Cine vrea să cumpere un business românesc?

„Ne aflăm într-un moment în care mulți dintre antreprenorii români nu și-au găsit succesori cărora să le lase moștenirea businessurilor. Foarte puține afaceri românești au pregătit a doua generație pentru a merge mai departe. Noi, românii, nu avem acest spirit de a lăsa afacerile pentru generațiile viitoare, de aceea există o sumedenie de companii românești cu potențial care ies și vor mai ieși la vânzare”, a spus Horia Abrudan într-o discuție cu ZF.
În România, doar 30% din afacerile de familie rezistă tranziției către a doua generație și numai 15% rezistă celei de a treia generații. Principalii cumpărători pentru businessurile românești sunt multinaționalele, fondurile de investiții și doar printr-o excepție un cumpărător poate să fie o altă firmă românească. Cei mai mulți dintre antreprenorii români care au reușit să ajungă cu firma întreagă până acum, care au un business sustenabil și un brand recunoscut de piață, nu s-au pregătit pentru achiziția unor alte firme românești. Cel mai probabil nici nu și-au pus această problemă. Însă cei mai mulți spun că multinaționalele acaparează piața, domină economia românească și fac jocurile pentru că au puterea de a-i cumpăra pe alții și de a stabili ulterior regulile jocului. Dar nimeni nu cred că i-a oprit pe antreprenorii români să se pregătească să-i cumpere pe alți antreprenori români și să-și mărească businessul. Neavând acest exercițiu, nici nu-și pun problema achiziției unei companii românești sau a brandului din fața unui business.
În 30 de ani de business dur nu au mai apucat să-și facă echipă de fuziuni și achitiții, dar nici să fie permanent în legătură cu firmele de consultanță astfel încât, atunci când apare ceva la vânzare, o dată în viață, să fie pregătiți. Antreprenorii români vor să cumpere active, terenuri, clădiri de birouri, tot ce reprezintă active fixe pe care le văd în fața ochilor, și mai puțin vor să cumpere branduri sau poziționări în piață. Până la un anumit punct un business poate să crească organic, dar pentru a ajunge mai mare, la un moment dat ai nevoie de achiziția rivalilor, competitorilor, pentru a câștiga cotă de piață și pentru a da tonul în business. Celebrele companii germane mici și mijlocii încep să se confrunte cu aceeași problemă, respectiv nu mai are cine să preia și să conducă businessul de familie. Dar ei sunt la a patra, a cincea sau a șasea generație.
Iar fondurile de investiții abia așteaptă să iasă la vânzare celebrele companii germane mici și mijlocii, o oportunitate cu care nu te întâlnești de multe ori în viață.
Antreprenorii români care nu au urmași nu s-au îngrijit să aibă manageri profesioniști și de aceea le este foarte greu să lase afacerile pe mâna managerilor. Mai bine vând afacerea, iau banii, iar copiii vor moșteni un cont în bancă.
Ieșirea pe piețele externe, fie prin vânzarea unor produse, fie prin investiții directe, fie prin achiziția altor companii, a fost ocolită de antreprenorii români și, din acest motiv, comerțul exterior al României este cel mai prost dintre fostele țări comuniste.
Nici cultivarea în cadrul propriilor companii a unor organigrame profesioniste nu a fost pe lista de priorități a antreprenorilor români și, din acest motiv, fie nu găsesc manageri profesioniști atunci când au nevoie, fie cei care ar putea să conducă businessuri antreprenoriale nu vor să vină să lucreze pentru patronii români. Este un cerc vicios, din care principalii câștigători sunt multinaționalele și fondurile de investiții, care sunt pregătite în orice moment pentru achiziții. Fondurile de investiții, și multinaționalele preferă mai degrabă să cumpere companii și branduri decât să le facă de la zero, pentru că așa ajung în frunte mult mai repede și pot să controleze piețele.
Antreprenorii români nu au nici exercițiul asocierii și, atunci când pe piață apare o oportunitate, nu găsesc un punct de discuție cu alți antreprenori astfel încât, împreună, să poată cumpăra ceva. A cumpăra o altă companie reprezintă un chin, pentru că trebuie armonizate culturile de muncă, acest proces consumând extrem de multă energie. Dar această problemă poate fi rezolvată prin exerciții și prin standardizarea organigramelor și a culturilor. Multinaționalele nu au ajuns în top doar prin creșterea organică, ci prin achiziții repetate. Acest lucru le-a permis să câștige piață rapid și, în final, să-și mărească valoarea și poziția.
A doua generație nu prea vrea să preia conducerea companiilor înființate de părinții lor, preferând să aștepte să moștenească banii și nu businessul în sine.
În aceste condiții, cine vrea să cumpere businessurile românești?