Cine sunt tinerii care preiau conducerea unora dintre cele mai importante afaceri din România

Cei mai puternici oameni de afaceri români au început de câțiva ani să pregătească noua generație pentru a prelua frâiele businessurilor pe care le-au fondat în urmă cu mai bine de 20 de ani. Acum le dau copiilor lor responsabilități, îi implică în luarea deciziilor importante în companie și îi pregătesc pentru momentul în care se vor ocupa singuri de businessuri de zeci sau chiar sute de milioane de euro în timp ce alții au preluat deja conducerea afacerilor înființate de părinții lor.

Succesiunea nu mai este un subiect tabu, iar moștenitorii au început să vorbească tot mai mult ca reprezentanți ai companiilor pe care părinții le-au clădit și se ocupă de dezvoltarea afacerilor fie ca directori generali, fie din spatele unor departamente de vânzări, comercial sau marketing.
Afaceri precum Cris-Tim (industria cărnii), Elis Pavaje (materiale de construcții), Kosarom (carne), ANA Pan (panificație), Paralela 45 (turism), Köber (vopsele), Aqua Carpatica (apă minerală), Depaco (acoperișuri), Transavia (carne), Cocktail Holidays (turism), farmaciile Ardealul sau Marelvi (electrocasnice) sunt câteva dintre cele care fac acum pasul către noua generație, asta după ce fondatorii s-au ocupat singuri sau cu un management profesionist de dezvoltare a companiei.

De altfel, cel mai recent studiu despre afacerile de familie din România, realizat de compania de audit și consultanță PwC, arată că 74% dintre afacerile locale au membri ai familiei din generația următoare care lucrează în companie, iar 49% plănuiesc să transfere atât proprietatea, cât și conducerea organizației către noua generație.

„Se pare că liderii afacerilor de familie din România nu sunt foarte interesați să vândă compania sau să o listeze la bursă. Astfel, doar 13% dintre respondenți iau în considerare vânzarea sau listarea companiei, mai mic decât procentul la nivel global, de 17%, și cel înregistrat în Europa Centrală și de Est, de 22%”, se arată în studiul citat. Sunt antreprenori precum Jean Valvis care, după ce au vândut o serie de afaceri – apa Dorna și laptele LaDorna în cazul lui – vor să lase noile afaceri următoarei generații.

Astfel, omul de afaceri elvețian de origine greacă spune despre apa Aqua Carpatica și vinurile Sâmburești că le va lăsa mai departe copiilor. Pe de altă parte, sunt oameni de afaceri precum Omer Susli (fondatorul Praktiker), Florentin Banu (Artima, Joe) sau Radu Georgescu (care a fondat Avangate, RAV sau Axigen) care până acum au făcut afaceri pentru a le vinde. Cei pe care vi-i prezentăm în paginile următoare sunt însă câțiva dintre „absolvenții școlii de business făcute în familie”, care au misiunea de a duce afacerea părinților mai departe peste generații.

Radu Timiș JR, director comercial Cris-Tim

Un business pentru urmatorii 100 de ani

●  Cristina și Radu Timiș au deschis în 1992 un chioșc în zona Gorjului din Capitală care avea 12 metri pătrați. Însă nu s-au oprit aici și au construit treptat propria fabrică de mezeluri, au investit apoi în lactate și produse ready-meal și acum pariază pe un business în sectorul viniviticol. Cei doi soți au construit de la zero un grup cu afaceri de peste 150 mil. euro anul trecut, iar în drumul lor pentru construcția unuia dintre cele mai cele mai mari grupuri din industria alimentară nu sunt singuri. Îi au alături pe cei patru băieți, care au crescut practic alături de grupul care are astăzi mai bine de 2.000 de angajați. Radu Timiș, președintele grupului, spunea că grupul Cris-Tim a fost construit pentru a fi o afacere de familie cel puțin 100 de ani și că nu va vinde businessul. Deja trei dintre băieții cuplului Timiș sunt implicați în business și susțin alături de părinți dezvoltarea producătorului.

„În cadrul businessului nu ne comportăm ca familie. Fiecare răspunde de rezultatele lui și este tratat ca un manager. Sigur, nu este ușor, pentru că suntem două generații diferite, lucrăm diferit, gândim diferit, avem alte viziuni asupra viitorului și poate de multe ori apar și scântei din cauza asta, dar sunt scântei constructive. Noi am reușit să ne sudăm familia, să lucrăm foarte bine ca o echipă și asta se vede și în business”, povestește Radu Timiș Jr, 25 de ani, directorul comercial al grupului Cris-Tim. El a început să lucreze în cadrul grupului acum trei ani, în timp ce fratele său Ștefan s-a alăturat echipei în urmă cu aproximativ doi ani și apoi a urmat fratele mai mic, care se ocupă de conacul Casa Timiș. Un singur băiat al soților Timiș nu a intrat încă în business, dar se pregătește și el să-și susțină familia.

„Suntem patru băieți și vom fi cu siguranță o echipă solidă în viitor”, mai spune Radu Timiș Jr. Mesele în familie sunt un prilej pentru membrii familiei Timiș să vorbească tot despre business, mai ales că planurile Cris-Tim indică o continuare a dezvoltării afacerii în următorii ani. Pentru anul acesta, Radu Timiș estimează că grupul Cris-Tim va atinge venituri de 175 de milioane de euro și se pregătește să intre pe piața vinului cu Casa Timiș.

„Trebuie să avem curajul să responsabilizăm noua generație, să avem grijă nu doar să învețe, ci să intre în business și să răspundă de ceea ce fac. Eu nu credeam că voi avea șansa să-i văd pe copii mei făcând ceea ce fac și sunt foarte bucuros că sunt alături de mine în business”, a spus și Radu Timiș, președintele grupului.

Însă familia Timiș nu lucrează singură la dezvoltarea companiei, ci a atras în management și executivi precum Călin Clej sau Răzvan Furtună.
Călin Clej este consultant în management strategic și are o experiență de peste 15 ani în marketing, activând în cadrul PepsiCo și Huawei, iar Răzvan Furtună, un manager cu o experiență de peste 15 ani în domeniul bancar, a activat și în cadrul BCR. 

Maria și Ana Necșulescu

Vinul din mâinile celei de-a treia generații 

●  Pentru Maria și Ana Necșulescu, joburile pe care le au în cadrul companiei Jidvei nu sunt ca unele într-un orice alt business, pentru că legătura pe care o au cu această afacere este una specială. Ele au crescut practic odată cu producătorul de vinuri din Alba dezvoltat de tatăl lor, Claudiu Necșulescu. Antreprenorul și tatăl său, Liviu Necșulescu, au readus la viață businessul Jidvei după o perioadă grea pentru unul dintre cei mai vechi producători de vinuri de pe plan local. Astăzi, Jidvei vinde anual peste 14 milioane de sticle de vin, are 2.500 de hectare de viță-de-vie și crame situate în Jidvei, Tăuni, Blaj și Bălcaciu.

„Maria și Ana Necșulescu au crescut în mijlocul poveștilor cu și despre vin și au descoperit cum pasiunea pentru acest domeniu atât de fascinant se poate împleti cu pasiunile și preocupările lor”, spun reprezentanții Jidvei, companie care la nivelul anului 2017 (ultimele date disponibile) a avut o cifră de afaceri de peste 34 de milioane de euro. Iar Ana și Maria nu doar că lucrează astăzi alături de echipa cu peste 1.000 de oameni a Jidvei pentru dezvoltarea businessului, ci au dat și numele vinurilor din gama exclusivistă Owner’s Choice.

Maria Necșulescu, absolventă a Facultății de Matematică și Management din cadrul University College of London, a devenit în anul 2014 director general adjunct al Jidvei, iar de anul acesta coordonează și departamentul național de vânzări.
Ana Necșulescu a urmat Business Studies în cadrul Cass Business School, unde timp de trei ani a studiat toate ariile de business, urmând o specializare în domeniul marketingului.

În prezent, Ana este marketing manager al Jidvei, poziție care se potrivește nu doar cu pasiunea ei pentru domeniu – despre care consideră că este o îmbinare perfectă între creativitate, psihologie și sociologie, cunoașterea pieței și a consumatorilor,  abilități de rezolvare a problemelor – dar și cu pasiunea pentru lumea vinului. Cele două vor duce mai departe businessul Jidvei, dând șansa businessului românesc să ajungă la mai multe generații, așa cum s-a întâmplat în industria vinului din alte țări. De exemplu, familia Antinori din Italia a ajuns la a 26-a generație în vinificație, iar noua generație duce mai departe istoria de peste 600 de ani a producătorului de vinuri.

„În ce privește viitorul afacerii, atât Maria, cât și Ana, îl privesc ca fiind unul de familie. Pe de o parte, este vorba despre a duce mai departe o construcție ale cărei baze au fost puse de bunicul lor, Liviu Necșulescu, împreună cu tatăl lor, Claudiu Necșulescu, președinte al grupului Jidvei. Pe de altă parte, este vorba despre o abordare mai amplă, generoasă, întrucât Jidvei este mai mult decât un business de familie, Jidvei este o mare familie în rândurile căreia se numără nu doar cei peste 1.000 de angajați, dar și toți cei care iubesc vinurile Jidvei”, spun reprezentanții companiei.

Alexandra Copos de Prada

Viitorul este dulce

●  Alexandra Copos de Prada a intrat în contact încă din copilărie cu businessul pe care părinții ei l-au pus pe picioare și povestea că de la 9 ani a început să lucreze pe timpul verii în diverse companii din cadrul grupului ANA.

„De la 9 ani am început să lucrez vara în diverse departamente ale companiilor noastre, înțelegând astfel pasiunea antreprenorială a părinților mei, munca asiduă, însă și satisfacțiile pe care ți le dă să-ți conduci propria firma”, povestea ea anterior pentru Business Magazin. Ulterior, tânăra a mers la studii în Statele Unite, dar a lucrat și în industria ospitalității.

Alexandra Copos a activat în cadrul unor firme internaționale precum Starwood Hotels sau Hersha Hospitality, iar cunoștințele de management le-a dobândit urmând un program MBA la The Wharton School, University of Pennsylvania, dar și în stagiile de practică efectuate la firma de consultanță McKinsey & Company în New York și Dubai.

În 2014, ea a preluat conducerea ANA Hotels, lanț care deține mai multe hoteluri în țară, inclusiv hotelul de cinci stele Athénée Palace Hilton, una dintre clădirile-simbol ale Capitalei. De asemenea, ea a fost numit și președinte al lanțului de patiserii ANA Pan. Doi ani mai târziu însă, ea decide să plece de la conducerea lanțului hotelier și se dedică businessului din panificație. Afacerea ANA Pan a intrat pe creștere după 2014, când Alexandra Copos a preluat conducerea și a deschis magazinul Ana Baking Co., situat pe Calea Dorobanților din București.

Omul de afaceri George Copos a ieșit anul trecut din acționariatul lanțului de cofetării ANA Pan, pe care l-a dezvoltat la începutul anilor ’90. Pachetul de acțiuni a fost preluat de Alexandra Copos de Prada (50%) și de Cristiana Copos (50%), potrivit datelor de la Registrul Comerțului.
Lanțul Ana Pan operează 11 magazine proprii, trei magazine sub brandul Ana Baking și două în supermarketurile Mega Image din Capitală. Deși s-a stabilit de trei ani la Londra, Alexandra Copos face săptămânal naveta la București pentru a avea grijă de dezvoltarea businessului.

Daniela Bîzgan, director general Marelvi

Succesul companiei, succesul familiei

●  Modul în care se conduce afacerea Marelvi, distribuitorul de electrocasnice înființat în Rădăuți și devenit cel mai mare jucător de profil, este sintetizat în mottoul firmei: „Împreună, fiecare realizează mai mult”. Toți membrii familiei sunt implicați în afacere, iar Daniela Bîzgan, una dintre cele trei fiice ale antreprenorului Dumitru Mihalescul, este directorul general și administratorul companiei. „Am misiunea de a dezvolta și a duce mai departe ceea ce a creat tatăl meu, prin acțiuni pe termen lung, care protejează și îmbunătățesc bunăstarea și interesele companiei, pentru a putea transmite ulterior această moștenire și generațiilor următoare”, spune Daniela Bîzgan, care este directorul general și administratorul distribuitorului de produse electrocasnice Marelvi, business înființat în Rădăuți de tatăl său, Dumitru Mihalescul.

Spune că în cadrul businessului toți membrii familiei au roluri bine definite, fiind implicați în diferite departamente în cadrul companiei. „Eu administrez conducerea businessului, însă în momentul în care este necesară luarea unei decizii importante pentru companie, ne consultăm pentru a avea cele mai bune rezultate. Fiind un business de familie, succesul companiei este și succesul familiei.” Daniela Bîzgan spune că ideea de a se implica în companie i-a fost insuflată de tatăl său încă din timpul liceului și, ulterior, în facultate. „Tatăl meu era mereu ocupat și îmi spunea adesea că abia așteaptă să termin școala pentru a lucra împreună cu el, în echipă”, povestește antreprenoarea, care descrie naturală intrarea sa în companie.

„Nu mi-a creat niciun semn de întrebare sau vreun dubiu referitor la un alt domeniu de activitate.” Spune că ulterior a realizat că îi plac și alte domenii de activitate în afara businessului de electrocasnice și a cochetat cu ideea de a avea un restaurant propriu sau chiar un hotel, însă afacerea familiei a ținut-o foarte ocupată, iar în timp a realizat că este mai ușor să activezi într-o industrie pe care o cunoști și să dezvolți pârghiile și strategiile necesare pentru a face performanță. Lecțiile de business principale învățate de la tatăl său sunt: „Să te asiguri că ești înconjurat de oameni profesioniști, cu expertiză în domeniu, care te pot susține să obții rețeta succesului; să nu lași niciodată pe mâine ceea ce poți rezolva astăzi; flexibilitatea și deschiderea în relația cu clienții, partenerii și angajații”.

Din rolul de director general, Daniela Bîzgan are câteva obiective bine definite pentru perioada următoare: unul dintre proiectele curente vizează extinderea companiei pe zona de logistică prin construirea unui nou depozit în Rădăuți și extinderea spațiului de depozitare din București, implicit investiții în noi utilaje și echipamente IT. Anul acesta lansează o platformă de comerț online B2B pentru fidelizarea clienților, care va aduce multiple avantaje atât partenerilor, cât și companiei Marelvi. Un alt proiect important este consolidarea brandurilor proprii printr-o vizibilitate mult mai mare pentru consumatorul din România – prin asocierea brandurilor cu imaginea unor influenceri cu un impact foarte bun în media. În același timp, lucrează constant la automatizarea proceselor de lucru pentru eficientizarea timpului și creșterea performanței angajaților.

Eduard Köber, director comercial Köber

Culoare la a doua generație

●  În familia Köber din județul Neamț, care a pus bazele companiei producătoare de vopsele cu același nume, fiul a fost cel care s-a implicat treptat în business, ajungând să dețină acum rolul de director comercial. În vârstă de 33 de ani, Eduard Köber lucrează din 2009 pentru afacerea familiei, unde s-a angajat inițial ca jurist, iar apoi a trecut pe poziția de quality manager.

Este absolvent al Liceului Militar din Câmpulung și al Facultății de Drept din cadrul Universității Româno-Americane din București, însă, spunea el în urmă cu câțiva ani, liceul a fost vectorul principal al formării sale, prin disciplina pe care i-a inoculat-o.
„Am lucrat pentru afacerea familiei atât în vacanțele de vară din liceu, cât și în cele din facultate”, povestea Eduard Köber în urmă cu câțiva ani.
În vacanțele din timpul facultății lucra ca agent de vânzări sau operator pentru studii de piață, iar în liceu se ocupa de activitățile din fabrică, de pe urma cărora reușea să-și câștige banii pe care îi cheltuia ulterior în vacanțe. Primul lucru concret pe care l-a făcut în fabrica Köber a fost… să schimbe un bec. Iar de acolo s-a luminat drumul său în business.

Compania producătoare de lacuri și vopsele din Neamț a fost fondată în 1990 de Aurel Köber, de profesie inginer. Un an mai târziu, se deschidea prima fabrică de vopsele și rășini, în localitatea Turturești, din județul Neamț, care a ajuns în câțiva ani la o capacitate de 30.000 de tone pe an de produse decorative și industriale. În 2008, a fost deschisă a doua fabrică a companiei, pe platforma chimică Săvinești, cu o capacitate de 100.000 de tone pe an. Businessul a tot crescut, astfel că și timpul necesar pentru gestionarea lui a devenit din ce în ce mai mare.
Chiar și după ce Eduard Köber a făcut tot mai mulți pași în implicarea în business, frâiele afacerii sunt deținute tot de părinții săi. Familia din județul Neamț a dus afacerile producătorului de vopsele la circa 320 de milioane de lei în 2018, nivel similar cu anul anterior. Pentru Köber lucrează peste 800 de angajați.

Anul trecut, compania și-a extins gama de produse pentru industria de construcții și a suplimentat și vopselele decorative, motiv pentru care acum proprietarii lucrează la un plan de extindere cu depozite în țară.
Și, dacă businessul se vrea a fi în continuare al familiei din Neamț, achizițiile nu sunt însă excluse, fondatorii spunând, în ultima vreme, că tatonează mai multe variante de a prelua alte companii pe care să și le adauge în portofoliu. Până acum însă, niciuna dintre variante nu s-a concretizat. 

Valeriu Irimescu, managing partner rocavera

În numele tatălui

●  Pe Valeriu Irimescu l-a atras gândul de a se implica în businessul familiei încă din facultate. Tatăl său, antreprenorul Dragoș Irimescu, fondase Depaco, producător de acoperișuri, al cărui control a fost preluat în ultimul an de grupul Teraplast. Din Depaco făcea parte și Polnebo, divizia responsabilă cu importul și distribuția de accesorii pentru învelitori.

Acolo și-a dovedit Valeriu Irimescu măsura flerului său pentru business. Imediat ce și-a finalizat studiile, a început să lucreze pentru Depaco, unde a ocupat mai multe funcții, până la cea de director general, în care a stat mai mult de doi ani, până la sfârșitul lui 2018. Acum, rolul îi revine lui Marian Pîrvu, un executiv din afara familiei Irimescu, fost vicepreședinte al producătorului de acoperișuri Ruukki.

După vânzarea pachetului majoritar de acțiuni către Teraplast, familia Irimescu s-a orientat către un nou segment de piață, cumpărând o fabrică de prelucrare a pietrei în Băicoi, județul Prahova, business care funcționează sub umbrela Rocavera. Acolo, Valeriu Irimescu este în prezent director general.

„Pentru mine, tatăl meu a fost cel mai apropiat și potrivit model, atât prin prisma realizărilor sale, cât și prin cea a nereușitelor. Încă de la o vârstă fragedă, tatăl meu a avut grijă să mă crească în sânul afacerilor pe care el le-a dezvoltat și să mă pregătească pentru momentul «predării»”, povestește Valeriu Irimescu.

Secretul în familia Irimescu a fost separarea dintre problemele de la birou și relațiile de acasă.
„Lucrul împreună a venit natural, poate și datorită personalităților diferite pe care le avem și care ne-au ajutat să ne completăm și să evităm conflictele care de multe ori apar. Consider că este foarte important să se facă distincția între ceea ce se întâmplă în viața personală și ceea ce se întâmplă la birou.”

Odată cu preluarea de către Teraplast a pachetului majoritar, Depaco nu mai este o afacere de familie, fondatorii nemaiavând nicio funcție executivă în cadrul firmei. A fost însă prima școală de business în care Valeriu Irimescu și-a obținut „calificarea”.
„În prezent, ne concentrăm pe dezvoltarea companiei Rocavera, dar și pe proiectele imobiliare pe care le avem în desfășurare în București. În ceea ce privește aceste afaceri, suntem siguri că ele vor rămâne și pe viitor proiecte de familie”, spune Valeriu Irimescu.

La momentul vânzării către Teraplast, Depaco avea trei fabrici de acoperișuri în România – la Băicoi (județul Prahova), Podari (județul Dolj) și Sărățel (județul Bistrița-Năsăud). Toate au generat în 2018 afaceri de 232 de milioane de lei.
În prezent, în afară de Rocavera – pentru care Dragoș Irimescu estima afaceri de un milion de euro în primul an de funcționare – familia Irimescu mai are afaceri și în domeniul imobiliar. Familia investește 6 milioane de euro într-un complex cu patru blocuri în zona Străulești din București și încă 2 milioane de euro pentru un proiect de locuințe în zona Băneasa.

Emil și Vasile Goța

Cu picioarele pe pavele

●  Frații Emil și Vasile Goța au crescut învățând calitățile betonului și urmărind cum se montează pavajul. Treptat, s-au implicat în procesul de vânzare a pavelelor pe care tatăl lor le producea, iar – în timp în familia Goța au început și discuțiile despre alăturarea celor doi fii la businessul Elis Pavaje din județul Alba.

Afacerea a început în urmă cu circa trei decenii, când Elisiu Goța – fondatorul Elis Pavaje – a adus din Germania două bucăți de pavele, un produs nepopularizat la acea vreme în România. A început să fabrice în propria curte pavele, în serii extrem de mici la început. În timp, afacerea s-a extins, ajungând să numere acum patru unități de producție.

„Fiecare dintre noi a avut anumite afinități pentru câte o parte a businessului. Eu mi-am continuat studiile în domeniul economic și, ulterior, am preluat latura comercială a afacerii, iar Vasile a făcut o facultate tehnică și se ocupă de partea tehnică și de montaj. În final, toate deciziile importante legate de afacere se iau, și acum, în consiliul de familie”, povestește Emil Goța, directorul general al Elis Pavaje.

Compania a fost înființată în 1991, iar brandul a apărut pe piață în 2006 și a fost inspirat din numele fondatorului companiei, Elisiu Goța, care a pus bazele firmei în urmă cu trei decenii. O lungă perioadă a produs și a vândut fără a avea o marcă anume în spate. Transferul afacerii mai departe către copii a fost o mutare curajoasă, care a pus și multe responsabilități pe umerii celor doi frați.

„Creșterea unei afaceri de familie este ca și creșterea unui copil: cel mai greu este să fii responsabil pentru tot ce aduce compania ta în piață și să rămâi consecvent în a oferi valoare, pentru a putea obține și păstra respectul angajaților și al clienților. Cel mai frumos este să vezi că, zi de zi, lucrurile chiar se întâmplă”, spune Emil Goța.

Elis Pavaje are patru fabrici de pavele funcționale în acest moment, la care se adaugă una de piatră, achiziționată anul trecut – singura din portofoliul companiei în care nu se produc pavele. Unitățile din Petrești (județul Alba), Stoenești (județul Prahova) și Secuienii Noi (județul Neamț) au o capacitate de producție de câte 5.000 de metri pătrați pe zi, iar cea din Vințu de Jos (județul Alba) va avea și ea aceeași capacitate începând din vara anului 2019, când se vor finaliza lucrările de repunere în funcțiune.

Afacerile Elis Pavaje au ajuns la 179 de milioane de lei în 2018, în creștere cu 11% față de anul anterior. Compania este angajator pentru 385 de salariați, iar familia din Alba își dorește ca afacerea să nu se desprindă, în timp, de fondatori.
„Sperăm ca businessul Elis Pavaje să rămână și peste generații tot în familie”, conchide Emil Goța.

Vlad Popescu, director general Norofert Organics   

Inovatia în agricultură transmisă din tată-n fiu

●  Vlad Popescu povestește că istoria familiei în lumea îngrășămintelor, în care au construit afacerea Norofert, a început cu bunicul său, în anii ’60, acesta fiind director la combinatul de îngrășăminte chimice Craiova. Firma lor a fost însă înființată în anul 2000 de tatăl său, care a fost nevoit să se retragă brusc din motive de sănătate.

Activitățile firmei-mamă ale afacerii, Norofert Eco, se concentrau, până în 2009, pe importul și distribuția de îngrășăminte, axându-se mai întâi pe produsele de mare volum, apoi pe fertilizanții specializați și pe tehnologiile agricole performante. A treia generație din familia Popescu a sesizat potențialul dezvoltării unei nișe care să fie motorul afacerii pentru anii ce urmează: fertilizanții și pesticidele ecologice. Vlad Popescu a început să lucreze în firma de fertilizatori agricoli a tatălui său încă de la 20 de ani: a cărat mai întâi marfă pentru clienți și abia apoi i s-a dat ocazia să facă vânzări pe teren. La 25 de ani, era pus deja în fața deciziei cruciale de a lua frâiele afacerii sau de a o închide.

Deși a studiat Științele Politice, a luat contact încă de mic cu agricultura prin intermediul businessului familiei și, trecând prin toate etapele ierarhice, a reușit să acumuleze o înțelegere foarte bună a modului în care funcționează o afacere. „Nu cred că am avut vreodată alt gând cu privire la parcursul meu profesional. Preluarea afacerii de familie este o chestiune de tradiție și cred că mi-a fost insuflată încă de mic.” El conduce împreună cu prietenul și colegul său, Mugur Gabriel Ion afacerea Norofert Organics – spune că fără acesta nu ar fi reușit să îndrepte afacerea în direcția pe care și-o dorea.

Ei au făcut o schimbare radicală a businessului: au abandonat poziția de importator și distribuitor de pesticide și îngrășăminte în favoarea agriculturii ecologice, despre care Vlad Popescu spune că era o nișă nouă și puțin explorată la momentul anului 2010; tatăl său a identificat oportunitatea de creștere și a început să migreze înspre aceasta. „În 2015, atunci când am preluat afacerea, am riscat enorm și am făcut un pas în necunoscut. Am decis să fim primii producători români de îngrășăminte și pesticide destinate exclusiv agriculturii ecologice. Cele opt campanii agricole care au trecut de atunci ne-au demonstrat că a fost pasul corect, având dublări ale cifrei de afaceri an de an”, descrie Vlad Popescu prima decizie de business luată, care a generat un rezultat al afacerilor de 10,2 milioane de lei în 2018.

Portofoliul de produse s-a dezvoltat constant și a culminat cu introducerea pe piață a unui produs inovator de către Popescu – tableta efervescentă ca mod de prezentare a unei game noi de îngrășăminte și pesticide. Când vine vorba despre modelul de afaceri preluat de la bunicul și tatăl său, Popescu spune: „Vreau să fiu cel puțin la fel de bun ca ei și mă străduiesc ca la un moment dat să îi depășesc”. Pentru dezvoltarea afacerii în continuare și-a propus trei direcții majore: extinderea pe piețele externe, pas făcut deja în Republica Moldova, Grecia, Bulgaria și Croația; până la sfârșitul anului în curs, și-au propus să tehnologizeze cu utilaje performante și fabrica deținută, astfel încât, spune el, să facă față cererii pentru inputuri ecologice; odată cu aceasta și-a propus să mărească și echipa de vânzări.

Andrei Oltean, director de dezvoltare Irum reghin

„Când eram mic, îmi doream sa fiu tractorist”

●  Tânărul Andrei Oltean, director de dezvoltare al IRUM Reghin, este renumit deja prin faptul că s-a aflat în spatele proiectului primului tractor agricol 100% românesc, TAGRO, spune că nu și-a pus niciodată problema de a lucra în altă firmă în afară de a familiei. Prima amintire a tânărului legată de afacerea familiei ține de momentul în care au ales numele Maviprod, când el avea în jur de 7 ani: M vine de la Mircea, A de la Andrei, Vi de la Violeta. „Apoi, îmi mai aduc aminte că ai mei erau tot timpul foarte ocupați și mai ales la începuturi biroul însemna mult și acasă – de exemplu duminica în bucătărie tata făcea contabilitatea etc. Toate aceste lucruri m-au racordat mult la afacere, auzind ce se întâmplă în casă eram convins că asta vreau să fac.” Apoi tot timpul s-a simțit atras de tractoare: „Când ești mic, te întreabă lumea ce vrei să fii; – eu ziceam tractorist – cam acesta a fost primul job pe care mi-l doream, iar acum am ajuns să facem tractoare”.

De altfel, Andrei Oltean își amintește și că, la 5 ani i-a însoțit și el pe părinții săi în Germania, într-o perioadă în care ei au lucrat acolo – într-o vie – unde a avut ocazia să vadă primele tractoare. „Dimineața, ca să nu rămân singur, fiindcă mi-era frică, era un mediu total nou, nu știu cum făceam că mă trezeam la 5 și mă duceam cu ei – astfel că atunci, primul job pe care mi l-am dorit era cel de tractorist”, își amintea el râzând într-un interviu acordat anterior. Directorul de dezvoltare al IRUM consideră că nu este o problemă faptul că mulți dintre copiii unor antreprenori care au fondat afaceri importante în România nu vor să preia frâiele acestora – observă că astfel de situații există și în statele vestice, unde moștenitorii sunt doar acționari.

Spre exemplu, a întâlnit-o la o conferință în Statele Unite pe tema afacerilor de familie pe una dintre moștenitoarele imperiului Mars: chiar dacă moștenitorii acestei companii sunt în jur de 50, niciunul dintre ei nu este implicat în afacere.
Andrei Oltean a făcut facultatea la Cluj, dar a urmat un semestru la Universitatea Tehnică din Stuttgart – „o zonă foarte puternică pe tipul acesta de învățământ, fiindcă în Stuttgart sunt Mercedes, Porsche, ei au sediile acolo și cresc o serie de ingineri de valoare”. Apoi la doctorat iarăși a fost câteva luni în Germania, în zona de motoare diesel, undeva în nord. În rest, spune că încearcă să ajungă la cât mai multe cursuri internaționale: „Acestea sunt la un alt nivel și m-am lămurit acum și mai mult că este foarte importantă educația”.

În timp ce Andrei Oltean este în prezent directorul de dezvoltare al grupului, Mircea Oltean este directorul general al IRUM, iar mama sa este directorul general al Maviprod – „Ea este șefa, glumim noi”. Andrei Oltean spune că prin munca alături de părinții săi a identificat elementele de bază care trebuie îndeplinite pentru succes: „Corectitudine, seriozitate, iar probabil că unul dintre cele mai importante lucruri care au ajutat la dezvoltarea de până acum a fost că nu s-au pus banii pe primul loc și tot timpul era prioritară dorința de a face ceva – de a lăsa ceva în urmă”. În prezent, IRUM are aproape 500 de angajați, iar cifra de afaceri pe anul 2017 la nivelul grupului Maviprod, din care face parte și IRUM, este de 40 de milioane de euro. Cele două companii ale familiei au activități separate – Maviprod comercializează piese, are peste 14 puncte de lucru în țară și este condusă de Violeta Oltean, soția directorului general al IRUM.