Clujeanul de 32 de ani care face afaceri de milioane de dolari în India

Fără să fie ceea ce numește el „un manager ca acela pe care îl prezentați voi în reviste”, Marchiș s-a dovedit a fi, în multe privințe, asemănător expaților care au pus bazele multinaționalelor în România. Acum este tot mai vizibil un alt fenomen, cel al românilor ajunși peste hotare: în ultimii doi ani au plecat pe poziții de middle și top management nu mai puțin de 400 de oameni, în Europa, Asia și Africa. Cele mai multe slujbe sunt din IT, telecom, automotive, petrol și gaze, iar românii care au plecat sunt mai mulți decât străinii veniți în țară.

Tudor Marchiș a mers către răsărit și a pus bazele unei firme, folosindu-se de modele și mentalități europene, dezvoltând sisteme de training pentru formarea angajaților. Dar spune că nu este neapărat un model de manager „cum scrie la carte – nu am master, nu am doctorat, nu am MBA – dar voi face unul în curând pentru că am o ambiție personală„. A clădit în schimb firme după fler și a făcut profit. „Acționarii indieni spun că eu am o atitudine «short pants», adică nu folosesc formalitățile banale și greoaie impuse de mediul de afaceri local și merg la discuții foarte sincer și relaxat„. O atitudine care s-a dovedit folositoare atât în relațiile cu prietenii cât și cu oamenii de afaceri. „Până acum, în India nu s-a întâmplat să nu închei un contract decât în cazul a trei întâlniri„. Se declară fascinat de activitatea sa de acum și spune că este atât de mult de muncă încât nu simte concurența. „Toți avem loc„. Ba mai mult, „eu am în administrare cel mai mare parc IT din India și joc golf cu cel care conduce firma care a pierdut contractul”. Thermo Control Services and Expertise a ajuns la 700 de angajați la 18 luni de la înființare și, în urmă cu câteva luni, povestește românul, a fost nevoit să refuze un contract pentru un ansamblu rezidențial, deoarece ar fi avut nevoie de alte câteva sute de noi angajați. Or tocmai aceasta este cea mai importantă piedică în creșterea afacerilor: este extrem de dificil de găsit angajați, mai ales cei calificați. „Piața are momentan mai multe cereri decât oameni calificați și fluctuația de personal e imensă. Opusul Europei și SUA”.

Într-o zi obișnuită din săptămână, Tudor Marchiș se trezește la 9 dimineața și jumătate de oră mai târziu ajunge la birou, care este la o distanță de numai două minute. „Muncesc cât e nevoie. Câteodată la 12 merg la golf iar alteori stau până la 20:00„; luni seara merge la fotbal, iar joi la karaoke. Sâmbăta este zi lucrătoare, dar cu program scurt, iar duminica este de obicei destinată excursiilor sau meselor cu prietenii, oameni din toată lumea, toți trecuți de 45 de ani. „Eu am șansa ca la vârsta asta (32 ani – n.r.) să fiu pe poziție executivă”. Tocmai vârsta este cea care îi dă uneori de furcă, la primul contact cu oameni de afaceri indieni. „Toți au impresia, din coversațiile telefonice și emailuri, că sunt o persoană în vârstă; sunt surprinși și reticenți la început dar după cinci minute de discuții această barieră se rupe„. I s-a întâmplat, de pildă, ca în momentul în care a întâlnit un client, așezat în capul mesei, acesta să-i spună cât se poate de tranșant: „Tu la vârsta asta vii să faci afaceri cu mine?„ Fără să stea pe gânduri, Marchiș s-a ridicat, i-a strâns mâna și i-a spus că se întoarce peste 15 ani să finalizeze înțelegerea. „S-a schimbat la față imediat și în cele din urmă am ieșit din sală cu un contract semnat”.