Cine te supraveghează online și cum te poți apăra

 Asigură‑te să nu lași nimic în urma ta, șterge fișierele din logs, cele care înregistrează fiecare mișcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieșit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înțelege mai bine hackingul. Se numește Hacknet și este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul și securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

Brain este numele primului virus de calculator și a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi frați și nu a fost creat să fie malițios, era inofensiv. Cei doi chiar și-au lăsat numele, adresa și un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci și virușii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spațiul cibernetic sunt reale și pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fișierelor malware crește, numărul atacurilor și numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente față de anul precedent. „Problema se află în creștere exponențială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, ușor și lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spațiul cibernetic, un infractor poate redirecționa traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare și analiză la compania rusă Kasperksy.

Știi ce spune fața ta?

În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administrația SUA interceptează convobirile telefonice și conversațiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea și modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligența artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feței acestuia. Aplicația Google Photos este capabilă să analizeze fața unei persoane și să continue să recunoască acea față pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale fețelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenții guvernamentale și chiar agenții de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii și a le studia comportamentul. Chestiunea devine și mai complicată când aceeași tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susține că a tradus emoțiile în informații, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Viețile personale, dar și mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuși online-ului și rețelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităților Cambridge și Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaște mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soțul sau soția persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe rețelele de socializare este real și din păcate foarte neglijat la noi. Rețelele de socializare au cam șters, pentru internet, diferența dintre public și privat. Este o problemă de educație. Exact cum ne învățau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învățat că nu este nici normal, nici funcțional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe rețelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

Prețul unui om

Dacă o rețea socială ne poate cunoaște atât de bine pe baza like‑urilor și a informațiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ți fure informațiile, să-ți citească mailurile și, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

Lucrurile pot merge și mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ține cont de cine ești, ei nu țintesc doar milionari. Oricât de puțini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe rețelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naștere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca și numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiții parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
Pe lângă rețelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator își face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naștere, mail etc.), îți pot strânge datele și le pot vinde, fără voia ta.

Financial Times a descoperit că părticelele de informație care compun existența unui ins modern, conectat, dependent de smartphone și de rețele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu prețuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informațiile despre fiecare om valorează doar câțiva bănuți, iar datele despre o persoană obișnuită sunt cel mai adesea tranzacționate la valori ce nu depășesc un dolar sau un euro. Informațiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăiește, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuță poștală electronică primește superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor și instituțiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicația New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziție, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat și giganții Amazon, Apple, Facebook sau Google.

Valoarea datelor

Internetul nu a fost creat ca o rețea securizată, ci una cu accent pe rapiditate și conectivitate, o rețea expusă atacurilor. În același timp este un loc unde se realizează tranzacții financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruși au fost creați anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi amenințări în fiecare zi. Nu toți acești viruși au fost creați pentru a ataca organizații sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Știu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creștea la 1.000 de euro. N-au reușit să plătească la timp și a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

Deși datele despre incidente sunt publice și știrile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de știri, există încă o problemă de conștientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în mințile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-și dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situația în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor românești, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securității, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toți clienții care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilități critice“. 

Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut și, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuții private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple și publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanșat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăților private, ci și guvernelor. Hackerii au reușit să sustragă informații sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituții publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcționari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.