Companiile ne cheamă înapoi la birou, dar angajații continuă să lucreze pe Zoom. De ce întoarcerea la office a creat un paradox: facem naveta ca să muncim tot de la distanță?

După ani în care munca de acasă a schimbat regulile pieței muncii, tot mai multe companii americane le cer angajaților să revină la birou. Dar prezența fizică nu garantează și colaborarea față în față. Un studiu realizat pe 1.835 de angajați americani cu studii superioare arată că peste 70% au avut cel puțin un coleg de echipă absent fizic în ultima zi petrecută la birou. Mai mult, 52% dintre cei care au participat la ședințe au avut cel puțin o întâlnire online, deși toți participanții se aflau în aceeași clădire. Fenomenul, analizat de The Atlantic, ridică o întrebare incomodă pentru angajatori: ce câștigă o companie dacă oamenii vin la birou doar pentru a lucra în continuare de la distanță?

De ce mergem la birou dacă tot lucrăm de la distanță?

După pandemie, întoarcerea angajaților la birou a devenit una dintre cele mai disputate teme din lumea corporatistă.

Pentru angajatori, prezența fizică este asociată cu o colaborare mai bună, schimburi spontane de idei, formarea angajaților tineri și consolidarea culturii organizaționale.

Pentru angajați, însă, obligația de a face naveta poate părea dificil de justificat atunci când activitatea zilnică se desfășoară în continuare prin e-mail, aplicații de mesagerie și videoconferințe.

O analiză publicată de The Atlantic, semnată de doi economiști care studiază efectele muncii la distanță, arată că această contradicție este mai răspândită decât ar putea părea.

Fenomenul poate fi descris drept muncă la distanță desfășurată din interiorul biroului.

Angajații se deplasează la sediu, își ocupă locurile și deschid laptopurile, dar interacțiunile cu echipa continuă să aibă loc în mare parte online.

Biroul devine astfel, în anumite situații, doar un alt loc din care oamenii participă la videoconferințe.

Mai mult de șapte din zece angajați nu își găsesc întreaga echipă la birou

Cercetarea citată de The Atlantic a fost realizată în septembrie 2026, pe un eșantion de 1.835 de angajați americani cu studii superioare.

Peste 70% dintre respondenți au declarat că, în ultima zi petrecută la birou, cel puțin un membru al echipei lor nu se afla în aceeași clădire.

Aproximativ jumătate nu au participat la nicio ședință în care toți colegii să fie prezenți fizic.

Mai mult de o treime au avut exclusiv ședințe online, deoarece echipele lor au mutat întâlnirile în mediul digital atunci când unul dintre participanți lucra de la distanță.

Poate cea mai surprinzătoare constatare privește însă comportamentul celor aflați în aceeași clădire.

Dintre angajații care au participat la ședințe, 52% au avut cel puțin o întâlnire online la care toți participanții se aflau fizic în același sediu.

Cu alte cuvinte, nu doar distanța dintre colegi menține popularitatea videoconferințelor. Uneori, oamenii aleg să se întâlnească virtual chiar și atunci când ar putea merge câțiva metri până într-o sală de ședințe.

Cum a schimbat pandemia geografia echipelor

Una dintre explicațiile identificate de autorii analizei este dispersarea geografică a angajaților.

În timpul pandemiei, companiile au început să recruteze persoane din alte orașe și regiuni, iar o parte dintre angajații existenți s-au mutat departe de sediile centrale.

În aceste condiții, o echipă poate avea membri în mai multe birouri, orașe sau chiar țări.

Chiar dacă fiecare angajat respectă obligația de a lucra de la sediu, echipa nu ajunge neapărat să fie împreună.

Autorii The Atlantic au analizat și datele unei companii din Fortune 500. După pandemie, aproximativ 60% dintre angajații săi din structurile corporative aveau cel puțin un coleg de echipă aflat la distanță, comparativ cu 20% înainte de pandemie.

În cazul întreprinderilor mici, distanța dintre locuințele angajaților și biroul central aproape s-a triplat între 2019 și 2023.

Această schimbare complică strategiile de revenire la birou.

O companie poate impune prezența fizică, dar nu poate recrea automat echipele care lucrau împreună înainte de pandemie.

De ce nu mai vrem să ne întâlnim nici când suntem în aceeași clădire?

Geografia explică doar o parte a fenomenului.

Cealaltă explicație ține de obiceiurile de lucru dezvoltate în ultimii ani.

În perioada muncii de acasă, mulți angajați s-au obișnuit să își organizeze activitatea în jurul unor sarcini individuale, cu întâlniri programate și interacțiuni digitale.

Această organizare poate fi eficientă pentru activități care necesită concentrare, dar poate reduce oportunitățile de colaborare spontană.

Chiar și după revenirea la birou, angajații continuă să utilizeze instrumentele digitale pentru că sunt familiare și convenabile.

O ședință pe Teams sau Zoom poate părea mai simplă decât deplasarea într-o sală de întâlniri.

Dar economiștii citați de The Atlantic atrag atenția că interacțiunile față în față oferă beneficii care nu sunt întotdeauna vizibile imediat.

Conversațiile înaintea unei ședințe, schimburile informale de idei sau discuțiile dintre colegi pot contribui la creativitate și la dezvoltarea profesională.

Un experiment publicat în revista Nature, invocat de autorii analizei, a arătat că participanții care au lucrat față în față au generat cu aproximativ 14% mai multe idei decât cei care au colaborat online.

Alte cercetări citate în articol indică un nivel mai ridicat al feedbackului și mentoratului în interacțiunile directe.

Problema este că aceste beneficii se pierd atunci când angajații sunt fizic la birou, dar activitatea continuă să fie organizată exclusiv în jurul instrumentelor digitale.

Angajații vin la birou mai rar decât le cer companiile

Există și o diferență între regulile stabilite de angajatori și comportamentul efectiv al angajaților.

Potrivit cercetărilor prezentate în The Atlantic, un angajat obișnuit merge la birou, în medie, cu o zi mai puțin pe săptămână decât prevede politica firmei.

Dacă o companie solicită patru zile de prezență, angajații ajung, în medie, la trei.

Această diferență poate părea redusă, dar are efecte asupra întregii echipe.

Atunci când un coleg lipsește, ceilalți sunt mai predispuși să organizeze întâlnirile online. Iar dacă ședințele se desfășoară oricum prin videoconferință, motivația de a veni la birou scade.

Se creează astfel un cerc vicios: absența unor angajați reduce valoarea prezenței celorlalți, ceea ce încurajează noi absențe.

Comportamentul managerilor este deosebit de important. Dacă liderii nu vin la sediu, membrii echipelor tind să le urmeze exemplul.

Cât ne costă să mergem la birou?

Pentru angajați, naveta reprezintă un cost de timp și, adesea, de bani.

The Atlantic arată că americanul obișnuit petrece aproximativ 54 de minute pe zi deplasându-se către și de la locul de muncă.

Într-o săptămână de cinci zile, aceasta înseamnă aproximativ patru ore și jumătate petrecute pe drum.

Dacă timpul respectiv permite întâlniri utile cu colegii, colaborare și dezvoltare profesională, angajații pot considera că deplasarea merită efortul.

Dar atunci când ziua de lucru este ocupată aproape integral de videoconferințe, beneficiul devine mai greu de identificat.

Pentru angajatori, problema este la fel de importantă.

Costurile spațiilor de birouri, ale utilităților și ale facilităților oferite angajaților trebuie justificate printr-un avantaj real pentru organizație.

Simpla prezență fizică nu garantează productivitate, colaborare sau inovație.

Cum ar trebui să arate biroul viitorului?

Autorii analizei The Atlantic nu susțin că toate companiile ar trebui să renunțe la birouri sau să impună prezența permanentă.

În schimb, propun o schimbare de perspectivă.

Dacă obiectivul este colaborarea față în față, companiile trebuie să creeze condițiile pentru ca aceasta să aibă loc.

O soluție ar putea fi concentrarea recrutărilor în jurul unor centre geografice, astfel încât membrii aceleiași echipe să poată lucra efectiv împreună.

În alte situații, întâlnirile periodice ale echipelor, organizate în afara activității cotidiene, pot fi mai utile decât prezența obligatorie în fiecare zi.

Companiile ar putea, de asemenea, să recompenseze mai clar activitățile care beneficiază de interacțiunea directă, precum mentoratul, dezvoltarea colegilor sau colaborarea creativă.

Miza nu este ca fiecare angajat să petreacă un număr prestabilit de ore într-o clădire, ci ca timpul petrecut împreună să aibă un scop.

Pentru piața muncii, aceasta ar putea fi una dintre cele mai importante lecții ale perioadei postpandemie.

După ani de dispute despre câte zile trebuie să lucrăm de acasă și câte de la birou, întrebarea relevantă ar putea fi alta: cât din timpul petrecut la birou înseamnă, de fapt, muncă împreună?

Sursa principală: The Atlantic, The Rise of In-Office Remote Work, 14 octombrie 2026. Articolul se bazează pe cercetarea prezentată de autorii publicației și pe studiile suplimentare citate de aceștia.