Cine vrea să renunțe la confort?

Mi-e ciudă că nu am putut să-i ajut pe alții mai mult!”, spunea recent un prieten antreprenor, cu activități în sfera de IT și nu numai, gândindu-se că ar fi putut până acum, la 40Ă, să fi început deja să facă lucruri concrete, programe de impact, pentru comunitate, pentru societate. De ce nu le-a făcut până acum? Răspunsul este cât se poate de simplu. El și alții din diferite generații ne-am început tinerețea sub „imperiul foamei”, luptându-ne să acoperim baza din piramida lui Maslow. Pricină pentru care am fost dispuși să lucrăm pe foarte puțini bani – uneori chiar deloc, doar ca să căpătăm experiența cerută pretudindeni la angajare. Odată asigurate cele mai de jos „straturi” ale piramidei lui Maslow, putem ridica ochii spre alte orizonturi. Amicul despre care vă povestesc a ajuns în punctul în care își frământă mintea ce poate face pentru a avea un impact pozitiv în societate. Alt prieten este deja implicat în diverse programe de voluntariat cu impact vizibil (pe lângă acțiunile antreprenoriale cărora le-am pierdut șirul).

Dincolo de disponibilitatea de a-i vedea și pe alții, în societatea românească sunt tot mai mulți cei care se gândesc în mod real la binele altora, și la „urmașii urmașilor noștri”, ca să amintim de vorbele atribuite lui Ștefan cel Mare. Dovadă și căsuța mea poștală personală (ca multe altele, sunt sigură). Fiul meu m-a criticat recent pentru că inboxul meu este invadat de mesaje pe care le pot cataloga drept spam, ca să scap de ele. Printre ele – informări de la diverse asociații și ONG-uri. Chiar dacă nu rezonez mereu cu acțiunile lor, îmi place să-mi arunc un ochi pe ele din două pricini: ca să simt pulsul pieței, și ce se mai întâmplă, chiar dacă nu sunt prezentă în Piața Mare, și pentru că (recunosc) îmi oferă un confort ideea că alții fac. Spitale pentru copii, strângeri de fonduri pentru diferite cauze, că fac tam-tam să facă sau să desfacă legi, că protestează și se zbat pentru a opri defrișări, corupție, nedreptăți. Eu percep aceste demersuri ca pe o fantastică schimbare față de cenușiul care ne împresura în urmă cu două decenii, de pildă. A cere ajutorul pentru o cauză nobilă nu mai generează rușine sau frustrare, ci dimpotrivă, mândrie – că aparții unui curent care are capacitatea să ajungă un fluviu ce mută și munții din loc.

Totuși, drumul spre mai binele tuturor și grija pentru cei din jur este în România la început de drum. Cei mai mulți de fapt știu foarte puțin, amestecă foarte multe concepte în ideea de comportament sustenabil – de la protecția mediului, la colectare selectivă, până la consum responsabil și diminuarea cheltuielilor. Dincolo de ce știm însă, important este ceea ce facem. Desigur, este și dezirabil social să afirmăm că suntem responsabili, că facem una sau alta, dar când trebuie să ne și comportăm ca atare este mai greu.Răspunsul pe scurt: un comportament sustenabil presupune renunțarea la zona de confort, din viața de zi cu zi în multe feluri. De pildă separarea deșeurilor este o bătaie de cap și pare cam inutilă când mașinile de gunoi amestecă de-a valma tot ce e în tomberoane. Ca să avem aer mai curat ar trebui să folosim mai mult bicicletele, tramvaiele sau să mergem mai mult pe jos. Știrea cu termometrele cu mercur, vehiculată intens în media săptămâna trecută (simpla deținere a unui astfel de obiect este infracțiune,
dar este anevoios și costisitor să te debarasezi de el), este un alt exemplu că trebuie să lupți ca să ai un comportament sustenabil. Cu autoritățile, amicii, vecinii și alții.

Sunt de părere că orice drum, oricât de scurt/lung, facil/anevoios, începe cu primul pas. Nu am nicio altă șansă decât să-mi înșir pașii, punând un picior în fața celuilalt. Din fericire, pe acest drum merg tot mai mulți. Ediția din acest an a catalogului Cele mai responsabile companii din România reunește multe proiecte frumoase din diverse arii, cu impact din ce în ce mai mare în societate. Cu forță și bugete (cu titlul, de exemplu, NN Asigurări de Viață a alocat anul trecut 4,5 milioane de lei pentru inițiative sociale).

Se poate mai mult, mai bine, mai repede? Cu siguranță se poate, dar depinde de noi, de autorități și de companii cât de repede se va produce schimbarea în bine. Ca să nu ne trezim înainte de vreme într-un scenariu apocaliptic așa cum ne arată varii filme SF. Unul dintre ele e Gravity – oamenii caută un alt „acasă”, pentru că Pământul nu mai poate fi salvat. Din fericire, nu suntem (încă) acolo. Dar trebuie să renunțăm iute la confort.

Ioana Mihai-Andrei, editor Business Magazin