Comentariu AFP: Uniunea națională a Franței, pusă la încercare în periferiile "fracturate"

“Tot mai mulți oameni trăiesc alături de noi”, se alarmează Mohamed Tria, președintele unui club de fotbal dintr-un cartier de locuințe de la periferia Lyonului (centru-est).

Acest cadru de întreprindere mărturisește că “nu este suprins” de slaba participare a “periferiilor” – cu o populație puternică de imigranți, adesea musulmană și afectată de un șomaj în masă – la manifestațiile la care au fost prezente aproape patru milioane de persoane în Franța, pe 11 ianuarie, pentru a denunța “teroarea islamistă”.

“Interpretarea atentatelor a fost cu totul alta în aceste cartiere”, subliniază el, încă “uluit” de reacțiile adolescenților “aflați în căutarea recunoașterii” și tentați să-și glorifice autorii jihadiști francezi. “Ei nu vedeau moartea a 17 persoane, ci actul de bravură al celor căzuți cu arma în mână. Ei îi admiră pe acești oameni”, insistă Tria.

“Periferiile sunt pe muchie, prinse între revolte și negarea acestei barbarii”, avertizează Asociația “Ville et banlieue”, din care fac parte primari din 120 de orașe. Ele “sunt în prezent mai mult ca niciodată (…) revelatorul și teatrul fracturilor noastre, neputințelor noastre, contradicțiilor și slăbiciunilor”.

În contextul în care printre victime se află patru evrei, Guvenul socialist a denunțat un “nou antisemitism” în cartiere.

Potrivit Ministerului Educației, aproximativ 200 de incidente legate de atentate au fost înregistrate în ansamblul instituțiilor școlare franceze. Jumătate au perturbat momentul de reculegere organizat pe 8 ianuarie, la o zi după măcelul de la Charlie Hebdo, iar “aproximativ 40 de cazuri” care țin de “apologia terorismului” au fost semnalate, în special în colegii sau licee din cartiere sensibile.

“Trebuie să avem foarte mare atenție la lectura teritorială”, subliniază Renaud Epstein, un sociolog de la Universitatea din Nantes (vest), opunându-se oricărui amestec al periferiei și terorismului – o frică pregnantă pentru o populație care se teme că este stigmatizată.

În fapt, frații Saïd și Chérif Kouachi, autorii atacurilor de la Charlie Hebdo, și-au petrecut adolescența în Corrèze, o regiune rurală din centrul Franței. Iar deși asasinul de la magazinul alimentar cu specific evreiesc Amédy Coulibaly provine din periferia sensibilă Grigny din sudul Parisului, el și Chérif Kouachi au basculat în islamul radical la închisoare.

 “N-avem nimic aici”

Aleși, experți sau asociații constată unanim eșecul celor 30 de ani de planuri de “renovare” urbană, care vizează în prezent 1.300 de cartiere “prioritare”, în aproape 700 de comune. Aproximativ cinci milioane de persoane locuiesc în ele.

“Noi nu am înțeles ceea ce s-a întâmplat în 2005”, apreciază Mohammed Mechmache de la Asociația AC Le Feu, înființată la periferia pariziană după revoltele din toamna lui 2005 care au avut un răsunet mondial.

În opinia sa, “locuitorii au sentimentul că sunt abandonați, se fragilizează, se închid și se află la bunul plac al celor care vin să-i adune cu lingurița, adică “extremiștii din toate părțile”.

Abandonul cartierelor este rezumat de către Issa, din Clichy-sous-Bois, de unde au pornit violențele, într-o singură frază: “Suntem atât de aproape de Paris, dar atât de departe de tot”. “Nu avem nimic aici, nu există transport (comun), magazine, teatru, cinema”, continuă Zouzou, altă locuitoare.

Puterile publice s-au lansat într-un nou program național, dotat cu cinci miliarde de euro, vizând să creeze 300.000 de locuri de muncă în zece ani.

“Deversarea a tone de beton nu este suficientă. Este nevoie de umanitate”, subliniază Mohamed Tria. “Ne trezim brusc cu Kouachi et Coulibaly, dar ei nu sunt copii ai Republicii fecundați (…). Integrarea franceză nu funcționează”, subliniază el.

“Cine le predă azi acestor puști ce este bine și ce este rău? Cum nu-i mai învățăm valorile noastre, iau alții acest loc, așa stau lucrurile (…). Radicalizarea religioasă este o consecință, face parte din replierea asupra sieși-însuși”, continuă el. “Este urgent să se acționeze în următorii zece ani, pentru salvarea celor care pot fi salvați”, îndeamnă el.

În opinia lui Renaud Epstein, “cartierele sunt doar revelatorii unor probleme mult mai ample (…), care trimit la discriminări etnico-rasiale”, într-o țară în care diversitatea întârzie să urce scara socială.