în construcție, cu 230–250 km posibil de livrat până la final de an, peste pragul de 200 km. Noua sursă de finanțare SAFE, care aduce 4,2 miliarde de euro suplimentari, deblochează tronsoane precum Pașcani–Suceava și conturează planuri pe ambele maluri ale Prutului, în logica conectării cu Republica Moldova și a unui rol în reconstrucția Ucrainei.

Furnizorii urmăresc același ciclu cu prudență. Liviu Neagu, CEO al Bergerat Monnoyeur România, estimează pentru 2026 o piață a utilajelor la nivelul anului trecut — o „recalibrare”, nu o scădere — și mută discuția de la preț la valoare și eficiență. Utilajele electrice „vor veni la timpul lor”, spune el, iar inteligența artificială va ajuta deopotrivă „white collar” și „blue collar”, într-o piață unde timpul de mers în gol al utilajelor, de 35%–40%, arde bani inutil la o motorină de circa 2 euro pe litru.

Tabloul global: pipeline mai redus, costuri persistente

Contextul extern, descris de Cushman & Wakefield în raportul de iarnă, este unul de stabilizare relativă, dar nu de relaxare. Presiunile pe lanțul de aprovizionare au revenit în teritoriu pozitiv la finalul lui 2025, inflația globală urmează să coboare spre 3,8% în 2026, iar băncile centrale au început reduceri de dobânzi, deși cu divergențe. Pipeline-ul global de birouri continuă să se contracte, în timp ce industrialul rezistă mai bine în Asia-Pacific decât în Americi și EMEA. În SUA, costurile de construcție accelerează, iar salariile din construcții și minerit au atins în decembrie 2025 un maxim al ultimelor 13 luni.

Pentru România, CBRE confirmă o economie cu creștere modestă — circa 1,4% în 2025 și 1,6% în 2026 —, o inflație medie de 7,3% în 2025 care ar urma să scadă spre 6,5%, și randamente ale titlurilor de stat la 10 ani în scădere de la circa 7,6% la 6,8%, semn al încrederii piețelor în consolidarea fiscală. Logistica rămâne vârful de lance, cu peste 1 milion mp închiriați în 2025 și o vacanță de doar 3,8%, susținută de aderarea la Schengen și de noile noduri deschise de coridoarele A0/A7.

Piața utilajelor de construcții se așază, fără a se prăbuși. Liviu Neagu, CEO al Bergerat Monnoyeur România, estimează pentru 2026 o piață la nivelul anului trecut și o descrie ca pe o recalibrare, nu o scădere. „Cifra de afaceri a înregistrat o scădere, dar a fost o scădere benefică, pentru că este mult mai important să vinzi utilaje care lucrează, care generează bani și pentru client, și pentru vânzător”, spune Liviu Neagu. El mută discuția dinspre preț spre valoare: „Nimeni nu întreabă care este valoarea unui utilaj. Valoarea înseamnă mult mai mult decât prețul pe care îl plătești, înseamnă confortul pe care îl ai, înseamnă rezolvarea problemelor pe care le ai”.

Specialiștii din imobiliare și construcții se așteaptă ca 2026 să fie un an mai echilibrat, în care investițiile publice rămân decisive — cu condiția stabilității politice —, iar costurile rămân ridicate. Sectorul construcțiilor din România rezistă presiunilor, dar marja de eroare s-a îngustat.

Cătălin Vișan, director general adjunct al companiei Concelex, spune că în prezent pe santierele Concelex sunt peste 1200 de angajați și  2.000- 2.500 de subcontractanți: “Am încercat să luăm studenții pe șantier, să încercăm să le facem un ofertă,  săă îi pregătim și să-i ținem când vor termina facultatea. Programul acesta a fost un succes și tinerii își doresc să vină  să lucreze”